Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
07 Aprilie 2009 ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2675/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.299/
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.207A/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași și a sentinței penale nr.254/4.06.2007 pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns recurentul inculpat, fiind reprezentat de avocat ales împuternicire avocațială fila 18, dosar, lipsind intimatul parte civilă, intimatele parți vătămate,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale nr.207A/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași și a sentinței penale nr.254/4.06.2007 pronunțată de Judecătoria Călărași și în conformitate cu prev.art.385 pct.2 lit.b Cod procedură penală, a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a corob. cu art.10 lit.c Cod procedură penală.
Menționează că inculpatul nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Arată că inculpatul împreună cu fratele său, au antecedente penale, motiv pentru s-a apreciat că aceștia prezintă un pericol social mai mare, decât coinculpatul.
Precizează că inculpatul împreună cu au comis faptele, inculpatul ne fiind prezent la comiterea infracțiunii, mai mult în faza de urmărire penală acesta a arătat că a fost trimis în judecată cu aceștia datorită unei relații de dușmănie existentă între el și.
Menționează că se afla într-o relație de concubinaj cu sora lui, relație asupra căreia acesta, s-a opus.
Arată că din declarațiile martorilor audiați în apel, nu a rezultat că inculpatul se face vinovat de faptele ce i se rețin în sarcină, declarații ce se coroborează cu probele administrate în cauză.
Precizează că în sarcina inculpatului se poate reține cel mult o infracțiune de tăinuire.
Concluzionând solicită admiterea recursului și pe fond a se dispune achitarea inculpatului.
Se prezintă apărător din oficiu și solicită ca instanța să se pronunțe asupra onorariului, dat fiind că a studiat dosarul și s-a prezentat la termenul de judecată din 6.01.2009.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că hotărârile în acest dosar au fost casate de Curtea de Apel București în vederea audierii martorilor, de către instanțele inferioare.
Urmare a audierii, martorilor, solicitați a fi audiați chiar de inculpat, a rezultat fără dubiu că acesta a avut contribuția esențială la comiterea faptelor antisociale, pentru care a fost condamnat.
Apreciază că vinovăția inculpatului, a fost pe deplin dovedită, pentru infracțiunile ce i se rețin în sarcină, considerente pentru care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.254/2008 a Judecătoriei Călărași, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal și art.74-76 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 1 an închisoare.
În baza art. 81-82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, calculată de la data rămânerii definitive sentinței.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 208 al 1 - 209 al.l lit. a,i Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și an 37 al.l lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 208 al.l -209 al.l lit. a, i Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 20 Cod penal rap. la art. 208 al.l - 209 al.l lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. C Cod penal a condamnat pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în regim de detenție.
Conform art. 71 Cod penal a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și c Cp. pentru inculpații și.
A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă.
A obligat inculpații, în solidar la plata sumei de 2416,63 Ron cu titlu de despăgubiri civile.
A luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea specială în folosul statului - 2 lacăte ce prezintă urme de forțare, o foarfecă clește tip " gură de, cu mânere roșii, folosită, o lanternă de culoare neagră, folosită și un spray paralizant, gol, aflate la Camera de Corpuri delicte a Poliției municipiului C conform dovezii seria B nr. 10703 din 22.07.2005.
A obligat pe fiecare inculpat în parte la câte 600 Ron cheltuieli judiciare către stat din care 450 Ron reprezintă onorariul apărător din oficiu pentru fiecare dintre inculpații și iar 400 Ron reprezintă onorariu apărător oficiu pentru inculpatul în fond, apel, recurs, fond după casare.
Onorariile din oficiu au fost avansate către Baroul Avocați C din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
1. În cursul lunii iulie 2005 inculpații, au luat rezoluția infracțională de a sustrage gresie dintr-un magazie aparținând C C, magazin unde inculpam lucra ca zilier, motiv pentru care permanent avea acces la anexele unității.
În acest sens, inculpatul a deschis cu cheile pe care deținea, ușa unei magazii în care se aflau depozitate mai multe cutii de gresie ș a sustras un număr de opt (8) astfel de cutii, pe care le-a dat celor doi inculpați și, care îl așteptau în incinta unității.
Remiterea gresiei către cei doi inculpați a fost făcută în schimbul unei pretinse datorii pe care inculpatul se pare că o avea către inculpatul.
In continuare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în data de 25.07.2005, pe timp de zi și procedând în aceeași modalitate inculpații, și au mai sustras un număr de 40 de cutii de gresie, un aparat de sudură, o oglindă și un pom ornamental, bunuri pe care le-au scos în interiorul societății.
După comiterea faptei, inculpatul s-a deplasat la locuința martorului și i-a cerut acestuia să-i transporte cu atelajul hipo ce îi aparținea, bunuri pe care afirma că le-a cumpărat de la o persoană al cărui nume nu i l-a indicat martorului. Acesta a fost de acord și în sensul celor solicitate s-a deplasat cu atelaj hipo, la indicațiile inculpatului pe str. - Nord, mai precis în zona în care se aflau depozitele societății unde, inculpații și au încărcat bunurile sustrase, enumerate mai sus, în căruță.
Întrucât martorul a avut suspiciuni cu privire la proveniența bunurilor ce erau încărcate, la fața locului i-a mai întrebat încă o dată pe frații de unde au bunurile, însă aceștia l-au asigurat că nu are de ce să-și facă probleme, întrucât le-au dobândit licit, prin cumpărare de la o persoană necunoscută.
Din actele dosarului rezultă că după ce au transportat, bunurile la domiciliu, pentru că nu au avut bani să plătească transportul cei doi inculpați
i-au oferit martorului trei pachete de gresie pe care acesta le-a acceptat.
Ulterior inculpații și au vândut aparatul de sudură, oglinda și pomul ornamental în Tîrgul din mun. C, unor persoane pe care nu le cunoșteau, iar gresia au montat-o în locuința martorului, vecin, în schimbul sumei totale de 10.000.000 lei, fără a-i aduce la cunoștință proveniența ilicită a acesteia.
Din sumele totale de bani obținute în urma valorificării bunurilor, frații i-au oferit inculpatului suma de 2.500.000 lei.
În baza probelor administrate, instanța de fond prin Sentința penală din 453 din 06.10.2006 a dispus condamnarea inculpaților la 1 an închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 81-82 Cod penal, la 3 ani închisoare și la 3 ani închisoare și obligarea la plata despăgubirilor civile către părțile civile, dispunându-se confiscarea în folosul statului a obiectelor folosite de inculpați pentru săvârșirea infracțiuni.
Prin Decizia penală nr.237/A/din 9.11.2006 pronunțată de Tribunalul Călărași, au fost respinse apelurile declarate de inculpații, și, împotriva sentinței penale nr. 453 / 2006 Judecătoriei Călărași.
In recursul inculpatului, Curtea de Apel Bucureștia pronunțat decizia penală nr. 137 din 29 ianuarie 2007 prin care a casat decizia penală nr. 237/A/ din 9.11.2006 a Tribunalului Călărași și Sentința penală nr. 453 din 06.10.2006 a Judecătoriei Călărași, reținându-se că la judecata în fond a cauzei, inculpatul a fost citat constant, la adresa: C, str.- -.37, se. A,. 9 deși pe parcursul urmării penale figura cu domiciliul în municipiul C,-.
Pentru acest motiv în conformitate cu disp. art. 385 (9) pct. 2 Cod procedură penală cele două hotărâri judecătorești au fost casate, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Rejudecând cauza instanța a dispus citarea inculpatului atât la adresa din C str. -, -.37, se. A,. 9, județul C cât și la cea din C-, și potrivit art. 177 (4) prin C.P.P. afișare la Primăria de la locul săvârșirii faptei. Deși legal citați, dintre inculpați s-a prezentat în instanță doar care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptelor comise, modalitățile concrete în care le-au săvârșit (în mod repetat și cu chei adevărate ), scopul urmărit, faptul că în cauză s-a produs un prejudiciu material părții vătămate, ca și faptul că aceștia au un nivel de instruire redus și că sunt cunoscuți cu antecedente penale ( și ), că inculpatul, este lipsit de antecedente penale, că frații nu se află la prima încălcare a legii penale, că au avut o atitudine nesinceră în cursul urmăririi penale, iar în faza de cercetare judecătorească nu
s-au prezentat, că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, colaborând cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată în vederea stabilirii adevărului, că a achitat o parte din prejudiciu.
Astfel că, prin sentința penală nr.254/04.06.2007 pronunțată de Judecătoria Călărașis -a dispus, în temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i cu aplic. art.41 alin.2 și 42 Cod penal, art.74 și 76 Cod penal condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executări pedepsei, conform art.81-82 Cod penal, pe un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.37 alin.1 lit.b Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplic. art.71-64 lit.a și b Cod penal.
În temeiul art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare
În temeiul art.20 rap. la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar conform art.33 lit.a și 34 Cod penal s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplic. art.71-64 lit.a și b Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza celor de mai jos.
Apelantul a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa motiv pentru care a solicitat achitarea sa de orice penalitate.
Apreciind asupra apelului declarat de inculpat tribunalul a constatat că acesta este nefondat.
Justificarea inculpatului potrivit căruia gresia vândută i-a rămas după ce și-a făcut îmbunătățiri în domiciliu și prețul cerut fiind la J din cel real dovedește proveniența acesteia din furt.
Față de probele administrate instanța de apel a apreciat că nu există niciun fel de dubii cu privire la vinovăția inculpatului, apărările acestuia fiind nesincere motiv pentru au fost înlăturate.
Prin decizia penală nr.207/A din 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.254 din 4.06.2007 a Judecătoriei Călărași. A fost obligat apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului și achitarea sa.
Examinând hotărârile recurateprin raportare la motivele invocate de inculpat, care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, dar și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, hotărârea este supusă casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Pentru a constitui cazul de casare analizat, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică situația de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, sfera de acțiune a instanței de recurs fiind limitată, întrucât aceasta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluția pronunțată și dacă există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.
Curtea constată că în cauză nu există neconcordanțe între conținutul real al probelor și cele reținute de instanțele de fond și apel. Tribunalul Călărașia evaluat toate probele administrate, atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și în ceea ce privește circumstanțele reale de săvârșire a faptei și circumstanțele personale ale inculpatei.
Astfel, din toate mijloacele de probă administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza de judecată, în fond și apel, a rezultat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei. În acest sens sunt plângerea părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, declarațiile inculpaților, precum și ale martorilor și. Inculpatul recunoaște că a participat la săvârșirea faptei, însă a susținut că știa că bunurile transportate ar fi aparținut inculpatului, și nu că ar fi fost furate de la partea vătămată.
Susținerile inculpatului sunt contrazise de declarațiile celorlalte persoane audiate. Astfel, inculpatul a relatat modalitatea în care a acționat împreună cu frații, declarând că avea cunoștință despere faptul că gresia nu îi aparținea, ci era a părții vătămate. De asemenea, inculpatul confirmă cele declarate de către, arătând în plus că acesta le asigura paza, în timp ce ei doi încărcau bunurile în căruță.
De altfel, și inculpatul, în declarația olografă din data de 10.10.2005, relevă un aspect foarte important în privința participației sale la săvârșirea infracțiunii, respectiv "am mers la, i-am transmis acestuia propunerea lui a fost de acord și împreună ne-am întors cu căruța la gospodăria anexă. Aici am mers cu căruța pe o latură din spatele curții pentru a nu fi surprinși de paznicii unui centru de colectare fier din vecinătate Toate aceste bunuri eu le-am luat pe rând cu forța brațelor și le-am dat printr-o gaură din gard în afara curții fratelui meu și lui "
În mod corect instanțele nu au avut în vedere declarațiile ulterioare ale inculpatului, prin care acesta a revenit asupra primei declarații, întrucât aceasta nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate. Astfel, deși acesta susține că inculpatul s-a înțeles direct cu martorul cu privire la cumpărarea gresiei, acesta din urmă că ar fi avut vreo înțelegere cu inculpatul, arătând că nu a discutat despre acest lucru decât cu frații, cu care era vecin.
Potrivit art.69 Cod procedură penală, declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, din cele reținute mai sus, reiese că declarațiile ulterioare ale inculpatului nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, dimpotrivă le contrazice.
Astfel că, în mod corect instanțele de fond și apel au considerat că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat împreună cu ceilalți doi inculpați, cu intenție, aplicându-i acestuia o pedeapsă.
Față de cele de mai sus, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.254 din 4.06.2007 pronunțată de Judecătoria Călărași și a deciziei penale nr.207/A din 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat,din care 50 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.L: 2 ex./1.04.2009
- jud.;
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
