Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 368/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2616/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.368
Ședința publică de la 15 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulate de către petenții G, SC SRL și SC SRL împotriva rezoluției nr.1505//II/2/2009 din data de 5 OCTOMBRIE 2009 adoptată de procurorul general al parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluției dispuse în dosarul penal nr.123/P/2008 al Parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 8 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a-i da posibilitatea apărătorului ales al petenților să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la 15 decembrie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 3.11.2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI petenții G, SC SRL și SC SRL au formulat plângere împotriva Rezoluției nr.1505//II/2/2009 din data de 5.10.2009 adoptată de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În motivarea plângerii petenții au arătat, în esență, că în mod nelegal și netemeinic s-a emis o soluție de neîncepere a urmăririi penale cu privire la intimații, și, și.
Analizând plângerea formulată de petenți și dosarul cauzei, Curtea constată că prin Rezoluția din 6.07.2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr. 123/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal și art. 289.Cod Penal, întrucât faptele nu există (dosar de executare nr. 2/2008); neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal și art. 289.Cod Penal, întrucât faptele nu există (dosar de executare nr. 176/2007 și -); neînceperea urmăririi penale față de expertul sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal întrucât faptele nu există (dosar de executare nr. 176/2007 și -) și neînceperea urmăririi penale față de și sub aspectul infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 246.Cod Penal întrucât faptele nu există.
Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut următoarele:
La data de 30.01.2008 pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B a fost înregistrată plângerea numiților G și formulată împotriva executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 289.Cod Penal în legătură cu modul de instrumentare a dosarului de executare silită nr. 2/2008 având ca obiect predarea imobilului situat în B,- sector 6.
Petenții au susținut că executorul judecătoresc nu i-a somat verbal conform art. 579.pr.civ. iar procedura de citare s-a efectuat în mod greșit; de asemenea invocă săvârșirea unor infracțiuni de fals, constând în întocmirea unor dovezi care atestă nereal afișarea a două somații la adresa de domiciliu.
Ulterior pe rolul aceleiași unități de parchet a fost înregistrată plângerea formulată de petenții G, SC SRL și SC SRL împotriva executorului judecătoresc care în dosarul de executare nr. 176/2007 a eliberat actul de adjudecare cu același număr din 15.05.2008 pentru imobilul situat în B,- deși i s-a pus în vedere că titlurile executorii nu exprimă voința reală a părților. Dosarul înregistrat sub nr. 421/P/2008 a fost conexat la dosarul 123/P/2008.
Referitor la dosarul de executare nr. 2/2008, în cauză au fost efectuate verificări rezultând că dispozițiile procedurale privind executarea silită au fost respectate, petenții fiind somați corespunzător cu obligația pe care o au, deși dispozițiile Codului d e procedură civilă nu prevăd obligația înștiințării părților.
Executorul judecătoresc a fost audiat și a arătat că a emis la data de 8.01.2008 somațiile către debitorii G și conform dispozițiilor art. 387.civ.Cod Penal, art. 578 și urm. și art. 516 pct.8 pr.civ. atât la domiciliul debitorilor cât și la adresa imobilului ce face obiectul executării silite.
Referitor la bunurile aflate la etaj și la mansardă executorul judecătoresc a arătat că nu au făcut obiectul executării iar în aceste spații nu a pătruns.
Cu privire la intimata arată că a intrat în aceste spații dar arată că, în calitate de proprietar, putea face acest lucru, întregul imobil fiind înstrăinat acesteia prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 93/3.10.2007.
Articolul 589.civ.Cod Penal prevede somația verbală doar în situația în care debitorii sunt găsiți la domiciliu și ca atare nu s-a aplicat în situația de față.
În ceea ce privește adjudecările imobilelor din- și Bd. T nr. 58G se constată de procuror că acestea s-au realizat conform procedurii și Legii 188/2001, Biroul executorului judecătoresc fiind competent să execute silit imobilele în cauză.
Pretinsa subevaluare a imobilelor de către expert, de conivență cu executorul, nu se reține în cauza de față întrucât expertul figurează pe lista de experți autorizați, iar rapoartele de expertiză au fost comunicate debitorilor, care le puteau contesta.
Cu privire la pretinsa nelegalitate a contractelor care au constituit titluri pentru efectuarea executării, se constată că executorul judecătoresc nu are printre atribuții și pe aceea de a verifica valabilitatea acestor contracte.
Executorul judecătoresc, cu prilejul audierii a declarat că debitorii nu au făcut dovada achitării creanței către creditori, iar în ceea ce privește pretinsa înțelegere cu executorul judecătoresc arată că, potrivit legii, partea care solicită punerea în executare a unui titlu executoriu se poate adresa oricărui executor judecătoresc.
Procurorul a constatat că în cauză nu există indicii din care să rezulte săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, activitatea profesională a executorilor judecătorești desfășurându-se în mod corespunzător și în temeiul art. 228 al.6 rap. la art. 10 lit.a a C.P.P. dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin Rezoluția din data de 5.10.2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenți împotriva rezoluției din data de 6.07.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În Rezoluția nr. 1505/II-2/2009 se arată că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
În plângerea formulată împotriva soluției petenții invocă, bazându-se pe citate din autori de specialitate, dispoziții care dacă ar fi fost respectate de executorii judecătorești, executarea silită nu ar fi avut loc.
Aspectele invocate de debitori puteau forma obiect al contestației la executare în fața instanței de judecată, care putea verifica legalitatea titlurilor executorii cât și a expertizelor criticate de aceștia.
Actele preliminare efectuate în cauză au reținut că executarea s-a făcut în condițiile Codului d e procedură civilă, executorii aducându-și la îndeplinire obligațiile de serviciu, fără a fi influențați în vreun fel de și.
Examinând plângerea formulată de petenți și dispozițiile legale, Curtea constată că plângerea nu este întemeiată.
În cuprinsul acesteia, petenții invocă, în esență, referitor la executarea efectuată de executorul judecătoresc, faptul că aceasta a pus în executare "niște așa zise contracte de împrumut care nu îndeplineau condițiile unui titlu executoriu, executare care nu a fost efectuată cu încuviințarea instanței de judecată, contractul nefiind real și autentic, suma pretinsă nu era certă, lichidă și exigibilă, nu s-a respectat procedura citării, iar afișarea somațiilor s-a făcut la adrese unde petenții nu mai locuiau".
Cu privire la executorul judecătoresc se invocă, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 379 al.1 și 2. pr. civ. în sensul că suma nu era certă, lichidă și exigibilă, nu se precizează cum a fost calculată dobânda, se contestă conținutul contractului de împrumut, voința părților fiind alta în contract, afirmându-se că lipsește acordul de voință al părților, că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 983. civ. ce consacră principiul "in dubio pro reo", art. 1171, 1172, 1173 al.1 civ. în sensul că nu a constatat cu propriile simțuri existența împrumutului. Se mai invocă încălcarea dispozițiilor art. 9 pct.1 din Legea 188/2000 nefiind competent material decât pentru imobile aflate în sectorul 3 al capitalei.
Petenții fac referire la lucrarea "Codul civil comentat" de și "Sistemul probator în procesul civil" de, precum și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la expertul, petenții susțin că a fost ales abuziv de executorul judecătoresc, deoarece nu apare pe lista experților tehnici.
Se arată că nici procurorul în rezoluția sa nici Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI nu au argumentat soluțiile emise în cauză.
Curtea constată, pe de o parte, că susținerile petenților relative la modalitatea în care a fost efectuată executarea, atât de executorul judecătoresc cât și de executorul judecătoresc privesc încălcarea unor dispoziții din Codul d e procedură penală, iar pe de altă parte sunt afirmații cu privire la valabilitatea titlurilor executorii și încălcarea unor dispoziții din Codul Civil.
Curtea constată că, potrivit dispozițiilor legale, atât cu privire la valabilitatea titlurilor executorii, în speță contracte de împrumut, cât și cu privire la modalitatea de în care a fost desfășurată activitatea de executare silită, petenții puteau formula contestație la executare potrivit dispozițiilor art. 399 al.1 - 3. proc. Civ.
Susținerile petenților, însoțite de citate din lucrări de specialitate și trimiteri la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu au nicio relevanță sub aspectul dreptului penal ci pot fi valorificate în cadrul unui proces civil, pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 399. pr. civ. contestația la executare poate fi formulată atunci când:
"(1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
(2^1) De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
(3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."
De altfel, petenții au formulat acțiune având ca obiect anularea contractelor ce constituie titluri executorii, cerere ce a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 214/13.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 B, care este definitivă însă nu și irevocabilă.
De asemenea, petenții au formulat două contestații la executare, cu privire la ambele executări silite efectuate de cei doi executori judecătorești, ce au fost soluționate și respinse ca neîntemeiate prin Sentința civilă nr. 3433/21.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B și prin Sentința civilă nr. 8063/3.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 6, ambele definitive și irevocabile.
Referitor la susținerea că procurorul nu a argumentat și nu a motivat soluția de neîncepere a urmăririi penale, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată.
La o simplă lectură a rezoluției atacate, se constată că procurorul a procedat la o analiză detaliată a afirmațiilor făcute de petenți în cuprinsul plângerii, analizând inclusiv dispozițiile legale civile pretins încălcate, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinic motivată.
Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu, pretins săvârșită de executorii judecătorești și de intimata, Curtea constată că executorul judecătoresc avea posibilitatea legală de a pătrunde în imobil, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar nu a avut intenția de a pătrunde în imobilul altei persoane ci într-un imobil ce îi aparținea, sau despre care credea că îi aparține, conform tuturor înscrisurilor de care dispunea la acel moment.
Referitor la expertul, petenții au susținut că a fost ales abuziv de executorul judecătoresc, deoarece nu apare pe lista experților tehnici, situație ce nu corespunde adevărului, întrucât la o simplă verificare a listei experților autorizați, se constată că acesta figurează pe lista experților autorizați la poziția nr. 1427 1797.
Se mai susține că acesta a întocmit abuziv expertiza tehnică și că procurorul trebuia să întocmească o nouă expertiză în cauză.
Curtea constată că expertiza efectuată de intimatul este o expertiză având ca obiect stabilirea valorii de circulație a unui imobil, într-un dosar civil, astfel că întocmirea unei noi expertize în prezenta cauză cu același scop excede cu evidență cadrului procesual.
De asemenea, la o simplă verificare a metodelor utilizate de expert la întocmirea expertizei se constată că acesta a folosit metodele clasice de evaluare judiciară a imobilelor, utilizate în cauze similare, și a efectuat o medie a acestora, pentru acuratețe.
Petenții dau o interpretare pro causa a dispozițiilor art. 9 pct.1 din Legea 188/2000 în condițiile în care dispozițiile art. 8 pct. 2 din aceeași lege sunt extrem de clare, în sensul că pe teritoriul municipiului B executorii judecătorești au competență pe toată suprafața acestuia, nefiind limitată la sectorul în circumscripția căruia se află sediul biroului.
Cu privire la infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pretins Cod Penal săvârșite de intimații și, Curtea constată că plângerea petenților nu vizează aceste aspecte, faptele făcând obiectul unui alt dosar penal, nr. 2987/P/2007, aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, astfel că procurorul nu se putea pronunța asupra lor, nefiind obiectul cauzei de față (a se vedea fila 48 și următoarele dup).
Cât privește afișarea somațiilor, cu privire la care petenții susțin că sunt false, se constată că intimații și au solicitat ca citarea să se facă atât la adresa de domiciliu a petenților -- - cât și la adresa imobilului adjudecat,-. Rezultă din conținutul dovezilor că în- a fost găsită recepționera, care a semnat de primire, iar în- nu a fost găsită nicio persoană, citația fiind afișată.
Curtea constată că petenții invocă împrejurarea că au fost citați la o adresă la care nu mai locuiau, însă în chiar cererea adresată executorului judecătoresc la data de 21.01.2008 arată că sunt domiciliați în- (fila 74 dup), adresă la care a fost trimisă somația.
Faptul că intimații și au apelat la cele două birouri de executori judecătorești nu poate fi interpretat, cum se sugerează în concluziile scrise, în sensul că ar exista o înțelegere între intimați și executorii judecătorești, atâta vreme cât intimații aveau posibilitatea și libertatea legală de a apela la orice executor judecătoresc din municipiul
În aceste condiții, Curtea constată că rezoluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică, astfel că plângerea formulată de petenți împotriva acesteia este nefondată.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga intimații la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții G, SC SRL și SC SRL împotriva Rezoluției din 6.07.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr. 123/P/2008 și a Rezoluției nr. 1505/II-2/2009 din 5.10.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. pe fiecare petent la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru petenți.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. RM/3 ex.
15.01.2009
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca
