Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMANIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori.

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 463 /R/2009

Ședința publică din 27 octombrie 2009

Complet de judecată compus din

PREȘEDINTE: Condrovici Adela

JUDECĂTOR 2: Patrăuș Mihaela

JUDECĂTOR 3: Rus Claudia

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent - domiciliat în S,-, --1,.16, județul B, împotriva încheierii penale din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar penal nr-, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, prevăzută și pedepsită de art.2781Cod de procedură penală.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru petentul recurent lipsă, apărătorul ales al acestuia avocat,în baza împuterniciri avocațiale nr.525/12.10.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și avocatul intimatului, lipsă - avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 12.10.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus după care:

Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.

Avocatul ales al petentului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii Tribunalul Bihor prin care s-a respins cererea cu privire la sesizarea Curții Constituționale, în sensul de dispune ca Tribunalul Bihor să trimită cauza Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 209 alin. 42Cod de procedură penală,întrucât sunt îndeplinite cumulativ condițiile, respectiv: excepția să vizeze o prevedere dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să nu fi fost declarată anterior neconstituțională. Apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 132 din Constituție, în care se stipulează că procurorii sunt subordonați ierarhic, subordonare definită în art. 65 din Legea nr. 304/2004. În opinia sa dreptul de control aparține fie conducătorului unui parchet asupra procurorilor din cadrul acelui parchet, fie conducătorului parchetului ierarhic superior asupra conducătorului parchetului ierarhic inferior din aceeași circumscripție, fie procurorului anume desemnați din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție și Parchetelor de pe lângă curțile de apel asupra procurorilor din subordine. În speța, cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, în baza art. 209 alin. 41Cod de procedură penală, prin urmare soluția dată de un alt procuror decât prim procurorul acestui parchet este nulă absolut întrucât este dată de un procuror necompetent material.

Avocatul intimatului - avocat pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului, apreciind că, în mod corect, Tribunalul Bihora argumentat că excepțiade neconstituționalitate invocată nu are legătură cu cauza.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de petent, considerând încheierea atacată legală și temeinică.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 5 octombrie 2009, Tribunalul Bihor în baza art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992 a respins ca inadmisibilă cererea formulată de intimatul privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 209 alin.4/2 Cod de procedură penală și implicit și cererea de suspendare a cauzei penale de față până la soluționarea excepției invocate.

Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora reținut următoarele:

Prin cererea formulată de intimatul s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 209 alin. 42Cod de procedură penală. și suspendarea cauzei penale pendinte până la soluționarea excepției.

În motivarea excepției s-a arătat că dispozițiile criticate sunt neconstituționale întrucât contravin prevederilor art. 132 din Constituție, potrivit căruia procurorii sunt subordonați ierarhic, subordonare definită în art. 65 din Legea nr. 304/2004. În opinia autorului excepției, dreptul de control aparține fie conducătorului unui parchet asupra procurorilor din cadrul acelui parchet, fie conducătorului parchetului ierarhic superior asupra conducătorului parchetului ierarhic inferior din aceeași circumscripție, fie procurorului anume desemnați din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție și Parchetelor de pe lângă curțile de apel asupra procurorilor din subordine. În speța de față, cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta în baza art. 209 alin. 41Cod de procedură penală, prin urmare soluția dată de un alt procuror decât prim procurorul acestui parchet este nulă absolut întrucât este dată de un procuror necompetent material.

Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, tribunalul a constatat că pentru a fi admisă o cerere de sesizare a Curții Constituționale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să vizeze o prevedere dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să nu fi fost declarată anterior neconstituțională.

Tribunalul a reținut că prima și a treia condiție sunt îndeplinite, însă nu la fel se pune problema și cu cea de-a doua.

Astfel, cauza a fost preluată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în baza rezoluției prim procurorului acestei unități din data de 24.08.2007. Acesta este procuror ierarhic superior potrivit dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 304/2004. Această rezoluție nu a fost atacată potrivit dispozițiilor art. 278 Cod de procedură penală. iar aceasta nu poate face obiectul unei plângeri în condițiile art. 2781Cod de procedură penală. care instituie expres controlul instanței doar asupra actelor procurorului care vizează fie soluții de neurmărire penală, fie soluții de netrimitere în judecată.

Pe de altă parte, problema ridicată vizează nu competența materială (infracțiunea reclamată - mărturia mincinoasă prevăzută și pedepsită de art. 260 Cod penal. - a fost și rămâne în competența materială a judecătoriei ca instanță de fond) ci competența funcțională (a procurorului ierarhic superior de a exercita atribuțiile celui subordonat). Încălcarea dispozițiilor referitoare la competența funcțională nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Plângerea adresată Judecătoriei Salonta împotriva soluției procurorului nu vizează nici o problemă legată de acest aspect și nici nu s-a uzat de calea de atac a recursului pentru a fi criticată soluția instanței de fond, ca atare, de dispoziția a cărei neconstituționalitate nu depinde soluționarea cauzei.

Nefiind îndeplinite condițiile cerute de lege, instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de intimatul privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 209 alin.4/2 Cod procedură penală și implicit și cererea de suspendare a cauzei penale de față până la soluționarea excepției invocate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs recurentul, solicitând casarea și modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii cu privire la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 209 alin. 42Cod de procedură penală și suspendarea cauzei penale pendinte până la soluționarea excepției.

În motivele de recurs s-a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale, respectiv excepția să vizeze o prevedere dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să nu fi fost declarată anterior neconstituțională. A mai precizat că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 132 din Constituție, în care se stipulează că procurorii sunt subordonați ierarhic, subordonare definită în art. 65 din Legea nr. 304/2004. În opinia sa dreptul de control aparține fie conducătorului unui parchet asupra procurorilor din cadrul acelui parchet, fie conducătorului parchetului ierarhic superior asupra conducătorului parchetului ierarhic inferior din aceeași circumscripție, fie procurorului anume desemnați din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție și Parchetelor de pe lângă curțile de apel asupra procurorilor din subordine. În speța, cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, în baza art. 209 alin. 41Cod de procedură penală, prin urmare soluția dată de un alt procuror decât prim procurorul acestui parchet este nulă absolut întrucât este dată de un procuror necompetent material.

Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/16 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 385/15 punctul 1 lit. b Cod procedură penală.

În mod corect, Tribunalul Bihora apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 209 alin.4/2 Cod procedură penală și implicit și cererea de suspendare a cauzei penale de față până la soluționarea excepției invocate de intimatul.

Curtea apreciază că pentru sesizarea Curții Constituționale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să vizeze o prevedere dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să nu fi fost declarată anterior neconstituțională, or, în speță, excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, așa cum de altfel, în mod just a reținut Tribunalul Bihor.

Față de acestea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul, cu păstrarea în totul a încheierii din 5 octombrie 2009 Tribunalului Bihor atacată cu recurs.

În baza art. 192 alin.2Cod procedură penală va obliga pe recurent să plătească suma de lei, cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de intimatul recurent, împotriva încheierii penale din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

Red. decizie A/05.11.2009

Jud.fond

Tehnored. / 05.11.2009

2 ex.

Președinte:Condrovici Adela
Judecători:Condrovici Adela, Patrăuș Mihaela, Rus Claudia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Oradea