Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 25/
Ședința publică din 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
Grefier: - - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare în primă instanță, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în municipiul T,-,.7, județul T, împotriva Ordonanței nr.177/P/2007 din 13.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, pentru intimata, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind petiționarul, precum și intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra plângerii.
Avocat, pentru intimată, solicită respingerea plângerii și menținerea ordonanței emisă de procuror, ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în cauză, procurorul a făcut mai mult decât a dispus instanța de judecată. Astfel, a dispus începerea urmăririi penale și audierea, în calitate de martor, a șoferului, fapt ce nu se mai putea face după disjungerea cauzei.
În ceea ce privește nerespectarea principiului egalității de arme, precizează că la fila 26 din dosar există contractul de donație, care dovedește că susținerea petentului este nefondată.
În legătură cu celelalte aspecte semnalate de petent, vizând o comparare a titlurilor de proprietate între părți, apreciază că nemulțumirea acestuia poate constitui obiectul unei acțiuni ce trebuie rezolvată de instanța civilă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere, ca nefondată, a plângerii formulată de petent și menținerea ordonanței atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că intimata, în calitate de notar, a întocmit actul de vânzare cu respectarea condițiilor legale, astfel că, în mod corect, procurorul a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art.289, 291 și 249 din Codul penal.
CURTEA
Asupra plângerii de față;
Deliberând, constată:
La data de 20 ianuarie 2009, s-a înregistrat sub nr-, plângerea petiționarului, domiciliat în T,-,.7, județul T, împotriva ordonanței din 13 noiembrie 2008, dată în dosarul nr.177/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, privind scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei - notar public, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.289, 291 Cod penal și 249 Cod penal.
Pentru a dispune această soluție, procurorul, în temeiul prevederilor art.249 Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală, a constatat că faptele reclamate de petiționar nu există.
In același timp, prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței soluționării cauzei, privind pe și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, 292 Cod penal și 291 Cod penal, și, cercetați pentru infracțiunea prev. de art.292 Cod penal, și, cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art.288 alin.1 și 2 Cod penal, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, organ competent să instrumenteze această cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești fiind competent să soluționeze cauza numai cu referire la notarul public.
Prealabil, însă, adoptării acestei soluții de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, această cauză a mai fost derulată într-un ciclu procesual anterior, în care prin sentința penală nr.120/F din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, rămasă definitivă prin decizia penală nr.637 din 21 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare respingerii recursului declarat de intimată, s-a admis plângerea formulată de petent împotriva ordonanței din 14 iunie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în același dosar nr.177/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - notar public, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246, 289 Cod penal, desființându-se ordonanța atacată și trimițându-se cauza procurorului, în vederea completării actelor premergătoare, în funcție de care, în condițiile legii se poate dispune începerea urmăririi penale.
Prin această sentință, Curtea de Apel Piteștia dispus audierea, ca făptuitor, a intimatei - notar public, ca martor a numiților - lucrător în cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară R V, a vânzătorilor și cumpărătorilor terenului în litigiu, respectiv a numiților, și, dispunându-se ca aceste declarații să fie completate dacă este cazul cu orice alt mijloc de probă în vederea justei soluționări a cauzei.
Dispunând trimiterea cauzei la procuror, acesta, în urma completării actelor premergătoare dispusă de instanță, după ce, în prealabil, a dispus, prin rezoluția din 18 septembrie 2008, începerea urmăririi penale față de notarul public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.289, 291 și 249 Cod penal, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, pentru infracțiunile menționate, prin ordonanța din 13 noiembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.177/P/2007, așa cum a fost menționată la început, ce face obiectul prezentei cauze.
De precizat, că anterior atacării cu plângere în instanță a acestei ordonanțe, în condițiile art.278/1 Cod pr.penală, petiționarul s-a adresat cu plângere, în condițiile art.278 Cod pr.penală, plângere ce a fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin ordonanța din 18 decembrie 2008 - lucrarea nr.1019/II/2/2008.
Analizând toate actele și lucrările dosarului, vizând toate etapele derulării plângerii petiționarului, așa cum au fost arătate, curtea reține, în esență, următoarea situație de fapt:
Petiționarul, în plângerea introdusă, reclamă faptul că notarul public, cu concursul celorlalte persoane pentru care s-a dispus disjungerea, prin ordonanța atacată, a săvârșit infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și neglijență în serviciu, întrucât a fost lipsit de dreptul său de un teren în litigiu, urmare a actelor întocmite de notarul public, cu rea-credință.
In acest sens, susține că terenul în litigiu pentru care notarul public autentificat sub nr.2545 din 13 iulie 2007, actul de vânzare-cumpărare încheiat între și, în calitate de vânzători, și, în calitate de cumpărător, în suprafață de 0,08 ha. din pct. "" de pe raza comunei C, cu numărul cadastral 392 din 1 mai 2006, fost donat de G și, autorii vânzătorilor menționați, lui, prin actul de donație din 1 ianuarie 1965, astfel că acest teren aparține moștenitorilor legali ai lui, printre care se numără și petentul.
Ca urmare, moștenitorii autorilor G și, și anume, vânzătorii acestui teren, respectiv și, fiică, respectiv, nepot, nu aveau nici un drept, ei nefiind proprietari, dar numai cu concursului notarului public, au perfectat acest act nelegal în favoarea cumpărătorului, lipsindu-l de drepturile sale pe el și pe ceilalți moștenitori.
In acest sens, petentul consideră că actul de vânzare-cumpărare încheiat și autentificat de către notarul public, ce vizează suprafața de 2.499,88. în pct. "", cu numărul cadastral nr.292, a fost întocmit de către notarul public în complicitate și cu funcționarii de la Primăria C, care au eliberat, în favoarea vânzătorilor, adeverință prin care atestă că la rolul lor se află înscris acest teren, precum și a lucrătorului autorizat de Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară V, care a întocmit fișa corpului de proprietate în pct. "", sat C, precum și schița de amplasament și delimitare a acestui corp de proprietate, privind suprafața de 2.499,88.
Numai pe baza acestei adeverințe menționate, eliberată de funcționarii Primăriei C, prin care se precizează că autorii G și au deținut înainte de anul 1963 în pct. "" 0,08 ha. teren neproductiv, fără a se lua în considerare faptul că a fost donat acest tern, irevocabil, autorului, la care se adaugă și lucrarea din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară V, întocmită de, prin care au fost înscriși în cartea funciară, ca proprietari, vânzătorii, pentru suprafața de 2500. (2.499,88.) în pct. "" de pe raza comunei C, s-a perfectat de către notarul public, prin fals intelectual, uz de fals și neglijență în serviciu, actul de vânzare-cumpărare menționat.
De precizat, că diferența de la 800. ( 0,08 ha.) până la 2500. susține petentul, este moștenirea familiei și a altor persoane, și, așa cum rezultă din plângerea sa introdusă la parchet.
Față de această situație de fapt, în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a notarului public, atacată în prezenta cauză, dată în urma completării actelor premergătoare, prin audierea învinuitei - notar public, a vânzătorilor terenului în litigiu și, a cumpărătoarei și a tatălui acesteia, la care se adaugă și toate actele ce au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare, procurorul a statuat că ansamblul acestor probe conduc la concluzia că învinuita, în calitate de notar public, nu a comis infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și neglijență în serviciu.
In acest sens, menționează procurorul, notarul public a întocmit actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2545 din 13 iulie 2006, respectând întocmai prevederile legale în materie, donația de care face vorbire petentul din anul 1965, nefiind relevantă, având în vedere că aceasta nu a fost întocmită cu respectarea condițiilor de solemnitate prevăzută de art.813 Cod civil, mai mult, vânzătorii au în beneficiul lor un act de donație din 5 octombrie 1931, cu privire la acest teren, donație făcută de părinții lor.
Petiționarul susține, însă, în plângerea introdusă în prezenta cauză, că ordonanța dată în cauză de procuror se impune a fi desființată, solicitând ca atare, admiterea plângerii și reținerea spre judecare în condițiile art.278/1 Cod pr.penală.
In acest sens, arată, pe de o parte, că soluția procurorului de respingere a plângerii sale introdusă în condițiile art.278 Cod pr.penală, nu este legală, deoarece a fost dată nu de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, ci de procurorul general adjunct, în nume propriu, nerespectându-se condițiile legale.
Curtea, însă, cu referire la această critică arată că, nu poate fi primită, întrucât potrivit dispozițiilor procesuale penale, procurorul general adjunct este abilitat să efectueze acte date în competența procurorului general, conform atribuțiilor generale pe care le are, alături de procurorul general, de coordonare și control.
Pe de altă parte, petiționarul susține că procurorul nu s-a conformat în totalitate dispozițiilor date de Curtea de Apel Pitești, atunci când a desființat prima ordonanță dată în cauză și s-a trimis cauza din nou procurorului pentru completarea actelor premergătoare, efectuând cercetări sumare, respectiv luarea doar de declarații de la unii dintre martorii indicați de instanță, fără a fi coroborate cu susținerile petentului, verificarea în teren a celor relatate, inclusiv printr-o cercetare la fața locului, menționând că trebuia să se ia declarații și de la lucrătorul autorizat din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, precum și de la funcționarii Primăriei C, de la alți martori, în special vecini ai terenului în litigiu, nelămurindu-se neconcordanța cu realitatea a actelor ce au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat de notar, contract încheiat între vânzătorii și și vânzătorul chiar și neconcordanța dintre actele ce au stat la baza autentificării acestui contract de vânzare-cumpărare, neluându-se în considerare nici hotărârile definitive ale unor instanțe civile ce atestă că posesia de drept a terenului în litigiu aparține familiei și alte asemenea aspecte.
Susține, de asemenea, că notarul public cercetat a căutat să favorizeze partea adversă, întrucât despre adeverința sa nr.1857/2002, pe care o apreciază ca relevantă, notarul a afirmat că nu poate fi reținută în cauză, dar a aluat în considerare, ca valabilă, adeverința nr.950/2005, care nu întrunea condițiile legale, nereflectând situația reală din teren.
Totodată, arată că procurorul nu a luat în considerare actul de donație din anul 1965, de care se prevalează petentul, din care rezultă că terenul în litigiu ar fi fost donat autorilor petentului și a luat în considerare numai un act de donație din anul 1931, în favoarea autorilor celor ce au vândut acest teren, ce nu le aparținea, acte despre care petentul susține că nu i-a fost prezentat, deși procurorul trebuia să o facă, având în vedere cerințele unui proces echitabil.
Față de aceste susțineri, petentul concluzionează că se impune desființarea ordonanței atacate, existând suficiente probe pentru reținerea cauzei spre judecare, și condamnarea intimatei - notar public, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu și abuz în serviciu, arătând în acest sens că notarul public nu a putut să explice neconcordanțele evidente între actele autentice succesive întocmite, respectiv certificatul suplimentar de moștenitor și contractul de vânzare-cumpărare, neconcordanțele privind vecinătățile din documentația întocmită pentru înstrăinarea terenului în cauză, precum și motivul acceptării de la Primăria Cau nei adeverințe incomplete ce se referea strict la perioada 1959 - 1963, fără a se specifica situația existentă în fapt la data întocmirii certificatului de moștenitor.
Aceste împrejurări pot rezulta, susține petentul, din actele de care acesta face vorbire, și anume certificatul de moștenitor nr.S 1356 din 1 august 1977, certificatul de moștenitor suplimentar nr.170 din 21 septembrie 2005, fișa corpului de proprietate pct. "", planul de amplasament al corpului de proprietate pct. "", actul de donație în favoarea lui din 1 ianuarie 1965, certificatul de moștenitor nr.772/1980, adeverința Consiliului Local C nr.1587 din 20 mai 2002, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de intimată sub nr.2545/2006.
Având în vedere toate aceste acte, petentul concluzionează că fără a se mai impune completarea lor, soluția pe care instanța urmează să o pronunțe poate fi numai aceea de a se reține cauza spre judecare pentru infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, în privința notarului public - așa cum s-a menționat mai sus - infracțiuni săvârșite alături de numitul care a întocmit documentația, în cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, și de funcționarii Primăriei C, care au întocmit adeverințe nereale cu privire la terenul în litigiu, acte ce au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de notar și contestat de către petent.
Față de cele arătate de petiționar, ce urmează a fi analizate în raport de întreg probatoriul administrat și prin prisma săvârșirii unor fapte penale de către cei reclamați, curtea apreciază că soluția dispusă de parchet, de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei - notar public, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.289, 291 și 249 Cod penal, este legală și temeinică, întocmirea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2545 din 13 iulie 2007, prin care și au vândut cumpărătoarei un teren în suprafață de 2.500. din care 0,08 ha.îl revendică petentul ca fiind proprietatea sa, având loc potrivit dispozițiilor legale în materie.
Astfel, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că actul de vânzare-cumpărare prin care s-a înstrăinat un singur teren din pct. "" de pe raza comunei C, a aparținut autorilor G și, vânzarea făcându-se de către și, fiica și nepotul acestora.
In acest sens, notarul a întocmit acest act, având la dispoziție certificatele de moștenitor nr.1356/1977, 95/2005, 170/2005, certificat de rol fiscal și adeverințe de rol nr.2568/2006 și 2541/2006, eliberate de Primăria comunei C, planurile de amplasament delimitate pentru fiecare corp de proprietate, fișele corpurilor de proprietate, memorii tehnice, extrase de carte funciară nr.18228, 18229, 18230 și 18231 din 11 iulie 2006, eliberate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V - Biroul de Carte Funciară, așa cum rezultă din declarația învinuitei notar public, demonstrată și de documentația ce a stat la baza întocmirii actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2545 din 13 iulie 2007, contestat de petiționar.
Totodată, așa cum rezultă din actele menționate, notarul public a avut în vedere și adeverințele de rol eliberate de primărie, din care a rezultat că vânzătorii au deținut la rolul lor agricol acest teren, precum și extrasul de carte funciară, ce a menționat că terenul este libert de orice sarcini.
Așadar, nu se poate reține, consideră curtea, în sarcina învinuitei - notar public, probe vizând săvârșirea vreunei fapte penale, inclusiv cu referire la infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, pentru a se reține cauza spre judecare, așa cum pretinde petentul - cu atât mai mult cu cât această cauză a fost instrumentată în urma trimiterii la procuror, pentru a completa actele premergătoare și a se identifica eventuale indicii sau probe cu privire la aceste infracțiuni - nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art.278/1 alin.8 lit.c Cod pr.penală.
Mai mult, cu referire la actul esențial de care se prevalează petentul, și anume donația făcută de autorii vânzătorilor în anul 1965, cu privire la terenul în litigiu, în favoarea autorilor petiționarului, pe care învinuita nu ar fi avut-o în vedere, pe de o parte, aceasta nu a fost adusă la cunoștința notarului iar, pe de altă parte, chiar dacă era adusă la cunoștință, nu avea cum să producă consecințe juridice, fiind un act sub semnătură privată și nu un act solemn, autentic, întocmit potrivit Codului civil, pentru a produce astfel de consecințe.
Ca atare, inexistența unor probe ce conduc la inexistența faptelor reclamate în privința învinuitei notar public, așa cum corect s-a statuat prin ordonanța procurorului atacată, nu poate duce la concluzia că petiționarul nu mai poate acționa pe cale civilă, în condițiile legii civile, pentru valorificarea dreptului său la acest teren, la care petiționarul se consideră îndreptățit, acesta având posibilitatea introducerii unei astfel de acțiuni civile.
Mai mult, cauza a fost disjunsă se procuror, luând în considerare competența prevăzută de lege, cu referire la celelalte persoane pe care petentul le consideră vinovate, pentru contribuția lor infracțională la întocmirea actului de vânzare-cumpărare ce a făcut obiectul instrumentării cauzei penale privind pe notarul public și anume, vânzătorii în cauză și, cumpărătoarea și numitul, precum și cu privire la, lucrător autorizat din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară V, urmând ca aceste persoane să fie cercetate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea pentru infracțiunile menționate în ordonanța atacată.
Astfel, și în funcție de rezultatul acestor cercetări, se poate acționa în condițiile legii de către petent, pentru valorificarea aceluiași drept al său, cu privire la terenul în litigiu, drept de care, în aprecierea sa, susține că a fost deposedat în mod nelegal.
Față de cele ce preced, curtea, în consecință, va respinge ca respinge ca nefondată plângerea introdusă de petiționarul împotriva ordonanței din 13 noiembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, privind pe intimata notar public, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.289, 291 și 249 Cod penal, menținând ordonanța atacată.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga petiționarul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea introdusă de petiționarul, domiciliat în T,-,.7, județul T, împotriva ordonanței din 13 noiembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.177/P/2007, privind pe notarul public.
Menține ordonanța atacată.
Obligă petiționarul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.4
23 martie 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu
