Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 26/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.26
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate potrivit art. 278/1 Cod procedură penală de persoana vătămată SOCIETATEA AGRICOLĂ, cu sediul în comuna, sat, județul P - prin reprezentant legal, împotriva Rezoluțiilor nr.393/P/2009 din 26 octombrie 2009 și nr.1345/II/2/2009 din 25 noiembrie 2009, adoptate în dosarul nr.393/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns persoana vătămată Societatea Agricolă, prin reprezentant legal, lipsă fiind intimatele, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Persoana vătămată Societatea Agricolă prin reprezentantul său legal -, a depus la dosar notă de ședință (fila 22) și a solicitat instanței administrarea de probe.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a precizat că instanța s-a pronunțat la termenul anterior cu privire la solicitarea de probe de către reprezentantul legal al persoanei vătămate, a arătat că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de invocat și a solicitat acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Persoana vătămată Societatea Agricolă prin reprezentantul său legal -, având cuvântul, a solicitat îndreptarea de eroare materială a încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 12 februarie 2010, susținând că procedura de citare cu intimatele și nu a fost legal îndeplinită, deși a precizat că citarea acestora a fost făcută prin afișare, că cererea sa de recurs a fost depusă direct la judecătorul de serviciu, iar cu privire la cererea de recuzare a d-lui președinte de complet și d-nei procuror a menționat că aceștia "nu sunt imparțiali" însă în încheiere s-a trecut că aceștia "sunt imparțiali".
De asemenea, a arătat că respingerea cererii sale de recuzare s-a făcut cu omisiuni și că în mod greșit i-a fost respinsă cererea privind atașarea dosarelor nr.356/P/2006, nr.410/P/2006, nr.618/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și nr.1689/2006 ale Judecătoriei Mizil și nr.470/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitând copie de pe registrul de primiri/înregistrări, de către judecătorul de serviciu din 04 august 2006.
Totodată, a precizat că intimatele - grefiere și nu au nici-o legătură cu sustragerea recursului, ci de către structuri/clanuri/filiere mafiote prin "omul de încredere" al instanțelor judecătorești - - viceprimar (fost primar).
Față de cele mai sus enunțate a solicitat instanței admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au sustras înscrisuri și nu au înregistrat recursul său și pentru a se dovedi dacă s-a comis această faptă, urmând a se avea în vedere și nota de ședință aflată la dosar fila 22.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a solicitat instanței respingerea plângerii formulate de reprezentantul legal al persoanei vătămate și menținerea rezoluțiilor atacate ca legale și temeinice, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (art.242 - latura subiectivă și art.249 - latura obiectivă), astfel că acțiunea penală față de intimate nu poate fi pusă în mișcare.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 18.12.2009, sub nr- petenta SOCIETATEA AGRICOLĂ, cu sediul în com., sat, județul P, reprezentată legal de, domiciliat în P,-,.138,.B,.33, județul P, a înțeles să formuleze potrivit art. 278/1 pr.penală plângere împotriva rezoluțiilor nr. 393/P/2009 și nr. 1345/II/2/2009 în contradictoriu cu intimații - judecător la Judecătoria Mizil și și grefier - la aceeași instanță.
În ședința din 26.02.2009 a precizat că intimatele grefiere și nu au nicio legătură cu sustragerea recursului, ci de către structuri/clanuri mafiote prin "omul de încredere" al instanțelor judecătorești - - viceprimar.
Ca urmare, se impune trimiterea cauzei la procuror pentru reînceperea urmăririi penale.
Prin plângerea formulată s-a solicitat și citarea în cauză a Ministerului d e Finanțe, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
În motivarea plângerii s-a precizat că rezoluțiile sunt ilegale, că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 242, art. 246 și art. 249, care au sustras și nu au înregistrat recursul formulat de Societatea Agricolă împotriva sentinței penale nr. 618/2006 pronunțată de Judecătoria Mizil, în dosarul nr. 267/2006, favorizând pe adevărații infractori.
Prin rezoluția nr. 393/P/2009 din 26.10.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat judecător, grefier, grefier, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 242, art. 246 și art. 249, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că fapta nu există ( art. 242 ), respectiv faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii ( art. 246 - latura subiectivă, art. 249 p - latura obiectivă ), astfel că, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus clasarea cauzei privind sustragerea reclamației nr. 134/22.01.2006 și a plângerii existente în dosarul nr. 470/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, întrucât faptele nu există.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și-a motivat hotărârea reținând că, la data de 3.05.2006, pe rolul Judecătoriei Mizil, sub nr. 618/2006, s- înregistrat plângerea penală prealabilă formulată de Societatea Agricolă împotriva lui și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 al.1, faptă pretins comisă prin aceea că, în perioada 16.04.2006 - 30.04.2006, au înlăturat lacătul de la sediul societății și au pus alt lacăt cu chei proprii tulburând proprietatea și folosința sediului CAP.
Prin sentința penală nr. 267 din 30.05.2006, instanța în baza art. 285 a C.P.P. dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, în vederea efectuării de cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220, privindu-i pe inculpații și.
Comunicarea hotărârii Societății Agricole, a fost făcută la data de 29.06.2006, iar la data de 11.07.2006, după expirarea termenului de recurs, dosarul a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil.
La data de 4.08.2006, magistratul judecător care era judecător de serviciu la Judecătoria Mizil, a primit și înregistrat la poziția nr. 134 din registrul judecătorului de serviciu cererea de recurs formulată de către Societatea Agricolă împotriva sentinței penale nr. 267/2006.
Potrivit declarației magistratului judecător, cererea de recurs a fost depusă la sediul instanței, iar după înregistrare ar fi trebuit să fie preluată de grefierul și, întrucât viza o cale de atac împotriva unei hotărâri penale, ea trebuia înmânată grefierului.
În cauză au fost audiate cele două grefiere, care au susținut că nu au intrat în posesia cererii de recurs.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că Societatea Agricolă, cu certitudine, în data de 4.08.2006 a depus la judecătorul de serviciu din cadrul Judecătoriei Mizil, o cerere de recurs peste termen. Însă, nu se pot administra probe din care să rezulte că cererea de recurs a fost sustrasă sau distrusă de vreo altă persoană, singura explicație plauzibilă fiind aceea că, din neglijența judecătorului de serviciu sau a grefierelor e, aceasta s-a putut rătăci în arhiva instanței.
Urmează a se analiza dacă, prin nejudecarea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 267/2006, ca urmare a nerespectării atribuțiilor de serviciu a magistratului judecător și a celor două grefiere e, Societății Agricole i s-a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale a persoanei, condiție sine qua non a laturii obiective a acestei infracțiuni.
Pentru a verifica posibilitatea producerii acestei vătămări și dacă ea s-a produs, efectiv sau nu, este necesar a se analiza legalitatea sentinței penale recurate și dacă ar fi fost posibil ca aceasta să poată fi modificată în calea de atac.
Prin sentința penală împotriva căreia s-a formulat recurs, în baza art. 285 s C.P.P.-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, competent să efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 220 al.1
Soluția dispusă de instanța de judecată este legală și ea nu ar fi putut fi desființată în calea de atac pentru următoarele considerente:
În urma modificării ce s-a adus prin articolul unic punctul 2 din titlul IX al Legii nr. 247/2005, tulburarea de posesie a primit un nou conținut, în sensul că punerea în mișcare a acțiunii penale nu mai era condiționată de existența plângerii penale prealabile a persoanei vătămate.
În raport de această nouă reglementare, disp. art. 279 alin.2 lit.a C.P.P. ( în vigoare la data pronunțării sentinței ) referitoare la obligativitatea adresării plângerii instanței de judecată în cazul unei atare infracțiuni au rămas fără aplicare.
Modificarea adusă art. 220 din prin Legea nr. 247/2005 impunea să se ia în considerare că în cazul infracțiunii de tulburare de posesie este obligatorie efectuarea urmăririi penale de către procuror, instanța de judecată urmând a fi sesizată prin rechizitoriu.
În acest sens, de altfel, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XX din 12.06.2006, pronunțată în recursul în interesul legii.
Raportat la ceste considerente, chiar dacă după data de 4.08.2006 pe rolul Tribunalului Prahovas -ar fi înregistrat, iar ulterior judecat recursul declarat de Societatea Agricolă soluțiile care se puteau pronunțau erau fie de respingerea recursului ca tardiv formulat, fie, în măsura în care societatea ar fi fost repusă în termenul de recurs, respingerea recursului ca neîntemeiat.
În ambele situații prin judecarea recursului, interesele legale ale societății puteau fi vătămate, pe de o parte prin prelungirea termenului de soluționare a plângerii de către organul competent, în speță Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil și prin obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare.
Cu privire la pretinsa sustragere a reclamației nr. 134/22.02.2006 adresată Judecătoriei Mizil, actele premergătoare efectuate în cauză nu dovedesc existența acesteia.
Cu adresa nr. 921/A/23.10.2009, Judecătoria Mizila comunicat că o asemenea plângere penală nu a fost depusă la instanța de judecată.
Simpla susținere a persoanei vătămate că a depus o asemenea plângere la instanța de judecată, fără a putea fi coroborată cu alte probe, nu fac dovada că această plângere a fost depusă și neînregistrată, fiind ulterior depusă în dosarele nr. 356/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil sau în dosarul nr. 1689/2006 al Judecătoriei Mizil.
În ce privește plângerea din dosarul nr. 470/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, nici sustragerea acesteia nu se confirmă.
Este adevărat că în ordonanța procurorului, la pagina a doua se vorbește despre existența unei plângeri a Societății Agricole, prin care se reclamă sustragerea de către primarul, la 19.05.2005 a siglei acestei societăți. Însă această referire s-a făcut în contextul în care se descria în cuprinsul ordonanței susținerile reprezentantului societății, audiat în data de 4.02.2008 pentru a-și preciza plângerea ce făcea obiectul acelui dosar.
Prin rezoluția nr. 1345/II/21/2009 din 25.11.2009 s-a respins plângerea formulată de Societatea Agricolă, împotriva soluției din dosarul cu nr.393/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, întrucât soluția este temeinică și legală.
Împotriva acestor soluții, petenta prin reprezentantul său a formulat plângere în temeiul art. 278/1 pr.penală, așa cum s-a precizat mai sus.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză și care se regăsesc în dosarul nr. 393/P/2009 Curtea constată că nu există elemente din care să reiasă că vreunul dintre intimați a acționat cu rea credință sau gravă neglijență în modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu specifice fiecărei profesii a acestora.
Se constată că, nemulțumit de soluțiile instanțelor judecătorești sau parchet în cele peste 2500 de cauze penale și civile promovate de petentă prin același reprezentant, petenta se rezumă să-și susțină interesele prin denigrarea instituțiilor publice, magistraților, reprezentanții administrației locale, centrale etc.
Față de conținutul art. 278/1 pr.penală, care precizează că plângerea în fața instanței se face împotriva actelor procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale ( în cazul de față) rezultă că Ministerul Finanțelor, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, nu au calitate procesuală și se din cauză.
De altfel, nici petenta nu a putut menționa vreun aspect concret imputabil vreunuia dintre intimați și din care să reiasă că ar fi săvârșit vreuna din infracțiunile reclamate, susținând doar la modul generic că aceștia i-ar favoriza pe infractori. Așa fiind, în conformitate cu dispoz. art. 278/1 alin.8 lit.a pr.penală, Curtea, urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea menținând ca temeinice și legale rezoluțiile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp.art.278/1 pct.8 lit.a Cod procedură penală, respinge plângerea formulată de persoana vătămată SOCIETATEA AGRICOLĂ prin reprezentant legal, cu sediul în comuna, sat, județul P, împotriva Rezoluțiilor nr.393/P/2009 din 26 octombrie 2009 și nr.1345/II/2/2009 din 25 noiembrie 2009 adoptate în dosarul nr.393/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca nefondată.
Menține rezoluțiile atacate ca temeinice și legale.
Obligă persoana vătămată la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 februarie 2010.
Președinte
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.
2 ex./ 15.03.2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru
