Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 42/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 42
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul cu domiciliul ales în satul și comuna, județul I împotriva rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr.416/P/2008 din data de 28 octombrie 2008.
Conform disp.art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în cauză, constatându-se atât lipsa petentului cât și a intimatului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinirea procedurii de citare, că este primul termen de judecată și, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că plângerea petentului, vizează rezoluția nr.416/P/2008 din 28 octombrie 2008 prin care s-a constatat intervenția prescripției, prin urmare și incidența disp.art. 10 lit.g Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate de către petent.
Rezoluția criticată de petent a fost verificată și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, apreciind ca legală și temeinică soluția, plângerea nefondată, motiv pentru care pune concluzii de respingere a plângerii formulată de petent.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față;
Prin sentința penală nr. 621 din 16 februarie 2009 Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petiționarul împotriva rezoluției nr. 416/P/2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în favoare Curții de APEL IAȘI.
Prin rezoluția supusă examinării, procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6, 209 alin. 4 și art6. 10 lit. Cod procedură penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef de poliție judiciară sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 Cod penal, "fals material în înscrisuri oficiale" prevăzută de art. 288 alin. 1 - 2 Cod penal și "uz de fals" prevăzută de art. 291 penal cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal.
Prin soluția adoptată procurorul a reținut:
La data de 27 octombrie 2008 fost înregistrată în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI plângerea numitului formulată împotriva comisarului șef de poliție judiciară G, înaintată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași prin adresa nr. 1167/VIII/1/22008, din data de 21.10.2008, împreună cu referatul procurorului,întocmit la data de 20.10.2008, în cuprinsul căruia se reține faptul că având în vedere calitatea persoanei cercetate, competența revine Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
În cuprinsul plângerii persoana vătămată a menționat că solicită cercetarea penală a polițistului G din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I pentru săvârșirea infracțiunilor "abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor", "falsul material în înscrisuri oficiale", "falsul intelectual" și "uzul de fals".
A sesizat faptul că, la data de 28 august 1997, polițistul G, având la data respectivă gradul militar d e căpitan, a întocmit în fals în dosarul penal nr.285.331/1997, înregistrat în cadrul Poliției Orașului Tg., județul I, 2 (două) înscrisuri denumite "dovadă" și " proces-verbal".
Procesul - verbal, datat 28.08.1997, consemna împrejurarea că, a ridicat de la un număr de 7 (șapte) saci cu, în prezența martorului asistent, martor care ar fi semnat la mențiunea "martor asistent".
Dovada atestă faptul că, polițistul G a predat numitei, având calitatea de gestionar la cantina A Tg. un număr de 7 (șapte) saci cu, în greutate totală de 293 (douăsutenouăzecișitrei) kilograme, înscris care ar fi fost semnat de către sus-numită la mențiunea " am primit".
În realitate, conform susținerilor pe care le-ar fi făcut față de persoana vătămată, cele două înscrisuri nu au fost semnate de către aceasta, persoană care nu a primit nici cantitatea de atestată în cuprinsul lor.
Polițistul a întocmit procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 27 august 1997, consemnând că, a fost sesizat telefonic de către o persoană care a refuzat să-și decline identitatea despre faptul că, în noaptea de 4/5 august 1997 s-a sustras cantitatea de 1000 kg. dintr-o remorcă parcată la stația, aparținând - Tg., înscris în baza căruia "a fost înființat" dosarul nr. 285.331/1997, în care a administrat acte de cercetare penală deși nu a fost desemnat prin ordin al Ministrului de Interne.
Ordinul șefului Inspectoratului de Poliție al Județului de desemnare a polițistului pentru efectuarea cercetării penale speciale a fost dispus sub numărul 0324 abia la data de 28.11.1997 ori acesta a efectuat acte de cercetare penală începând cu data de 27 august 1997.
Din exmainarea conținutului prezentei plângeri penale și a celei care a determinat înregistrarea dosarului penal numărul 293/P/2008 s-a constata că, ambele sesizări au conținut identic sub aspectul subiectului activ, cât și a împrejurărilor de fapt care constituie obiectul lor.
Se constată că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de ofițerul de poliție judiciară G deoarece intervenit prescripția răspunderii penale, fiind incident cazul reglementat de prevederea articolului 10 lit. g Cod procedură penală, din următoarele motive de fapt:
Comisarul șef de poliție judiciară G își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I, având funcția de șef al Serviciului,.
Infracțiunile sesizate de către partea vătămată au fost săvârșite în cursul anului 1997.
În cauză a intervenit prescripția răspunderii penale persoanei cercetate, reglementată de prevederile art. 121 Cod penal.
De la data săvârșirii infracțiunii s- scurs o perioadă mai mare de 5 ani, care echivalează cu termenul de prescripție, în conformitate cu dispoziția art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal și se socotește de la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 122 alin. 2 Cod penal.
Termenul de prescripție este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii nai mare de un an, dar care nu depășește 5 (cinci) ani.
Infracțiunea "abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 Cod penal se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Infracțiunea "falsul material în înscrisuri oficiale" prevăzută de art. 288 alin. 1 - 2 Cod penal se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Infracțiunea "falsul intelectual" prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Infracțiunea "uzul de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, când înscrisul este oficial.
Termenul de prescripția s-a împlinit în anul 2002.
Chiar dacă împrejurările de fapt sesizate ca fiind săvârșite de către ofițerul de poliție judiciară G nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală în perioada efectuării cercetării penale a numitului, în calitate de inculpat în dosarul penal nr. 584/P/1997 al Parchetului Militar Iași, fiind descoperite, conform susținerii sale, în cursul lunii iulie 2008, intervenirea prescripției ca unul din cazurile imperativ și limitativ reglementate de art. 10 cod procedură penală face inoperantă din punct de vedere procedural penal urmărirea penală a persoanei considerate ca fiind făptuitoare.
, care în anul înregistrării dosarului penal, avea calitatea de subofițer de poliție cu gradul de plutonier în cadrul Poliției Orașului Tg., județul I, a fost cercetat, în stare de libertate în calitate de inculpat, de către procuror militar din cadrul Parchetului Militar Iași în dosarul penal nr. 584/P/1997 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 lit. a, e, g Cod penal, împreună cu coinculpații militari, sergent major, sergent major Chele și coinculpatul civil .
Prin rechizitoriul din data de 29.11.1997 s- dispus trimiterea în judecată, fiind sesizat Tribunalul Militar Iași.
Prin sentința nr. 79 din data de 23.03.1998, Tribunalului Militar Iași, în dosarul nr. 9/1998 s-a dispus condamnarea inculpatului plutonier la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii "furtul calificat" prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și g Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. ultim Cod penal și a art. 76 lit. c Cod penal.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 136/27.04.1999 Curții Militare de Apel București, urmare a respingerii ca nefondate recursurilor declarate de inculpați.
Plângerea adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iașia fost respinsă, prin rezoluția nr. 1107/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008.
Prin plângerea de față adresată instanței și înregistrată sub nr- susținut netemeinicia ambelor acte ale procurorului constând în aceea că nu s-au efectuat urmărirea penală, cu respectarea garanțiilor procesuale și nu s- urmărit aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei.
Probele aduse în cauză atestă comiterea infracțiunilor pentru care s-a formulat sesizarea.
Solicită ca în baza art. 3 din Codul d e procedură penală să se administreze probe care să ateste că făptuitorul se face vinovat de faptele penale sesizate.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat susținerilor formulate, Curtea constată că plângerea de față este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 1 cod penal, la împlinirea unui anumit interval de timp prevăzut de lege, se stinge dreptul statului de a pedepsi și obligația unei persoane de a suporta consecințele săvârșirii unei fapte penale.
Potrivit art. 228 alin. 1 Cod procedură penală, organul de anchetă penală dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale și condițiile în care din conținutul plângerii ori al actelor premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale ( art. 10 lit. a - j Cod procedură penală).
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. g Cod procedură penală referitor la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.
Ca o consecință a acestui fapt în cauză nu se mai poate dispune începerea urmăririi penale în vederea administrării probelor necesare stabilirii vinovăției sau nevinovăției persoanei cercetate.
Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 Cod procedură penală, continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripție sau retragerea plângerii penale poate fi cerută de învinuitul sau inculpatul din cauză.
Un asemenea drept nu este conferit de lege și părții vătămate, spre a se continua cercetările penale.
Cum soluția adoptată este temeinică și legală iar plângerea formulată de petiționarul este nefondată aceasta se va respinge conform dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul cu domiciliul ales în satul și comuna, județul I împotriva rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 416/P/2008 din 28 octombrie 2008, rezoluție pe care o menține.
Obligă petiționarul la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.04.2009
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu
