Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 39/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 30/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.39/
Ședința publică de la data de 16 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe ngă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect pl ngerea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimata, împotriva Rezoluției nr.2214/P/2007 din data 26 noiembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluției nr.2061/II-2/2008 din data de 22 decembrie 2008 Procurorului General al Parchetului de pe ngă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, personal, lipsă fiind intimata, care a fost reprezentată juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul depune la dosar note scrise.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuv ntul în dezbateri asupra plângerii.
Petentul solicită admiterea plângerii, astfel cum a fost motivată în scris și să se constate pe, pe parcursul anilor, a fost înșelat, în numeroase nduri, at t de către polițiști, t și de către avocați. În ceea ce o privește pe intimata, solicită să se ia act că aceasta nu s-a prezentat la niciunul dintre cele două termene de judecată ce au fost acordate în prezenta cauză, împuternicind un alt avocat să o reprezinte. Precizează că intimata, în mod premeditat, l-a înșelat cu suma 5.000.000 lei vechi, întrucât a încasat de la el această sumă, reprezentând onorariul de apărător ales, fără a se prezenta însă în fața instanțelor de judecată pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale asumate. Astfel, învederează că intimata, de profesie avocat, s-a oferit să îl asiste juridic în dosarele aflate pe rol, însă nu s-a prezentat la judecarea acelor dosare, lăsându-l să se descurce singur, deși el nu avea cunoștințele juridice necesare pentru a-și susține cauzele, situație în care a pierdut procesele și, mai mult, a fost obligat și la plata de cheltuieli judiciare.
În consecință, solicită obligarea intimatei la plata sumei anterior menționate, dar și a unor despăgubiri morale în cuantum de 2.000 lei noi, precum și condamnarea acesteia pentru săv rșirea infracțiunii de înșelăciune.
Apărătorul ales al intimatei apreciază că rezoluția procurorului Parchetului de pe ngă Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.b și d din Codul d e procedură penală, este legală și temeinică. Arată că, în mod corect, s-a apreciat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare împotriva intimatei, pentru săv rșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât fapta imputată acesteia nu este prevăzută de legea penală, între părțile semnatare ale contractului de asistență juridică existând raporturi contractuale, a căror nerespectare culpabilă poate atrage o altă formă de răspundere. Totodată, în mod corect, s-a apreciat că nu există nici elemente probatorii privitoare la o eventuală inducere în eroare a petentului, la încheierea contractului de asistență juridică. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracțiune de asemenea invocată de către petent în pl ngerea adresată organelor de urmărire penală, arată că, în mod corect, s-a apreciat că nu poate fi dispusă începerea urmăririi penale față de intimată, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii respective, întrucât avocatul, în conformitate cu dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.51/1995, nu este asimilat funcționarului public ori altui salariat și, ca atare, nu are calitatea de funcționar, calitate cerută în mod expres de textul incriminator invocat, respectiv art.246 din Codul penal.
În consecință, în temeiul art.2781alin.8 lit.a din Codul d e procedură penală, solicită respingerea pl ngerii formulate de către petentul, ca fiind neîntemeiată și menținerea soluției dispuse de către Parchetul de pe ngă Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 26 noiembrie 2008, confirmată de către Procurorul General al aceluiași parchet prin rezoluția din data de 22 decembrie 2008. Solicită și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanței nr.30 din data de 13 februarie 2009, pe care o depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că rezoluțiile Parchetului de pe ngă Curtea de APEL BUCUREȘTI, contestate de petent, sunt legale și temeinice, întrucât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu au rezultat nici măcar indicii cu privire la o presupusă inducere în eroare a acestuia, de către intimată, în sensul dispozițiilor art.215 din Codul penal. Raporturile dintre părți au fost de natură contractuală și, mai mult, conform Legii nr.51/1995, cu privire la onorariile de avocat achitate, se pot formula contestații, care se soluționează de către decanul Baroului Totodată, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.246 din Codul penal, arată că intimata nu îndeplinește calitatea cerută de textul incriminator pentru a fi subiectiv activ al acestei infracțiuni. În plus, nemulțumirile petentului față de soluțiile ce au fost pronunțate de către instanțele de judecată nu pot atrage, în mod automat, răspunderea penală a apărătorului acestuia.
Deoarece, din pl ngerea petentului și din actele dosarului, nu rezultă nici măcar indicii că s-ar fi săv rșit vreo faptă prevăzută de legea penală de către intimată, solicită respingerea, ca nefondată, a pl ângerii deduse judecății, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Petentul, în completarea susținerilor sale anterioare, solicită să se constate, astfel cum rezultă și din înscrisul aflat la fila 8 din dosar, respectiv copia Deciziei civile nr.777/R din data de 12 aprilie 2006, că a fost prezent personal la judecarea cauzei respective, fără să fie asistat de către apărătorul său ales, avocatul. Același aspect rezultă și din înscrisul depus la fila 9 din dosar, respectiv copia încheierii din data de 24 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr.9702/2005.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinRezoluția nr.2214/P/2007 din data de 26 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, în temeiul art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.b și d din Codul d e procedură penală, neînceperea urmăririi penale în privința avocatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art.215 alin.1 și 3 și respectiv de art.246 din Codul penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza a constatat că, la data de 14 decembrie 2007, fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI plângerea formulată de petentul, prin care acesta solicita efectuarea de cercetări față de avocatul respectiv sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 din Codul penal.
Ulterior, prin adresa nr.2405/VIII-1/2007 din data de 21 martie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, spre competentă soluționare, o nouă plângere formulată de petentul împotriva aceluiași avocat din cadrul Baroului
Prin plângerile astfel formulate, petentul a arătat că făptuitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în baza contractului de asistentă juridică încheiat între părți, pierzând intenționat procesele în care a fost angajată și cauzând un prejudiciu în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariul încasat.
Pe baza actelor premergătoare întocmite în cauză, s-a stabilit că, la data de 15 iulie 2005, între Cabinetul Individual de Avocatură și petentul s-a încheiat contractul de asistență juridică nr.-.
Potrivit clauzei inserate la pct.1 din contract, avocatul se obliga generic să acorde asistență juridică petentului, într-o cauză de competența Judecătoriei Sectorului 6
Pentru serviciile prestate de avocat, clientul a achitat, cu titlu de onorariu, suma totală de 500 RON, fiind emise chitanțele nr.46 din data de 15 iulie 2005 și respectiv nr.3 din data de 26 octombrie 2005.
Acționând în baza contractului de asistență juridică, avocatul a formulat, pentru petentul, o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta, prin care se solicita rezoluțiunea unui contract încheiat între petent și aceasta din urmă în luna octombrie 2002 și care a fost adresată Judecătoriei Sectorului 6 B, formând obiectul Dosarului nr.9702/2005, o cerere precizatoare și concluzii scrise.
Fiind audiată, a declarat că și-a îndeplinit obligațiile decurgând din contractul de asistență juridică încheiat cu petentul și chiar a acceptat, în considerarea situației personale a acestuia, să-i asigure apărarea și în căile de atac.
Într-o cauză separată, petentul a chemat-o în judecată pe, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumelor achitate cu titlu de onorariu de avocat.
De asemenea, o contestație având același obiect a fost adresată de petentul și Baroului B, în conformitate cu prevederile Legii nr.51/1995 republicată.
În raport cu aspectele constatate, procurorul a apreciat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art.215 alin.1 și 3 din Codul penal, deoarece fapta sesizată de petentul nu este prevăzută de legea penală, între părți subzistând raporturi contractuale a căror nerespectare culpabilă poate atrage o altă formă de răspundere juridică.
În același timp, potrivit art.30 alin.1 din Legea nr.51/1995 republicată, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. De asemenea, art.31 din același act normativ stipulează că reclamațiile și contestațiile privind onorariile se soluționează de către decanul baroului.
În sfârșit, procurorul a reținut că, din actele premergătoare efectuate, nu au rezultat elemente privind o eventuală inducere în eroare a petentului la încheierea contractului de asistență juridică.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 din Codul penal, procurorul a constatat că fapta sesizată nu întrunește elementele constitutive ale acesteia, sub aspectul laturii obiective, întrucât avocatul nu are calitatea de funcționar cerută de textul incriminator pentru subiectul activ al infracțiunii respective.
Astfel, conform art.37 alin.1 din Legea nr.51/1995 republicată, în exercitarea profesiei avocații sunt ocrotiți de lege, fără a putea fi asimilați funcționarului public sau altui salariat.
Mai mult, procurorul a reținut că, din materialul probator al cauzei, a rezultat că și-a îndeplinit îndatoririle izvorâte din contractul de asistență juridică, obligațiile sale fiind de diligență, iar nu de rezultat.
Împotriva rezoluției procurorului de caz (care a fost comunicată petentului la data de 05 decembrie 2008), s-a formulat plângere de către acesta, conform art.275-278 din Codul d e procedură penală, la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
PrinRezoluția nr.2061/II-2/2008 din data de 22 decembrie 2008, în temeiul art.275 și urm. din Codul d e procedură penală, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins, ca neîntemeiată, această plângere, constatând că rezoluția contestată este legală și temeinică.
În acest sens, a reținut că, în baza contractului de asistență juridică, avocatul reclamat a formulat acțiuni și cereri, pe care le-a adresat instanței de judecată.
Soluțiile adoptate de instanță, față de care petentul este nemulțumit, nu pot fi imputate avocatului, întrucât acestea aparțin magistraților judecători și sunt urmarea cercetării judecătorești efectuate în cauzele respective.
Faptul că soluțiile adoptate de către instanțele de judecată nu sunt pe placul clientului nu poate constitui, prin el însuși, o împrejurare care să atragă responsabilitatea penală a avocatului.
Pentru activitatea depusă în baza contractului de asistență juridică, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea cheltuielilor efectuate în interesul clientului, iar, potrivit Legii nr.51/1995, contestațiile privind onorariul încasat de avocat se soluționează de decanul baroului.
Împotriva rezoluțiilor anterior menționate,a formulat plângereîn termenul legal (la data de 07 ianuarie 2009),în temeiul art.2781din Codul d e procedură penală, petentul.
În motivarea scrisă a plângerii (fila 21 din dosar), petentul a arătat că intimata avocat, cu bună știință, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asistență juridică, întrucât nu s-a prezentat în fața instanțelor de judecată pentru a-i susține interesele procesuale, deși a încasat un onorariu în sumă 5.000.000 ROL, săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 din Codul penal, pentru care petentul a solicitat a se dispune condamnarea acesteia și, totodată, obligarea sa la restituirea sumei anterior menționate, precum și la plata de daune morale.
În raport cu motivul astfel invocat, solicitându-i-se de către C, la termenul din data de 26 ianuarie 2009, să precizeze dacă plângerea formulată vizează soluția dispusă de procuror numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art.246 din Codul penal sau și cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 3 din Codul penal, petentul a precizat în mod explicit că își menține cererea scrisă prin care a indicat motivele plângerii sale (fila 24 din dosar).
Ulterior, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi, petentul a criticat oral soluția procurorului numai în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 3 din Codul penal, solicitând condamnarea intimatei pentru infracțiunea respectivă și acordarea de despăgubiri materiale și morale în raport cu aceasta.
În vederea soluționării plângerii, la cererea instanței, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa înaintat dosarul în care au fost emise rezoluțiile contestate de petent.
Verificând aceste rezoluții, potrivit art.2781alin.7 din Codul d e procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul înaintat de Parchet, precum și a înscrisurilor noi prezentate de petent (copii de pe practicaua Deciziei nr.777/R din data de 12 aprilie 2006 Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă și de pe încheierile din datele de 24 octombrie 2005 și 14 noiembrie 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B în Dosarul nr.9702/2005), Curtea constată căplângereacu care a fost sesizatăeste nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În cauză, s-a dispus în mod legal și temeinic neînceperea urmăririi penale față de intimata avocat, întrucât, din cercetările efectuate în faza actelor premergătoare, a rezultat existența unor cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Astfel, cu privire lainfracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 3 din Codul penal, Curtea constată că, între petentul și intimata avocat, a fost încheiat la data de 15 iulie 2005, pe baza acordului liber consimțit al părților (aspect necontestat de către vreuna dintre ele), un contract de asistență juridică, în baza căruia aceasta din urmă a și încasat de la clientul său, în două tranșe, un onorariu în sumă totală de 500 RON (fila 18, față-verso, ).
Obligația asumată de către intimata avocat prin contractul anterior menționat (ce are caracterul unei obligații de diligență, iar nicidecum al unei obligații de rezultat, astfel cum în mod corect a reținut și procurorul) a constat în acordarea de asistență juridică pentru petent într-o cauză de competența Judecătoriei Sectorului 6 B, în exercitarea acestei obligații intimata avocat depunând la dosarul respectiv (nr.9702/2005) cererea de chemare în judecată a pârâtei, o cerere precizatoare și concluzii scrise (filele 19-25, ), aspect de asemenea necontestat.
Modul concret de îndeplinire de către intimata avocat a obligației asumate (în al cărei obiect nu se menționează explicit în contractul de asistență juridică că ar fi intrat și îndatorirea de a se prezenta personal în fața instanței de judecată pentru asigurarea nemijlocită a apărării) nu poate antrena răspunderea penală a acesteia, în lipsa oricăror probe care să dovedească vreo acțiune concretă de inducere în eroare a petentului din partea sa, cu ocazia încheierii sau executării contractului de asistență juridică.
Astfel fiind, chiar și în ipoteza neexecutării sau executării culpabile a obligației respective, o asemenea faptă a intimatei avocat poate constitui temei numai pentru angajarea răspunderii sale contractuale, care este o răspundere cu caracter civil.
Mai mult, potrivit art.31 din Legea nr.51/1995 republicată (privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat), ontestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de către decanul baroului, decizia acestuia putând fi atacată la consiliul baroului iar, ulterior, în virtutea principiului constituțional al liberului acces la justiție, în fața unei instanțe civile de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea constată că fapta imputată intimatei avocat de către petent (încasarea onorariului, în pofida pretinsei neîndepliniri a obligației asumate prin contractul de asistență juridică) nu este prevăzută de legea penală, astfel că, fiind incidente dispozițiileart.10 lit.b din Codul d e procedură penală, în mod corect s-a dispus în ceea ce o privește pe aceasta soluția de neîncepere a urmăririi penale, impusă de prevederile art.228 alin.4 și 6 din Codul d e procedură penală.
În ceea ce priveșteinfracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 din Codul penal, Curtea constată că intimata avocat nu are calitatea de funcționar public cerută de textul incriminator menționat și nici pe cea de funcționar la care face referire art.258 din Codul penal, astfel că nu poate fi, în mod legal, subiect activ al acestei infracțiuni.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere că, potrivit art.1 din Legea nr.51/1995 republicată, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, iar, conform art.37 alin.1 din aceeași lege, avocații nu pot fi asimilați, în exercitarea profesiei lor, funcționarului public sau altui salariat, dispoziții în raport cu care se constată că intimata nu are niciuna dintre calitățile de funcționar public sau funcționar, astfel cum acestea sunt definite în art.147 alin.1 și respectiv în art.147 alin.2 din Codul penal.
În același sens este și jurisprudența Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr.6003 din data de 12 decembrie 2007).
Pentru acest motiv, fapta imputată intimatei de către petent nu întrunește nici elementele constitutive ale infracțiunii în discuție, sub aspectul laturii ei obiective, astfel că, fiind incidente dispozițiileart.10 lit.d din Codul d e procedură penală, în mod corect s-a dispus, și cu privire la această infracțiune, o soluție de neîncepere a urmăririi penale, conformă cu prevederile art.228 alin.4 și 6 din Codul d e procedură penală.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, menținând în consecință rezoluțiile atacate de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, petentul va fi obligat la plata cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.193 alin.6 din Codul d e procedură penală, petentul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată către intimată, constând în onorariul avocatului angajat de aceasta pentru asigurarea apărării în prezenta cauză, în cuantum de 1.000 lei, potrivit chitanței nr.30 din data de 13 februarie 2009 (fila 36 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul (cu domiciliul în B,-, --II-5,.1,.12, sectorul 6), în contradictoriu cu intimata (cu domiciliul în B,--8, -.4,.88, sectorul 1), împotriva Rezoluției nr.2214/P/2007 din data 26 noiembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluției nr.2061/II-2/2008 din data de 22 decembrie 2008 Procurorului General al Parchetului de pe ngă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține rezoluțiile atacate.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe petent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.193 alin.6 din Codul d e procedură penală, obligă pe petent la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petent și de la comunicare pentru intimată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.
Ex.4 / 27.02.2009
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină
