Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 255/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2252/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.255
Ședința publică de la 6 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror .
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de petenta împotriva Rezoluției nr.1349/II-2/2009 din data de 10 septembrie 2009 Procurorului General al Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentei împotriva soluției dispusă la data de 10.august.2009 în dosarul nr.1243/P/2008 al Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta, personal și asistată de apărătorul său ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citarea nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a procedat la atașarea dosarelor de urmărire penală nr. 1349/ II-2/2009 și nr.1243/P/2008 ale Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, însă nu s-a putut proceda la citarea intimatului în raport de data remiterii celor două dosare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune amânarea cauzei în vederea citării intimatului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.39 alin.1 din Codul d e procedură penală, invocă excepția necompetenței materiale cu privire la soluționarea plângerii petentei de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, în raport de disp. art.278 ind.1 alin.1 Cod de procedură penală, care prevăd că soluționarea plângerilor formulate împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală revine instanței corespunzătoare celei căreia i-ar reveni competența de soluționare a cauzei în fond. Cum în speță, pe de o parte soluția în ceea ce privește pe notarul public nu este contestată de către nici o persoană, iar petenta a înțeles să conteste ordonanța doar cu privire la temeiul pentru care s-a dispus de către procuror scoaterea sa de sub urmărire penală, Curtea pune în discuția părților împrejurarea dacă în raport de aceste date, competența materială de soluționare în fond a cauzei ar reveni Judecătoriei Sectorului 4
Reprezentantul Ministerului Public, în raport de împrejurarea că Ordonanța este contestată doar in ceea ce privește soluția dispusă față de petenta, apreciază că nu este competentă să soluționeze această cauză Curtea de APEL BUCUREȘTI, sens în care solicită declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 B - competentă să o soluționeze.
Apărătorul ales al petentei arată că dosarul a fost soluționat de Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI întrucât exista un caz de conexitate a celor două cauze, ce priveau atât pe notarul public cât și pe clienta sa, astfel că în opinia sa, având în vedere chiar și împrejurarea că nu a fost contestată soluția dispusă față de notar, competenta de soluționare a cauzei revine CURȚII DE APEL BUCUREȘTI, iar, în subsidiar, Judecătoriei Sectorului 4 B în raza căreia au fost săvârșite faptele, respectiv locul încheierii contractului la notariatul Public.
Petenta arată că achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
La data de 22 septembrie 2009, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată sub nr-plângerea formulată de petenta. împotriva ordonanței de netrimitere în judecată din 10 august 2009 dată în dosarul penal nr. 1243/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a rezoluției din data de 10 septembrie 2009 dată în dosarul nr. 1349/II/2/2009 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin intermediul căreia a solicitat ca în temeiul art. 2781alin. 8 lit. c din Codul d e procedură penală să se dispună desființarea măsurii de scoatere de sub urmărire penală întemeiată pe disp.art.10 lit.d Cod de procedură penală și stabilirea ca temei al scoaterii sale de sub urmărire penală a dispozițiilor art.10 lit.a Cod de procedură penală, în sensul că fapta nu există.
În motivarea acestei plângeri petenta a arătat, în esență, că după aproximativ 10 ani de la data la care, prin intermediul uni act de vânzare-cumpărare autentificat la BNP, a dobândit de la numitul, un teren intravilan în suprafață de 1025 mp situat pe str. -, din comuna 1 1918, județul I, acesta în mod abuziv și nelegal a formulat o plângere penală, atât împotriva sa, cât și a notarului public care a încheiat actul, afirmând că el nu a semnat acel act și că nici nu avea titlu de proprietate pe acel teren, iar prin ordonanța din data de 10 august 2009 dată în dosarul penal nr. 1243/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, deși față de notarul public procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art.10 lit.a Cod de procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1,2,3 Cod penal, fals intelectual prev.de art.289 alin.1 Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal, stabilind deci că acesta nu a săvârșit nici una dintre aceste fapte, în mod surprinzător și nelegal în privința sa a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe temeiul art.10 lit.d Cod de procedură penală pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții prev.de art.215 alin.1,2,3 Cod penal, ceea ce este imposibil întrucât toate probele din dosar arată că fapta nu există, motiv pentru care consideră că temeiul corect al scoaterii de sub urmărire penală s-ar constitui dispozițiile art.10 lit.a din Codul d e procedură penală.
La termenul de judecată diin data de 06 octombrie 2009, Curtea din oficiu, în temeiul disp. art.39 alin.1 din Codul d e procedură penală combinat cu art. 2781alin. 1 Cod de procedură penală a invocat excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI cu privire la judecarea prezentei cauze, această excepție fiind pusă în discuția contradictorie a părților.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că excepția de necompetență materială invocată din oficiu este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Prin ordonanța nr.1243/P/2008 din 10 august 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, pe de o parte în temeiul art.249 Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod de procedură penală s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei - petente sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, iar pe de altă parte s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în convenții prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, fals intelectual prev.de art.289 alin.1 Cod penal și abuz în serviciu prev.de art.246 Cod penal, întrucât faptele acestuia nu sunt de natură penală, soluția respectivă fiind întemeiată pe disp.art.228 alin.6 Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.b Cod de procedură penală.
Această ordonanță a fost contestată de către învinuita-petentă pe calea plângerii adresate procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, întemeiată pe disp. art. 278 Cod de procedură penală, prin intermediul respectivei plângeri solicitându-se infirmarea ordonanței în ceea ce privește temeiul scoaterii sale de sub urmărire penală și stabilirea ca temei corect al unei atare măsuri a dispozițiilor art. 10 lit.a Cod de procedură penală, în sensul că fapta nu există.
Prin rezoluția din data de 10 septembrie 2009 dată în dosarul nr. 1349/II/2/2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței din 10 august 2009 dispusă în dosarul nr. 1243/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Ulterior, petenta, prevalându-se de dispozițiile art. 2781din Codul d e procedură penală a formulat plângerea dedusă judecății în prezenta cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin.1 din Codul d e procedură penală "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a rezoluției ori, după caz, a ordonanței de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278,la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță."
Așadar, determinarea instanței competente să soluționeze plângerea îndreptată împotriva rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată se face prin raportare la dispozițiile legale care reglementează competența instanțelor judecătorești după materie și după calitatea persoanei.
În speță, Curtea observă că deși ordonanța de netrimitere în judecată contestată de către petenta a fost dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în virtutea faptului că în cauză s-au efectuat cercetări premergătoare și față de notarul public în privința căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, totuși competența de soluționare a plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 2781din Codul d e procedură penală nu aparține acestei instanțe, întrucât Curtea de APEL BUCUREȘTI nu îndeplinește criteriul de a fiinstanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Sub acest aspect este de remarcat împrejurarea că soluția dispusă de procuror la punctul "2" din ordonanța contestată, respectiv aceea referitoare la neînceperea urmăririi penale față de notarul public pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în convenții prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, fals intelectual prev.de art.289 alin.1 Cod penal și abuz în serviciu prev.de art.246 Cod penal, pe motiv că faptele acestuia nu sunt de natură penală, singura care ar fi putut atrage competența Curții de Apel în soluționarea prezentei cauze conform art. 2781alin. 1 din Codul d e procedură penală după calitatea persoanei, nu a fost atacată de petenta, nici prin intermediul plângerii adresate Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI potrivit art. 278 de procedură penală și nici prin intermediul plângerii întemeiată pe dispozițiile art.2781din Codul d e procedură penală, cele două plângeri vizând exclusiv schimbarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală a petentei.
Drept urmare, Curtea constată că dispoziția organului de urmărire penală de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în convenții prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, fals intelectual prev.de art.289 alin.1 Cod penal și abuz în serviciu prev.de art.246 Cod penal, nu poate forma obiectul cenzurii instanței de judecată în cadrul procedurii reglementate prin dispozițiile art. 2781Cod de procedură penală, întrucât din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 2781din Codul d e procedură penală limitele investirii instanței sunt fixate prin plângerea persoanei vătămate sau a persoanei ale cărei interese legitime au fost vătămate, îndreptată împotriva rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată și care potrivit alin. 9 al art. 2781din Codul d e procedură penală constituie act de sesizare a instanței în situația în care cauza este reținută spre judecare e în primă instanță, or conform art. 317 Cod de procedură penală, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței.
În ceea ce privește susținerile apărătorului ales al petentei, conform cărora competența de soluționare a cauzei ar aparține Curții de APEL BUCUREȘTI datorită faptului că infracțiunea în privința căreia s-a dispus prin ordonanța contestată, scoaterea de sub urmărire penală a petentei și faptele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public ar fi conexe, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate întrucât raportul de conexitate ce a existat inițial între faptele ce au format obiectul cercetărilor, a încetat în momentul în care soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă cu privire la infracțiunile de complicitate la înșelăciune în convenții prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, fals intelectual prev.de art.289 alin.1 Cod penal și abuz în serviciu prev.de art.246 Cod penal, puse pe seama notarului public s-a definitivat prin necontestarea sau neinfirmarea acesteia în condițiile legii.
În sprijinul acestui punct de vedere sunt înseși argumentele legale care se desprind din interpretarea disp. art.32 rap.la art. 34 din Codul d e procedură penală, care vorbesc de reunirea cauzelor pe temeiul conexității doar în situația în care acestea se găsesc în același stadiu procesual.
Or în cazul de față, faptele menționate la punctul "2" din ordonanță, care în raport cu calitatea persoanei cercetate sub aspectul săvârșirii acestora, ar fi putut atrage competența materială a curții de apel și în privința cărora s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale necontestată de nimeni, nu pot fi considerate ca aflându-se în același stadiu procesual cu fapta pentru care a fost dispusă soluția de netrimitere în judecată atacată de petentă, pe care instanța va trebui să o examineze prin prisma soluției prev. de art. 2781alin. 8 lit.b din Codul d e procedură penală, astfel cum s-a statuat de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin decizia nr.44 din 13 octombrie 2008 în recurs în interesul legii, motiv pentru care nu poate opera o prorogare legală de competență în sarcina curții de apel, în condițiile art. 35 din Codul d e procedură penală.
Nu în ultimul rând se cuvine a fi precizat și faptul că opinia acestei instanțe cu privire la competența materială de soluționare a plângerii îndreptată împotriva ordonanței de netrimitere în judecată este în acord și cu jurisprudența instanței supreme - a se vedea în acest sens decizia penală nr. 2503 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - prin care s-a decis că soluționarea plângerii întemeiată pe disp. art. 2781Cod de procedură penală, îndreptată împotriva unei dispoziții de neîncepere a urmăririi penale cuprinsă în rechizitoriu cade în sarcina instanței competente în raport cu infracțiunea și calitatea persoanei față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, iar nu în sarcina instanței competente să judece pe inculpații trimiși în judecată, întrucât cele două soluții dispuse prin rechizitoriu au natură și consecințe juridice diferite față de persoanele și infracțiunile vizate, care presupun stadii procesuale distincte și exclud existența vreunui caz de conexitate.
Față de considerentele expuse în cele ce preced, constatând că infracțiunea la care se referă soluția de netrimitere în judecată contestată de petenta, intră în sfera competenței materiale de judecată în primă instanță a judecătoriei conform art.25 din Codul d e procedură penală, Curtea în temeiul art.39 alin.1 Cod de procedură penală va admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu, iar în temeiul art. 42 Cod de procedură penală cu referire la art. 2781alin.1 Cod de procedură penală va declina competența de soluționare a plângerii formulate împotriva ordonanței de netrimitere în judecată din 10 august 2009 dată în dosarul penal nr. 1243/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a rezoluției din data de 10 septembrie 2009 dată în dosarul nr.1349/II/2/2009 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în favoarea Judecătoriei sector 4 B - Secția Penală, ca instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența de judecare a cauzei în primă instanță, luându-se în considerare și criteriul locului săvârșirii faptei, conform art.30 alin.1 lit.a Cod de procedură penală.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 39 alin. 1 Cod de procedură penală admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI, invocată de instanță din oficiu și în consecință:
În temeiul art. 2781alin. 1 Cod de procedură penală rap. la art.42 Cod de procedură penală declină competența materială de soluționare a plângerii formulată de petenta, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr.1243/P/2008 din data de 10 august 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în favoarea Judecătoriei sector 4
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
3 ex./ 30 10 2009
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina
