Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ NR.300

Ședința publică de la 25 martie 2009

PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea

- - - JUDECĂTOR 3: Sorina

- - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și intimații, și, împotriva sentinței penale nr.487 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe petenții și.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales pentru recurenții intimați lipsă, lipsă fiind și petenții, și.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Procurorul având cuvântul, critică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului conform motivelor scrise, în sensul că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât rezoluția procurorului este legală și temeinică. Nu se impunea admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror, întrucât toate aspectele solicitate de instanță a fi avute în vedere de procuror cu prilejul readministrării tuturor probelor nu ar schimba cu nimic starea de fapt deja existentă, respectiv poziția procesuală a părții vătămate și a făptuitorilor a fost clară și fără nici un dubiu, în ceea ce privește existența constrângerilor și violențelor care ar fi fost exercitate, cât și cu privire la vârsta victimei, iar o eventuală reaudiere nu ar aduce nici un fel de noutate; de asemenea, eventuala identificare a unor băieți dintr-un anume grup care au făcut afirmații este imposibilă, atâta vreme cât mama părții vătămate a declarat că nu-i cunoștea pe niciunul dintre ei, iar audierea martorei nu este oportună, deoarece nu a fost propusă de partea vătămată și s-a apreciat că nu este utilă cauzei ascultarea ei.

Avocat ales pentru recurenții intimați, solicită admiterea recursurilor intimaților și parchetului, casarea sentinței, întrucât este nelegală și pe fond, respingerea plângerii, întrucât infracțiunea de lipsire de libertate este absorbită în infracțiunea de viol, iar în cauză s-au efectuat toate actele premergătoare și nu există indicii de vinovăție în sarcina inculpaților.

CURTEA

Asupra recursurilor de față;

Prin sentința penală nr.487 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Mehedinți, a admis plângerea formulată de petenții și - în calitate de reprezentanți legali ai minorei, împotriva rezoluției nr. 120/P/2008 din 16.07.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și a rezoluției nr.747/II/2/2008 din 25 august 2008, prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimații, și.

S-au desființat rezoluțiile nr.120/P/2008 și nr.747/II/2/2008 și s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, în vederea începerii urmăririi penale față de intimații, și sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 197 alin. 3 Cod penal și art. 198 Cod penal.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 02.09.2008, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat plângerea formulată de petenții și, în calitate de reprezentanți legali ai fiicei lor minore -, împotriva rezoluției din 16.07.2008, dată în dosarul nr.120/P/2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și pentru infracțiunile de viol și raport sexual cu o minoră, prev. de art.197 alin 3 Cod penal și 198 Cod penal, apreciind că soluția dată este netemeinică și nelegală.

Petenții au susținut că, organul de urmărire penală nu și-a îndeplinit obligațiile cuprinse în art.202 p Cod Penal care reglementează rolul activ al acestora, prin aceea că, nu au strâns toate probele necesare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, rezumându-se la adunarea probelor numai în favoarea făptuitorilor.

În motivarea plângerii, au mai arătat că, deși partea vătămată a precizat că în noaptea în care a fost violată, la întoarcerea la domiciliu, a fost văzută de către vecinul, acesta nu a fost audiat amănunțit și nici confruntat cu partea vătămată.

Totodată, s-a susținut că, în raport de poziția diametral opusă a părții vătămate, era necesară confruntarea minorei cu făptuitorii, după cum era necesară examinarea minorei de către un psiholog pentru a decela o eventuală labilitate neuropsihică a acesteia, fiind greu de admis și acceptat că și-ar fi dat consimțământul să întrețină raporturi sexuale cu 7 tineri, într-un interval de timp scurt.

În ceea ce privește consemnarea din rezoluție, precum că manifestările minorei și dezvoltarea fizică au indus în mintea făptuitorilor ideea că minora ar avea 17 ani, este lipsită de fundament și superficială, atâta timp cât organul de urmărire penală a acceptat o concluzie, fără a fi aprofundat cercetările. În acest sens, s-a arătat că era necesar ca făptuitorii să fie întrebați dacă știau la ce școală și în ce clasă este minora, unii dintre aceștia călătorind zilnic cu aceasta în autobuz din localitatea până în localitatea DTS.

Instanța a solicitat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți dosarul nr.120/P/2008 în care a fost adoptată soluția de netrimitere în judecată a celor 7 făptuitori.

De asemenea, au fost solicitate de la parchet relații cu privire la data când petenții s-au adresat cu plângere la prim procurorul parchetului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de cei 7 făptuitori, relații care au fost comunicate instanței cu adresa nr.4684/II/3/2008 din 23.10.2008.

Examinând plângerea formulată de petenți, în raport cu actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 9.05.2008, numiții și, ca reprezentanți legali ai fiicei lor - au sesizat organele de poliție despre faptul că fiica lor minoră, împotriva voinței ei, în seara de 28.04.2008, a întreținut raporturi sexuale cu un băiat pe nume "Adiță" în casa bunicilor acestuia și aici a fost obligată de acesta să se culce și cu alți băieți, toți fiind majori.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că făptuitorii reclamați de petenti, se numesc:, și.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți prin rezoluția din 16.07.2008, adoptată în dosarul nr.120/P/2008 a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și, pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin 3 Cod penal, în baza art.228 alin 6 rap. la art.10 lit. d Cod pr.penală, reținând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece raporturile sexuale au avut loc cu consimțământul minorei, înlăturând astfel ca neveridică versiunea minorei cu privire la constrângerea exercitată de către tineri asupra ei pentru a întreține raporturi sexuale cu aceștia, având în vedere faptul că aceasta nu a relatat nimic părinților despre presupusele violuri care s-ar fi comis asupra sa, aceștia aflând abia după 3 săptămâni despre faptul că fiica lor întreține relații sexuale cu mai mulți tineri.

Prin aceeași rezoluție, parchetul în baza art.228 alin 6.C.P.P. raportat la art.10 lit. e C.P.P. a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceeași făptuitori pentru infracțiunea prev. de art.198 Cod penal, reținând că toți tinerii care au întreținut raporturi sexuale cu minora au declarat că au fost convinși de faptul că aceasta are în jur de 17 ani, având în vedere manifestările minorei, dar și dezvoltarea fizică a acesteia- 58 kg.

Împotriva rezoluției din 16.07.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, reprezentanții legali ai minorei, respectiv părinții acesteia, și au formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, care însă a fost respinsă prin rezoluția din 25.08.2008 adoptată în dosarul nr.747/II/2/2008, reținându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat cu certitudine că minora a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu cei 7 făptuitori sau că aceștia au cunoscut că are vârsta de 14 ani.

Examinând rezoluția de 16.07.2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.120/P/2008, tribunalul constată că aceasta este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art.202 alin 1 teza I Cod pr.penală, organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.

Potrivit aceluiași text de lege, teza a II-a, organul de urmărire penală adună probe atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului.

În cauza dedusă judecății, actele premergătoare aflate la dosarul cauzei au fost efectuate, așa cum bine se susține de către petenți numai în favoarea celor 7 făptuitori.

Prin declarația dată la 09.05.2008, minora a declarat că un vecin de al său pe nume, i-a spus faptul că " Adiță (respectiv, intimatul ) i-a povestit că în seara respectivă a luat bani de la mai mulți băieți pentru a o da pe aceasta să facă sex cu ei".

Fiind audiat cu privire la acest aspect de către organele de cercetare, martorul a declarat că nu este adevărat că Adiță i-ar fi spus că ar fi dat-o pe să facă sex și cu alți băieți din Tunari.

Existând contradicții cu privire la acest aspect între declarația părții vătămate și cea a martorului se impunea să se efectueze o confruntare între martor și partea vătămată.

Părinții minorei, în cuprinsul plângerii pe care au adresat-o organelor de poliție, arată printre altele, că ducându-se la magazinul din sat, pe uliță au auzit într-un grup de băieți vorbindu-se următoarele: "uite mă cu fata lui fac ăștia bani", situație în care era necesar ca organele de cercetare când au audiat-o pe mama părții vătămate, respectiv pe să o întrebe și cu privire la identitatea băieților din acel grup și respectiv să procedeze la audierea acestora.

În condițiile în care martorul a relatat că a văzut-o în noaptea respectivă pe la orele 2:30, pe partea vătămată plângând, trebuia să fie întrebat dacă partea vătămată i-a spus și motivul pentru care la o oră, așa de înaintată plângea.

De asemenea, același martor a relatat că i-a spus "că făcut sex și cu alții," printre care Adiță și, împrejurare care de asemenea, urmează să fie avută în vedere cu prilejul confruntării ce se va efectua între partea vătămată și martor.

Din declarațiile făptuitorilor a rezultat că aceștia au o poziție diametral opusă față de cele susținute de partea vătămată prin cele două declarații, situație în care de asemenea era necesară confruntarea minorei cu toți cei 7 făptuitori pentru lămurirea contradicțiilor existente.

De asemenea, era necesar să fie audiată și numita căreia minora i s-ar fi confesat cu privire la faptul că întreține raporturi sexuale cu.

Tribunalul a constatat că se impune și reaudierea părții vătămate pentru a fi întrebată dacă aceasta le-a spus celor 7 făptuitori ce vârstă are, deoarece toți au susținut că minora le-ar fi spus că are vârsta de 17 ani-18 ani. Doar unul singur dintre aceștia și anume a declarat că după statură și dezvoltare, a considerat că partea vătămată are 17-18 ani, așa încât în mod cu totul neîntemeiat s-a reținut de parchet în cuprinsul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, că toți tinerii care au întreținut raporturi sexuale cu minora au fost convinși de faptul că aceasta are în jur de 17 ani, având în vedere dezvoltarea fizică a acesteia

S-a apreciat că reaudierea acesteia s-ar impune și pentru a fi întrebată în legătură cu numele băiatului, care era împreună cu făptuitorul și audiată și această persoană, pentru a fi verificate astfel susținerile părții vătămate care a declarat că a fost lovită atât de, cât și de respectiva persoană care se afla cu acesta.

Totodată, s-a apreciat că se impune reaudierea celor 7 făptuitori pentru a fi întrebați dacă știau în ce clasă este partea vătămată, întrucât din declarația dată de numitul, a rezultat că acestuia i-a spus partea vătămată că este elevă și fiind din aceeași localitate cu făptuitorii și vecină cu unul dintre ei, ar fi greu de acceptat faptul că aceștia nu cunoșteau ce vârstă are aceasta.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și intimații, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursurilor, casarea sentinței și pe fond, respingerea plângerii ca nefondată.

Astfel, parchetul a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, întrucât a apreciat că toate probele administrate au stabilit fără niciun dubiu faptul că minora întreținea relații intime cu persoane de sex masculin cu mult înainte de săvârșirea acestei fapte și toți cei care au avut astfel de raporturi cu aceasta aveau certitudinea că are vârsta de 18 ani; s-a arătat de asemenea, că a existat posibilitatea propunerii de probe de către petentă, însă nu s-a făcut acest lucru, fiind verificate afirmațiile părților implicate în cauză, referitor la convorbirile telefonice efectuate între acestea și eventualitatea existenței unor imagini privind viața intimă a părții vătămate pe unul din telefoanele făptuitorilor; se arată că instanța nu a valorificat în integralitatea lui materialul probator administrat de organul de urmărire penală, cât și poziția procesuală a victimei, care a formulat plângere după trecerea unui interval de 13 zile, distrugând urmele biologice de pe haine și eventualele semne de violență specifice aflate pe corp, cu precizarea că toate aspectele solicitate de instanța de fond a fi avute în vedere de procuror nu ar schimba cu nimic starea de fapt deja existentă respectiv poziția procesuală a părții vătămate și a făptuitorilor a fost clară și fără nici un dubiu, în ceea ce privește existența constrângerilor și violențelor care ar fi fost exercitate, cât și cu privire la vârsta victimei, iar o eventuală reaudiere nu ar aduce nici un fel de noutate; de asemenea, eventuala identificare a unor băieți dintr-un anume grup care au făcut afirmații este imposibilă, atâta vreme cât mama părții vătămate a declarat că nu-i cunoștea pe niciunul dintre ei, iar audierea martorei nu este oportună, deoarece nu a fost propusă de partea vătămată și s-a apreciat că nu este utilă cauzei ascultarea ei.

Recurenții intimați au solicitat de asemenea, admiterea recursurilor, casarea sentinței și pe fond, respingerea plângerii ca nefondate, întrucât în cauză nu sunt indicii de vinovăție în sarcina intimaților.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează plângerea în fața judecătorului împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.

Astfel, prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații recurenți pentru infracțiunile prev.de art.197 alin.3 și respectiv art.198 Cod penal, în raport de dispozițiile art.10 lit.d și e Cod pr.penală.

S-a reținut că la data de 12 mai 2008, petenții au formulat plângere împotriva intimaților, solicitând efectuarea de cercetări, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, săvârșită la data de 27 aprilie 2008 de către aceștia împotriva minorei.

Organul de urmărire penală a apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol și respectiv act sexual cu un minor, deoarece a existat consimțământul părții vătămate, iar intimații s-au aflat în eroare de fapt cu privire la vârsta acesteia, fiind convinși că are în jur de 17 ani, în raport de manifestările și dezvoltarea fizică a acesteia.

Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât s-a apreciat în mod corect că dispozițiile procedurale obligă organul de urmărire penală să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a cauzei, adunând probe atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, iar în cauza de față toate actele premergătoare efectuate în cauză, au fost efectuate numai în favoarea celor 7 pretinși făptuitori.

Și aceasta, cu atât mai mult cu cât în cauză există contradicții între declarațiile persoanelor audiate, ceea ce impunea o confruntare între aceștia, cu privire la aspectele relevate de prima instanță și considerate în mod legal esențiale pentru aflarea adevărului (deși martorul a declarat că a văzut-o în noaptea în care se presupune că au fost săvârșite faptele reclamate, pe minoră plângând, nu a fost întrebat dacă aceasta i-a adus la cunoștință și motivul pentru care plângea).

Susținerea recurenților în sensul că s-a stabilit fără nici un dubiu faptul că minora întreținea relații intime cu persoane de sex masculin cu mult înainte de săvârșirea acestei fapte, nu conduce în mod automat la concluzia și în legătură cu faptele reclamate și cercetate în cauza de față, a existat consimțământul acesteia, iar eroarea de fapt în care s-ar fi aflat intimații cu privire la vârsta minorei, nu poate fi dedusă numai din aspectul fizic al acesteia, în condițiile în care partea vătămată și făptuitorii se cunoșteau de mai mult timp, iar unii dintre ei erau chiar vecini cu aceasta.

Ca urmare, susținerea instanței de fond cu privire la insuficienta activitate de cercetare desfășurată de către procuror în această fază a actelor premergătoare este corectă, motiv pentru care soluția adoptată este legală și temeinică.

În raport de aceste considerente, recursurile declarate de parchet și intimați sunt nefondate, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, vor fi respinse.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții intimați vor fi obligați la plata de 10 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și intimații, și, împotriva sentinței penale nr.487 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe petenții și.

Obligă intimații recurenți la plata sumei de 10 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică de la 25 martie 2009.

- - - - - - -

Grefier,

Red.jud.LB

PS/

Președinte:Liana Balaci
Judecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Sorina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Craiova