Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 377/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2709/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR.377
Ședința publică de la 22 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulate de către petenții, SC prin reprezentant, SC prin reprezentant în contradictoriu cu intimații, împotriva rezoluției nr.379/D/P/2004 din data de 2 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din 8 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, și când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 15 2009 și 22 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10.03.2009 petentul, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al SC SA și SC SRL a formulat plângere împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 379/D/P/2004 din data de 2.12.2008 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin Sentința penală nr. 1002/F/9.11.2009 Tribunalul București Secția I Penală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, constatând că unul dintre intimați are calitatea de avocat în Baroul București.
Prin rezoluția nr. 379/D/P/2004 din 2.12.2008 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție DIICOT s-a dispus în baza art. 228 al.1 rap.C.P.P. la art. 10 lit. d, g neînceperea C.P.P. urmăririi penale față de numiții, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, furt, fals și manipularea pieței de capital, prev. de art. 20 rap. la art. 215.Cod Penal, art. 208, 209.Cod Penal, art. 36 din Legea nr. 26/1990, art. 181 cu aplic. art. 133 al.1 din OUG nr. 28/2002.
Procurorul a reținut următoarele: la data de 24.11.2004, persoana vătămată SC SA B prin reprezentant a formulat o plângere penală față de făptuitorii mai sus menționați prin care solicita cercetarea acestora pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, realizate în calitate de asociați ai persoanei vătămate.
În fapt, se învedera că la data de 15.11.1999 SC SRL a achiziționat de la FPS (actualmente AVAS) un număr de 586.090 acțiuni emise de SC SA B, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.093.
Ulterior, la data de 10.12.1999 făptuitorul a fost cooptat în cadrul SC SRL deținând un număr de 50% părți sociale, avându-i ca asociați pe numiții, și.
După intrarea în societate, în noua sa calitate de asociat, făptuitorul a luat la cunoștință de prevederile statutului și contractului de societate ale SC SRL, ocazie cu care s-a familiarizat în legătură cu procedurile vizând buna administrare și conducere a societății, din perspectiva asociatului la aceasta.
Cu toate acestea la data de 25.05.2001 făptuitorul a ținut nelegal o Adunare Generală a Acționarilor la sediul unui notar, încălcând astfel prevederile din actul constitutiv al societății, ocazie cu care a revocat din funcția de administratori legal aleși ai societății pe numiții, și și de asemenea a dispus majorarea capitalului social, urmare căreia procentele de participare ale asociaților au devenit simbolice, iar el a dobândit dreptul de a administra discreționar societatea.
În plângerea formulată, persoana vătămată preciza că la săvârșirea acestor fapte făptuitorul a beneficiat de complicitatea și ajutorul avocatului și al notarului.
Urmare a AGA mai sus menționată, făptuitorul s-a putut înscrie la Oficiul Registrului Comerțului ca administrator unic al SC SRL și a vândut prin ofertă publică, pachetul de acțiuni deținut de această societate la SC SA
cu aceste demersuri ale făptuitorului, numitul, un apropiat al acestuia, a inițiat o ofertă publică de cumpărare a unui număr de acțiuni ce reprezintă 49% din capitalul SC SA
Constatând aceste demersuri, pe care le-au apreciat ca fiind nelegale numiții, și au inițiat o serie de acțiuni în instanță cu privire la actele încheiate de numitul.
Cu toate acestea susnumitul ajutat fiind de numiții, a continuat să lanseze pe ordine de tranzacționare pe acțiuni aparținând SC SA B utilizând indicații false cu privire la prețul acțiunilor emise de această societate, astfel că au reușit să impună un preț ridicat al acțiunilor pe piață.
În concluzie, persoana vătămată apreciază că prin aceste tranzacții în mod nereal a fost menținut un nivel ridicat al prețului pe acțiunile SC SA B, ca urmare a mai multor tranzacții "de tip cross" realizate între membrii grupării.
Urmare a plângerii penale formulată de persoana vătămată SC SA B, în cauză au fost dispuse și efectuate mai multe verificări, după cum urmează:
1. S-a solicitat de la pentru SC SA B comunicarea structurii sintetice consolidate a acționarilor, ocazie cu care s-a putut constata modul în care au intrat ca acționari diverse persoane la această societate. În acest sens, s-a putut constata, că la data de 26.07.2001, director general al societății era consemnat ca fiind făptuitorul, SC SRL deținea 91,3% din capitalul social al societății, alți acționari fiind numiții cu 0,87% acțiuni, cu 0,41% acțiuni și încă alte 17 persoane cu participații cuprinse între 0,4-0,01% acțiuni.
Din analiza istoricului respectiv, rezultă faptul că exceptându-l pe, nici una dintre persoanele asimilate ca făcând parte din membrii grupării nu apare ca deținând acțiuni la această societate.
2. S-a analizat raportul de evaluare întocmit de BUSINESS AGENTS SRL B nr.44.1.08.2004 pentru SC SA B în referire la acțiunile emise de această societate, ocazie cu care s-a constatat că în opinia evaluatorului valoarea de piață a unei acțiuni este de 23.163 lei/acțiune, echivalent a 0,57 Euro/acțiune.
3. fost solicitat și s-a comunicat de către sub nr.1681/24.02.2004 istoricul tranzacțiilor cu acțiuni emise de SC SA B aferent perioadei cercetate, ocazie cu care s-a putut constata care a fost prețul de tranzacționare pentru acțiunile acestei societăți, acesta variind între 20.500 lei/acțiune la data de 22.01.2003, respectiv 80.000 lei/acțiune la data de 19.12.2003.
4. Au fost depuse la dosarul cauzei înscrisurile aferente litigiilor comerciale derulate între reprezentanții SC SA B, pe de o parte și făptuitorul, pe de altă parte, ocazie cu care s-a constatat că la data de 12.- numiții și, în fața notarului au declarat că înțeleg, în calitate de reclamanți, să renunțe la judecarea dosarelor nr. 5905/2001, 6014/2001 și 6013/2001 ce avea ca obiect soluționarea modului în care a fost convocată AGA de la SC SRL din data de 25.05.2001, deoarece s-a constatat că aceasta s-a ținut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
Urmare a acestor declarații, prin sentința civilă nr.6744/24.09.2001 pronunțată în dosarul nr.5905/2001 Tribunalul București - Secția Comercială a stins litigiul existent între părți, constatînd că numiții și consideră AGA din 25.05.2001 ca fiind legal constituită.
5. S-a procedat la audierea făptuitorului, ocazie cu care acesta a precizat că în opinia sa AGA din 25.05.2001 a fost ținută cu respectarea dispozițiilor legale și că toate mențiunile ulterioare s-au realizat în baza unor documente legal întocmite.
6. De asemenea, s-a procedat la audierea numiților, și, ocazie cu care aceștia au arătat că la data de 2.04.2001, a urmare a solicitării venite din partea făptuitorului la SC SRL s-a convocat o AGA extraordinară la care acesta nu a fost prezent. Martorii audiați au dorit să precizeze, încă o dată, că ședința AGA din 25.05.2001 în realitate nu a fost convocată, că în mod nelegal s-a consemnat ca aceasta să fie ținută la sediul unui notar public și că apreciază că toate înscrisurile consemnate cu acea ocazie sunt false.
La rândul său, audiat fiind martorul a precizat că între părți existau relații tensionate ce ieșeau la iveală de fiecare dată când aceștia se întâlneau cu ocazia adunărilor generale de la societate.
Audiată fiind numita, notar public, aceasta a precizat faptul că în cursul anului 2001, la începutul lunii mai, a fost contactată telefonic de avocatul, ce a întrebat-o dacă este de acord ca la sediul biroului său să aibă loc o AGA a unei societăți comerciale. Pe data de 22.05.2001 s-a prezentat făptuitorul însoțit de avocatul, care i-a prezentat ziarele în care s-a publicat convocarea AGA, recipisele scrisorilor recomandate de convocare și deși au așteptat 30 de minute, nu s-a prezentat nimeni, motiv pentru care a fost întocmită în acest sens încheierea de certificare de fapte nr.4353/22.05.2001.
Ulterior, la data de 25.05.2001 făptuitorul s-a prezentat din nou, însoțit de același avocat, a prezentat noi comunicări a unei noi AGA pentru SC SRL, la ale cărei lucrări martora nu a participat.
7. Cu privire la infracțiunea de manipulare a pieței de capital, prev. de art.181 cu aplic. art. 133 alin. 1 din OUG nr. 28/2002, în cauză a fost dispusă efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică privind operațiunile cu instrumente financiare emise de SC SA B în perioada 2002-2004, ocazie cu care s-a constatat că acțiunile emise de acest emitent s-au tranzacționat pe în perioada 13.01.1997-5.10.2007, interesul investitorilor pentru această societate fiind unul redus.
In perioada pentru care se efectuează cercetări s-au efectuat un număr de 256 tranzacții cu prețuri cuprinse între un minim de 1,2 lei/acțiune și un maxim de 12,1 lei/acțiune.
Așa cum rezultă și din reprezentarea grafică a tranzacțiilor cu aceste acțiuni, în perioada 15.08.2002-4.11.2002, prețul acestora s-a apreciat semnificativ pentru ca apoi să sufere o corecție destul de severă de la 12,1 lei la 2-3 lei/acțiune.
Acest preț s-a păstrat până în luna septembrie 2003 când s-a ajuns la un nou maxim, la data de 19.12.2003, când prețul a depășit un nivel de creștere de 25%.
Referitor la legislația aplicabilă pentru prima perioadă ce face obiect de cercetare 15.08-4.11.2002, se poate constata că până la intrarea în vigoare a Regulamentului nr.2/1.10.2002, operațiunile ce se desfășurau pe nu aveau o reglementare clară, ele desfășurându-se pe fondul unei legislații cu caracter tranzitoriu.
Pentru cel de-al doilea interval cuprins între 17.09-19.12.2003, nu s-au constatat încălcări ale prevederilor regulamentului menționat mai sus, aprecierea prețului acțiunilor emitentului încadrându-se în dispoziții de legalitate.
Analizându-se istoricul tranzacțiilor cu acțiuni emise de SC SA B și pus la dispoziție de Bursa de Valori B s-a constatat că pentru primul interval de timp tranzacțiile s-au realizat prin intermediul mai multor societăți de investiții financiare din B și T, iar pentru a doua perioadă societățile sunt diferite.
Referitor la prețul tranzacțiilor, s-a constatat că raportat la modul în care bursa s-a mișcat în perioada de referință, acestea s-au încadrat în trend-ul ascendent înregistrat de piață la acea dată, fără a se putea identifica elemente de nelegalitate care să conducă la aprecierea prețului.
Analizând elementele constitutive ale infracțiunii menționate mai sus, constatăm că sub aspectul laturii obiective - elementul material infracțiunea de manipulare a pieței de capital, prev. de art.181 cu aplic. art. 133 alin. 1 din OUG nr. 28/2002, presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
-să existe o activitate concertată care să aibă drept scop creșterea artificială a prețului de tranzacționare a unor acțiuni emise de un anume emitent cu scopul prejudicierii altor persoane ce participă la aceste tranzacții;
-să fie emise ordine de tranzacționare ce presupun procedee fictive sau alte forme de înșelăciune.
Analizând tranzacțiile realizate, se constată faptul că din actele aferente tranzacțiilor ce au făcut obiect de cercetare, nu au putut fi identificate elemente care să conducă la concluzia că prețul a fost modificat artificial și că s-ar circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181 cu aplic. art. 133 alin. 1 din OUG nr. 28/2002, astfel că urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale.
Cu privire la infracțiunile de tentativă la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și furt, prev. de art. 20 rap. la art.215 al.1,2,3 Cod Penal, art.208 și 209 Cp. și art.36 din Legea nr.26/1990, s- dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece referitor la primele două infracțiuni, din probele administrate nu rezultă a fi întrunite elementele constitutive ale acestora, eventualele litigii comerciale fiind stinse de părți de comun acord încă din anul 2001, iar referitor la ultima infracțiune, s-a împlinit termenul de prescripție al acesteia.
Împotriva acestei rezoluții petenții au formulat plângere ce a fost soluționată la data de 10.02.2009 de procurorul șef de direcție, prin rezoluția nr. 135/2009 plângerea fiind respinsă ca tardiv formulată, cu motivarea că, potrivit art. 278 al.32plângerea C.P.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se face în termen de 20 de zile de la comunicarea soluției.
Procurorul șef de secție a reținut că împotriva soluției petentul a formulat plângere la data de 29.01.2009 deși soluția i-a fost comunicată la data de 4.12.2008, practic la 37 de zile de la data comunicării.
Împotriva celor două rezoluții petentul a formulat plângere în temeiul art. 2781.C.P.P. cu motivarea că plângerea a fost greșit respinsă de procuror ca tardiv formulată, în raport de dispozițiile art. 278.C.P.P. potrivit cărora termenul de 20 de zile se calculează de la data de 28.01.2009, dată la care a fost comunicată petenților o copie a Rezoluției nr. 379/D/P/2004 emisă la data de 2.12.2008.
S-a mai arătat în motivare că:
- soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile de tentativă la înșelăciune și furt (prev. de art. 20 rap. la art. 215 al.1,2,3 și Cod Penal art. 208, 209.Cod Penal) nu este motivată fiind încălcate dispozițiile art. 228 al.7 din
C.P.P.- soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de fals în declarații prev. și pedepsită de art. 48 al.1 din Legea nr. 26/1990 este nelegală deoarece în mod greșit s-a apreciat că a intervenit prescripția răspunderii penale și nu s-a reținut că aceasta a fost întreruptă la data sesizării organelor de urmărire penală (în cursul anului 2004, iar fapta a fost săvârșită în luna mai 2001).
- soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de manipulare a pieței de capital prev. de art. 181 rap. la art. 133 din OUG nr. 28/2002 este nelegală deoarece, deși prin sesizarea organelor de urmărire penală am formulat plângere împotriva unui grup larg de persoane, nu a fost audiată decât o singură persoană dintre acestea, respectiv, nefiind respectate disp. art. 200 și 202.C.P.P. care stabilesc obligația organului de urmărire penală de a strânge probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. Consideră că pentru a îndeplini această obligație legală, ar fi trebuit audiate cel puțin în calitate de făptuitori toate persoanele față de care a formulat sesizarea.
- deși în cursul urmăririi penale persoanele vătămate SC SA și SC SRL au solicitat o serie de probe în vederea stabilirii adevărului, acestea nu au fost administrate de către organele de urmărire penală, deși obligația le revenea potrivit art. 62 - 65.C.P.P. Chiar și în ipoteza în care nu ar fi fost utile, în temeiul art. 67 al.3 respingerea C.P.P. cererii de administrare a probelor trebuie să se facă motivat, or în cazul de față în dosar nu există nicio rezoluție prin care parchetul să fi dispus cu privire la probele solicitate.
- reprezentantul Ministerului Publica omis să se pronunțe cu privire la fapta prev. de art. 130 din OUG nr. 28/2002.
Analizând plângerea formulată de petent în temeiul art. 2781.C.P.P. și dosarul cauzei, Curtea constată că plângerea este neîntemeiată.
Curtea constată că în mod greșit procurorul șef de secție a respins ca tardiv formulată plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278.C.P.P.
Astfel, potrivit art. 278 al 3.C.P.P. în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2.
Rezultă din textul de lege că plângerea poate fi formulată după comunicarea copiei de pe rezoluție în întregul ei, iar nu de la data comunicării soluției, în extras.
În aceste condiții, plângerea a fost formulată în termenul legal de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluție, persoanelor interesate.
Cu toate acestea, Curtea constată că nu există temei legal de a se trimite plângerea la primul procuror, pentru ca acesta să se pronunțe în fondul plângerii, neexistând dispoziție legală care să reglementeze această situație.
Așa fiind, Curtea constată că plângerea este formulată în termenul prevăzut de lege și urmează a se pronunța asupra acesteia în fond.
Cu privire la faptul că soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile de tentativă la înșelăciune și furt (prev. de art. 20 rap. la art. 215 al.1,2,3 și Cod Penal art. 208, 209.Cod Penal) nu este motivată, fiind încălcate dispozițiile art. 228 al.7 din C.P.P. Curtea constată că rezoluția procurorului este amplu motivată, cu indicarea argumentelor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Procurorul a constatat că, "cu privire la infracțiunile de tentativă la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și furt, prev. de art. 20 rap. la art.215 al.1,2,3 Cod Penal, art.208 și 209 Cp. și art.36 din Legea nr.26/1990, s- dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece referitor la primele două infracțiuni, din probele administrate nu rezultă a fi întrunite elementele constitutive ale acestora, eventualele litigii comerciale fiind stinse de părți de comun acord încă din anul 2001, iar referitor la ultima infracțiune, s-a împlinit termenul de prescripție al acesteia".
Pe de altă parte, Curtea constată că persoanele vătămate nu au precizat în plângere în ce constă infracțiunea de înșelăciune, cine sunt persoanele vătămate și prin ce modalitate au fost induse în eroare.
La o simplă lecturare a împrejurărilor învederate de petenți ca fiind situația de fapt, se constată că niciuna dintre acțiunile indicate ca fiind săvârșite de intimați nu îmbracă forma inducerii în eroare, pentru a fi considerată infracțiunea de înșelăciune în oricare dintre formele ei.
Așa fiind soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de înșelăciune este corect întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit.d
C.P.P.Referitor la soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de fals în declarații prev. și pedepsită de art. 48 al.1 din Legea nr. 26/1990 se consideră că este nelegală deoarece în mod greșit s-a apreciat că a intervenit prescripția răspunderii penale și nu s-a reținut că aceasta a fost întreruptă la data sesizării organelor de urmărire penală (în cursul anului 2004, iar fapta a fost săvârșită în luna mai 2001).
Curtea constată că premisa de la care pleacă petenții este greșită, întrucât potrivit art. 123 al.1 ursul termenului prescripției prevăzute în art. 122.Cod Penal se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Or, nefiind începută urmărirea penală, intimații nu au nici măcar calitatea de învinuit. Astfel, potrivit art. 229.C.P.P. ersoana p.față de care se efectuează urmărirea penalăse numește învinuit cât timp nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa.
În cauză nefiind începută urmărirea penală, intimații nu au dobândit nici calitatea de învinuit, și ca atare nu există obligația procurorului de a comunica acte cu privire la aceștia.
Termenul de prescripție a răspunderii penale a fost corect calculat de la data presupusă a fi cea a infracțiunii, astfel că dispoziția procurorului de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției este legală.
Referitor la soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de manipulare a pieței de capital prev. de art. 181 rap. la art. 133 din OUG nr. 28/2002 se consideră că este nelegală deoarece, deși prin sesizarea organelor de urmărire penală s-a formulat plângere împotriva unui grup larg de persoane, nu a fost audiată decât o singură persoană dintre acestea, respectiv, nefiind respectate disp. art. 200 și 202.C.P.P. care stabilesc obligația organului de urmărire penală de a strânge probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. Se consideră că pentru a îndeplini această obligație legală, ar fi trebuit audiate cel puțin în calitate de făptuitori toate persoanele față de care a formulat sesizarea.
Curtea constată că situația de fapt indicată de petenți ca fiind actul material al acestei infracțiuni constă într-o încercare de înstrăinare a unui pachet de acțiuni de 49% din acțiunile SC Industries SRL presupus comisă de, acțiuni ce urmau a fi cumpărate la un preț derizoriu de. Cu privire la această încercare Curtea constată că petenții înșiși recunosc că a fost blocată, iar preluarea acțiunilor nu a mai avut loc. Or, OUG 28/2002 nu incriminează tentativa la infracțiunea prev. de art. 181, astfel că o asemenea tentativă nu se pedepsește de lege, pentru incriminarea tentativei fiind necesară o prevedere expresă în acest sens.
Referitor la neaudierea celorlalți intimați, se constată că, din analiza istoricului tranzacțiilor de acțiuni rezultă faptul că, exceptându-l pe, în prezent decedat, nici una dintre persoanele asimilate ca făcând parte din membrii grupării nu apare ca deținând acțiuni la această societate.
Se mai arată că în cursul urmăririi penale persoanele vătămate SC SA și SC SRL au solicitat o serie de probe în vederea stabilirii adevărului, acestea nu au fost administrate de către organele de urmărire penală, deși obligația le revenea potrivit art. 62 - 65.C.P.P.
Curtea constată că petenții doreau să se efectueze verificări la oficiile poștale și expertiza grafoscopică a mandatelor poștale pentru a se stabili dacă semnăturile de primire aplicate la rubrica destinatarilor aparțin lui și, or, chiar petenții recunosc că aceste mandate poștale au fost expertizate în cadrul unui proces civil - dosarul 5906/2001 al Tribunalului București - Secția Comercială, fiind depuse chiar de intimatul în acest scop.
În raport de temeiul reținut de procuror, prev. de art. 10 lit.d C.P.P. în mod corect procurorul nu a procedat la audierea celorlalți intimați - nerezident în România, actualmente decedat - din moment ce din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta incidența unui litigiu de drept comercial iar nu penal.
De altfel, se observă că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisurile aferente litigiilor comerciale derulate între reprezentanții SC SA B, pe de o parte și făptuitorul, pe de altă parte, ocazie cu care s-a constatat că la data de 12.- numiții și, în fața notarului au declarat că înțeleg, în calitate de reclamanți, să renunțe la judecarea dosarelor nr. 5905/2001, 6014/2001 și 6013/2001 ce avea ca obiect soluționarea modului în care a fost convocată AGA de la SC SRL din data de 25.05.2001, deoarece s-a constatat că aceasta s-a ținut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
Urmare a acestor declarații, prin sentința civilă nr.6744/24.09.2001 pronunțată în dosarul nr.5905/2001 Tribunalul București - Secția Comercială a stins litigiul existent între părți, constatând că numiții și consideră AGA din 25.05.2001 ca fiind legal constituită.
În final, se arată în motivarea plângerii că reprezentantul Ministerului Publica omis să se pronunțe cu privire la fapta prev. de art. 130 din OUG nr. 28/2002.
Dispozițiile art. 130 din OUG 28/2002 sunt următoarele:
"Prin manipularea pieței se înțelege:
a) efectuarea de tranzacții sau lansarea de ordine de tranzacționare care dau sau sunt în măsură să dea indicații false ori înșelătoare cu privire la oferta, cererea sau prețul instrumentelor financiare ori care mențin, prin acțiunea uneia sau mai multor persoane, prețul instrumentelor financiare la un nivel artificial ori care folosesc alte mijloace fictive sau alte forme de tranzacționare încălcând practicile oneste;
b) diseminarea de informații prin orice mijloace care dau sau sunt în măsură să dea indicații false ori înșelătoare cu privire la oferta, cererea sau prețul instrumentelor financiare, incluzând diseminarea de zvonuri sau știri false ori înșelătoare".
Din analiza textului de lege rezultă că art. 130, art. 133 precum și alte articole din lege prevăd definiții ale unor conduite interzise, iar art. 181 din lege incriminează încălcarea acestor dispoziții legale ca infracțiune.
Atâta vreme cât procurorul în rezoluția sa s-a referit la "manipularea pieței de capital" și a analizat existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, chiar fără o trimitere expresă la art. 130 din OUG 28/2002, este evident că acesta s-a pronunțat cu privire la infracțiunea descrisă, prevăzută de art. 181 rap. la art. 130 din OUG 28/2002.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a respinge plângerea formulată de petenți ca nefondată.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga fiecare petent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții, SC SA și SC Industries SRL împotriva Rezoluției din data de 2.12.2008 emisă în dosarul nr. 379/D/P/2004 de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. fiecare petent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. RM/2 ex.
15.01.2009
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca
