Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 3113/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
SENTINȚA NR. 9
Ședința publică de la data de 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală de petentul G, domiciliat in P,-,.2..A,.22, jud. P, împotriva rezoluției nr. 1631/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, dată in dosarul nr. 192/P/2005, privind pe intimatul, din cadrul P
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns petentul G, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la prezentul dosar a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 192/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Petentul G si reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbateri.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbateri.
Petentul G, susține că a înțeles să formuleze plângere împotriva rezoluției dată de procurorul general, dat fiind faptul că aceasta nu reflectă realitatea si nu și-a atins scopul.
Susține astfel, având in vedere că au fost audiate alte persoane si altele nu au fost audiate. Nu au fost audiați martorii din com. de, str. -, - G, din de, martori care să dea relații cu privire la sustragerea de material lemnos, faptă de sustragere sesizată de petent. Societatea comercială a valorificat șina de cale ferată sustrasă din de, iar petentul nu a fost audiat. De asemenea, au fost neaudiate persoanele indicate in declarația petentului, respectiv, si alții. Totodată, nu au fost clarificate nici sustragerile de ciment, țevi de la CAP, această situație rezultă din procesele verbale ale acționarilor SC SA, nu s-a clarificat nici achiziționarea de aparate dentare.
Spre deosebire de cele menționate anterior, solicită instanței avea in vedere si fapta de omor din 26.01.2002, victime si, faptă care a fost înregistrată la " diverse" până in luna august 2003, apoi la cererea petentului a fost înregistrată la postul de poliție, unde s-a modificat data referatului, iar in raportul de constatare nu s-a menționat că moartea a fost una violentă.
Aduce in discuție si fapta de sustragere de la M si in dovedirea acesteia solicită să fie audiați martorii, toți din com., precum si fapta de sustragere de produse agricole de la, din septembrie 2004 când au fost prinse in flagrant cinci persoane ce sustrăgeau porumb de pe câmp.
Solicită admiterea plângerii, începerea urmăririi penale, precum si audierea persoanelor indicate pentru confirma sau infirma susținerile sale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată si menținerea rezoluției atacată ca legală si temeinică. Petentul nu are calitate procesuală, nu este persoană vătămată si nu i s-a adus nici o atingere prin faptele reclamate.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția nr. 192/P/2005 din 31.10.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, comis in cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului P, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 si art. 264, in temeiul disp. art. 10 lit. a p, deoarece in urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele reclamate nu există.
S-a reținut in cuprinsul rezoluției că in intervalul decembrie 2004- iunie 2005, petentul Gaa dresat in mod repetat petiții către Ministerul Administrației si către PPp rin care a sesizat o serie de pretinse abateri si abuzuri comise in exercitarea atribuțiilor de serviciu de către comisarul si de către agenții si, toți din cadrul Postului de Poliție de, jud.
Prin ordonanța nr. 1310/P/2005 Parchetului de pe lângă J s-a declinat competența de soluționare in favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, iar la 31 ianuarie 2006 această unitate de parchet a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 si 264, iar față de ceilalți doi făptuitori declinarea competentei in favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
-se cu plângere instanței de judecată, petentul a criticat această rezoluție, iar Curtea de Apel Ploiești prin sentința penală nr. 22/17.04.2006 a admis plângerea, desființând rezoluția si a trimis cauza la parchet pentru audierea petentului,a făptuitorului si pentru administrarea probelor, apreciindu-se că soluția de neurmărire penală a fost dispusă fără a se administra probe.
După rămânerea definitiva a acestei sentințe,prin decizia penala nr.5941 din 17 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, au fost administrate probele pentru care cauza a fost restituită la parchet, respectiv a fost reaudiat făptuitorul, a fost reaudiat petentul, s-a procedat la reaudierea martorilor si si s-a solicitat Postului de Poliție de să prezinte situația dosarelor înregistrate in intervalul 2004-2007 având ca obiect sustragerile de cale ferată.
De asemenea, s-a procedat la audierea persoanelor indicate de petent in sesizare sau care au rezultat din declarațiile acestuia si anume:, G, G, G, si
S-a mai reținut in cuprinsul rezoluției că activitățile dispuse de instanță au fost efectuate si că din administrarea tuturor mijloacelor de probă rezultă că faptele imputate intimatului nu există, fiind detaliate in cuprinsul aceleiași rezoluții, filele 3-7, toate argumentele pentru care s-a reținut că aspectele sesizate de petent nu se confirmă.
Împotriva acestei rezoluții, petentul G s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior,iar prin rezoluția 1631/II/2/2007 din 30.11.2007 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, constatându-se că rezoluția atacată este legală si temeinică si că petentului nu i s-a adus vreo vătămare intereselor sale legitime prin săvârșirea faptelor pe care le reclamă si că nu are nici calitatea de parte vătămată.
Petentul s-a adresat cu plângere conform art. 278/1 instanței C.P.P. de judecată, in termenul prevăzut de acest text normativ, susținând că nu au fost administrate toate mijloacele de probă utile si concludente pentru a se lămuri cauza sub toate aspectele.
In plângerea sa scrisă petentul face referire la situația de fapt, iar cu prilejul dezbaterilor a solicitat admiterea plângerii si trimiterea cauzei la procuror pentru audierea unor martori, care nu au fost audiați, persoane pe care le-a indicat nominal, așa cum rezultă din partea introductivă a hotărârii.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, constată că plângerea petentului vizează săvârșirea de către intimatul a unor infracțiuni in legătură cu exercitarea de către acesta a atribuțiilor de serviciu, in intervalul 2004-2005, când intimatul își desfășura activitatea la postul de poliție de.
Pentru săvârșirea acestor pretins abateri ori infracțiuni de către intimat, petentul a uzat de toate căile legale, in sensul că s-a adresat și pe cale administrativă cu reclamații la Ministerul Administrației si Internelor care a efectuat verificările impuse de lege, precum si organelor de urmărire penală, formulând plângeri penale împotriva intimatului si a colegilor săi de serviciu, învinuiți de săvârșirea acelorași infracțiuni.
Din conținutul actelor premergătoare, respectiv din audierea martorilor, a petentului, cât si celorlalți lucrători de poliție împotriva cărora același petent a formulat plângere, a rezultat că faptele reclamate de petent împotriva intimatului nu se confirmă sau nu constituie infracțiuni.
Astfel, fiind audiate persoanele indicate de petent, pe baza declarațiilor acestora nu s-a putut confirma că intimatul ar fi sustras material lemnos din a ocolului silvic Câmpina sau că ar fi săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală, cu atât mai mult cu cât, in legătură cu unele din pretinsele infracțiuni pentru care se reclamă că intimatul nu ar fi efectuat actele la care era obligat potrivit dispozițiilor legale, acesta nici măcar nu fusese sesizat in vreun fel, neluând cunoștință de săvârșirea vreunor fapte prevăzute de legea penală pentru care să nu fi efectuat cercetările la care era obligat potrivit legii.
In ceea ce privește solicitarea petentului de a fi audiați o serie de alti martori, separat de cei care au fost deja audiați, solicitare formulată cu prilejul dezbaterilor, curtea constată că o astfel de cerere nu poate fi apreciată ca având aptitudinea de a demonstra o eventuală vinovăție a intimatului, atâta vreme cât in cauză au fost audiate mai multe persoane pe baza depozițiilor cărora nu s-a confirmat săvârșirea cu vinovăție a vreunei fapte prevăzute de legea penală de către intimat.
In plus, prin solicitarea de audiere a altor martori nu se face dovada că depozițiile acestora ar putea conduce in vreun fel la lămurirea cauzei si că persoanele indicate cunosc unele din aspectele pentru care se propune a fi audiate.
Potrivit art. 78 persoana C.P.P. care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vro împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului in procesul penal poate fi ascultată in calitate de martor.
In speță insă, nu rezultă că persoanele pe care petentul solicită să fie audiate, in calitate de martori, ar avea cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare dintre cele despre care face vorbire același petent.
Trebuie observat că tot la solicitarea petentului, pe parcursul efectuării actelor premergătoare au fost audiați o multitudine de martori, depozițiile acestora fiind valorificate argumentat de procuror, care a constatat că faptele sesizate de petent nu se confirmă.
Separat de aceasta, trebuie observat că o astfel de solicitare trebuie privită prin prisma scopului procesului penal, așa cum acesta este definit in art. 1 C.P.P. potrivit căruia procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale si nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Ori, din efectuarea actelor premergătoare de către organul de urmărire penală, așa cum s-a dispus de către instanța de judecată prin hotărâre definitivă, nu a rezultat săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală si nici măcar indicii cu privire la aceasta, așa încât solicitarea petentului de reaudierea unor alte persoane, prin trimiterea cauzei la parchet, nu poate fi considerată ca subsumându-se scopului procesului penal despre care am făcut vorbire mai sus.
Examinându-se rezoluția atacată in raport de învinuirile aduse intimatului, curtea observă că din actele premergătoare ce au fost efectuate, toate faptele sesizate de petent au fost verificate de către organul de urmărire penală, punctual si in privința fiecăreia dintre acestea se fac referiri atât la situația de fapt, cat si la mijloacele de probă care au condus la concluzia inexistenței faptei imputate.
In aceste condiții, curtea constată că soluția de neurmărire penală atacată este legală si temeinică si că, separat de faptul că dispozițiile legale prevăd posibilitatea formulării plângerii întemeiate pe disp. art. 278 si 278/1 doar C.P.P. in favoarea persoanei căreia i s-a produs o vătămare intereselor sale legitime, toate mijloacele de probă administrate pe parcursul efectuării actelor premergătoare de către procuror, conduc la concluzia inexistenței faptelor.
Pe cale de consecință, plângerea petentului va fi respinsă ca neîntemeiată, conform art. 278/1 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând si disp. art. 192 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTAREȘTE:
In baza disp. art. 278/1 pct.8 lit. a respinge C.P.P. plângerea formulată de petentul G, domiciliat in P,-,.2..A,.22, jud. P, împotriva rezoluției nr. 192/P/2005 din 31.10.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești si a rezoluției nr. 1631/II/2/2007 din 30.11.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată.
Menține soluția dispusă prin rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică astăzi, 24.01.2008.
Presedinte, Grefier,
- - - -
Red. GC/
2 ex/6.02.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina
