Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 464/R/2009
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Patrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent - - domiciliat în O, -, nr. 20,. 2, Județ B împotriva sentinței penale nr.27 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit art. 2781Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru petentul recurent, lipsă, avocat ales în baza împuterniciri avocațiale nr. 330 din data de 27.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al petentului recurent - avocat ales susține recursul solicitând admiterea acestuia casarea hotărârii Tribunalului Bihor prin care a fost respinsă plângerea petentului întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod de procedură penală. În principal reținerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar trimiterea cauzei la procuror pentru lămurirea împrejurări daca sunt întrunite elementele constitutive de fals intelectual. Apreciază că, infracțiunea de fals intelectual, sub forma omisiunii, presupune ca funcționarul public sa întocmească un înscris, iar în momentul în care îl întocmește sa omită în mod intenționat anumite aspecte esențiale. Atâta timp cât nu se întocmește de loc un înscris nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective. În speța, inculpatul nu a finalizat controlul la frontiera pentru ca sa se poată pune problema daca acesta a înregistrat sau nu acei minori în baza de date, împrejurarea ce reiese din aceea ca făptuitorul nu a permis ca microbuzul sa părăsească teritoriul României. Făptuitorul a fost întrerupt din controlul documentelor de către polițistul de frontiera care s-a grăbit sa înregistreze documentele în baza de date Totodată, artă că actele întocmite de către ofițerii din cadrul sunt lovite de nulitate absoluta întrucât pentru infracțiunea de fals intelectual aceștia nu au competentă, iar potrivit art. 197 alin. 2 nerespectarea dispozițiilor privind competenta după materie sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Față de cele de mai sus și pentru a nu se agrava situația petentului în propria cale de atac, apreciază că se impune admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchet arătând că petentul este nevinovat și ca atare nu acceptă aplicarea unei amenzi administrative.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
CURTEA DE APEL
DELIBERAND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.27 din 2 iunie 2009 Tribunalul Bihor, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod de procedură penală a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul, fiul lui și, născut la 12.08.1974 în O,. în O-. 2 CNP -, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 19.02.2009 - dosar nr. 577/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și a rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalului Bihor din 27.03.2009 dată în dosar nr. 91/II.2/2009
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13 aprilie 2009 fost înregistrata plângerea făptuitorului împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor de scoatere de sub urmărire penala și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ solicitând admiterea plângerii, reținerea cauzei spre judecata și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod de procedură penală apreciind ca nu sunt săvârșite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual sub aspectul laturii obiective.
În motivarea plângerii s-a arătat ca infracțiunea de fals intelectual, sub forma omisiunii, presupune ca funcționarul public sa întocmească un înscris, iar în momentul în care îl întocmește sa omită în mod intenționat anumite aspecte esențiale. Atâta timp cât nu se întocmește de loc un înscris nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective. În speța, făptuitorul nu a finalizat controlul la frontiera pentru ca sa se poată pune problema daca acesta a înregistrat sau nu acei minori în baza de date, împrejurarea ce reiese din aceea ca făptuitorul nu a permis ca microbuzul sa părăsească teritoriul României. Făptuitorul a fost întrerupt din controlul documentelor de către polițistul de frontiera care s-a grăbit sa înregistreze documentele în baza de date
Totodată, s-a mai învederat instanței împrejurarea ca actele întocmite de către ofițerii din cadrul sunt lovite de nulitate absoluta deoarece pentru infracțiunea de fals intelectual aceștia nu au competentă, iar potrivit art. 197 alin. 2 nerespectarea dispozițiilor privind competenta după materie sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Se mai arata, de asemenea, ca au fost încălcate dispozițiile art. 64 alin. 2 Cod de procedură penală întrucât au fost obținute probe în mod ilegal prin nerespectarea prevederilor art. 68 alin. 2 Cod de procedură penală potrivit cărora este oprit a determina o persoana sa săvârșească sau sa continue săvârșirea unei fapte penale în scopul obținerii unei probe.
Au fost atașate dosarele nr. 577/P/2008 și 91/II.2/2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalului Bihor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus în baza art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. b/1 Cod de procedură penală scoaterea de sub urmărire penala a învinuitului pentru comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 289 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei. În fapt, s-a reținut ca învinuitul și-a încălcat atribuțiile de serviciu, prevăzute de art. 30 și 33 din Legea nr. 248/2005 și art. 2 din Dispozițiile ce prevăd în mod expres înscrierea în registrul de evidenta a minorilor și în registrul de interzicere a ieșirii din tara a minorilor.
Astfel, în data de 07.10.2008 s-a prezentat la S împreuna cu copii săi minori, și deși nu era în măsura a prezenta procura din partea soțului și tatălui minorilor prin care acesta sa își fi dat acordul de scoatere din tara a minorilor. Cu toate acestea, învinuitul a permis continuarea călătoriei pentru toți pasagerii autovehiculului în care se aflau persoanele menționate, ce au fost insa întorși de către autoritățile vamale În ordonanța procurorului s-a arătat ca susținerile învinuitului ca nu a terminat controlul documentelor sunt infirmate prin nota politiei de frontiera
Împotriva acestei soluții, învinuitul a formulat plângere în data de 10.03.2009 ce a fost soluționata de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor prin rezoluția din data de 27.03.2009 data în dosarul nr. 91/II.2/2009, respingându-se plângerea ca nefondata.
Analizând cele doua soluții, instanța retine ca în data de 07.10.2008, în S s-a prezentat autovehiculul cu numărul de înmatriculare -706 condus de către martorul, ce se deplasa spre Italia. Printre pasageri se afla și împreuna cu copii săi minori, și.
Potrivit art. 30 alin. 1 lit. b din Legea 248/2008 organele politiei de frontiera permit ieșirea din România a cetățenilor romani minori numai daca sunt insotiti de o persoana fizica majora și daca părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte, din care sa rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia. Mama minorilor, avea cunoștința de condițiile legale în care putea părăsi tara împreuna cu minorii, dar întrucât nu avea în posesie aceasta declarație din partea tatălui minorilor, a avut o discuție, în prealabil, cu conducătorul auto care a încercat prima data ieșirea din tara prin, unde politia de frontiera a refuzat sa le acorde minorilor permisiunea de ieșire, ulterior, îndreptându-se spre S (declarația -fila 19, declarația -fila 16).
În S, potrivit procesului verbal de constatare (fila 7 up), petentul învinuit, având funcția de agent principal de politie, era repartizat la controlul documentelor pe sensul de ieșire din țară (fila 11). În această calitate, a primit documentele pasagerilor de la martorul și, constatând că sunt și minori în autovehicul a întrebat de existența "împuternicirii". Mama minorilor i-a comunicat acestuia că nu deține împuternicire pentru copii minori, dar că tatăl acestora se afla în Italia, ca minorii au acte de rezidenta și ca merg la școala în Italia (fila 19).
După anumite discuții purtate cu șoferul microbuzului și după verificarea documentelor, petentul învinuit, fără a opera înscrierile obligatorii în registrele specifice, a încheiat controlul și a predat documentele polițistului de frontiera care a cerut șoferului sa parcheze microbuzul în partea dreapta și care a procedat la rândul său la o nouă identificare a pasagerilor și la o nouă verificare a documentelor (fila 28), iar ulterior, pentru motive de ordin tehnic ce priveau autovehiculul a dispus returnarea acestuia împreuna cu pasagerii în România.
În primul rând, apărarea învinuitului s-a întemeiat pe susținerea că actele de urmărire penală efectuate în cauză sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost efectuate de către ofițerii din cadrul Direcției Generale Anticorupție iar aceștia nu au competența de a efectua acte de cercetare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual. Susținerea este parțial întemeiata. Intr-adevăr, o parte a actelor de cercetare penala, respectiv obținerea planificărilor de serviciu de la S pentru data de 07.10.2008, obținerea atribuțiilor de serviciu ale învinuitului și verificarea bazelor de date ale politiei de frontiera, au fost efectuate de către organele de politie judiciara.
Dar aceste acte au fost efectuate în baza dispoziției date de către procuror, în mod punctual, prin ordonanța din data de 29.10.2008 (fila 70), cu respectarea art. 217 alin. 4 Cod de procedură penală ce prevede ca, în cauzele în care urmărirea penala se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanța ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de către organele politiei judiciare. Ca atare, respectarea normelor de competenta trebuie verificata în raport cu organul de urmărire penala care a efectuat urmărirea penala, iar nu cu cel care a efectuat anumite acte în baza delegării legal dispuse. Or, procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor era competent sa efectueze urmărirea penala pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal cu referire la art. 13/2 din Legea 78/2000, având în consecința și competenta de a dispune potrivit art. 217 alin. 4 Cod de procedură penală.
În al doilea rând, pe fond, învinuitul susține că nici nu s-ar fi impus prezentarea declarației celui de-al doilea părinte a minorilor întrucât aceștia se deplasau la studii în străinătate fiind incidente dispozițiile art. 30 alin. 3 lit. b din Legea nr. 248/2005. Astfel, conform acestor prevederi legale, prin derogare, organele politiei de frontiera permit ieșirea din România a minorilor insoțiți în cazul în care însoțitorul face dovada ca minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care sa rezulte perioada si statul sau statele in care se vor desfășura aceste studii sau concursuri, chiar daca exista acordul doar al unuia dintre părinți. Or, din probele administrate și chiar și din susținerile învinuitului, mama minorilor nu a prezentat nici un document din care sa reiasă ca aceștia erau la studii în străinătate, ci a făcut doar o simpla afirmație, cu o valoare identica de altfel celei în care ar fi arătat ca are acordul tatălui minorilor pentru ca aceștia sa părăsească România.
De altfel, în ce o privește pe minora, instanța, spre deosebire de petentul învinuit, întâmpina insurmontabile dificultăți în a-și imagina studiile pe care minora le urma în Italia la vârsta de 2 ani și 10 luni (împliniți la data controlului - fila 34)!!!
Este evident ca, indiferent de textul legal aplicabil în cauza, fie ca ar fi fost vorba de art. 30 alin. 1 lit. b fie ca este vorba de art. 30 alin. 3 lit. b din Legea 248/2005, învinuitul ar fi trebuit sa pretindă prezentarea unor documente corespunzătoare care sa probeze împrejurările invocate de către mama minorilor.
Potrivit declarațiilor date în cauza, învinuitul a cerut mamei sa prezinte "împuternicirea", dar răspunsul acesteia a fost fără echivoc: nu avea așa ceva (fila 22). Tocmai acesta era și motivul pentru care mama era la a doua tentativa de trecere a frontierei, după încercarea de la.
Cu toate ca nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca minorii sa părăsească România, învinuitul a permis insa ca aceștia sa părăsească teritoriul tarii, finalizând controlul documentelor și predarea lor organelor de politie Mobilul acestui comportament nu a putut fi stabilit de către organele de urmărire penala, pronunțându-se o soluție de scoatere de sub urmărire penala pentru comiterea infracțiunii de luare de prevăzuta de art. 254 Cod penal.
Dar împrejurarea ca petentul învinuit a finalizat controlul documentelor este stabilita dincolo de orice îndoiala prin probele administrate în cauza. Astfel, fiecare dintre martorii audiați -, au arătat ca petentul învinuit, după ce a întrebat-o pe mama minorilor daca are procura notariala pentru copii și după ce a purtat anumite discuții cu șoferul microbuzului, a înmânat documentele polițistului care a procedat la rândul lui la identificarea pasagerilor. Predarea documentelor nu a avut loc la inițiativa polițistului ci, dimpotrivă la inițiativa petentului care s-a apropiat de polițistul și i-a predat acestuia documentele.
Apărarea petentului, susținuta doar de declarația colegului sau, polițistul, în sensul ca petentul ar fi predat documentele la cererea expresa a polițiștilor i este neîntemeiata. De altfel, lipsa de sinceritate a celor doi polițiști de frontiera romani este dovedita și de notele Politiei de Frontiera în care se consemnează ca agentul de serviciu din punctul de frontiera -S a procedat la controlul pașapoartelor pasagerilor din autovehiculul cu numărul de înmatriculare -282 după ce colegii romani au încheiat controlul predându-l părții ungare pentru continuarea procedurii.
Astfel, petentul a finalizat controlul documentelor, dar a omis sa insereze în Registrul de minori cu numărul S/1856 constatarea ca permite minorilor, și sa părăsească România, astfel cum s-ar fi impus în raport cu Dispoziția Inspectorului General al Inspectoratului General al Politiei de Frontiera nr. 50526/2006 (fila 37).
Potrivit art. 2 alin. 2 din Dispoziție, în fiecare punct de frontiera se va întocmi un registru de evidenta minori care sa conțină următoarele mențiuni: numele și prenumele, locul și data nașterii, părinții, domiciliu, data ieșirii, tara unde călătorește, perioada, însoțitorii, documentele prezentate în baza cărora s-a permis ieșirea, cine a dispus permiterea ieșirii din tara în condițiile legii. Or, este evident ca omisiunea inserării datelor cu privire la minori a fost operata cu știința câtă vreme petentul a întrebat-o pe mama minorilor de documentele necesare aflând totodată de lipsa acestora. Este evident ca petentul nu a operat înregistrarea datelor necesare în Registrul de minori pentru ca nu ar fi putut indica documentele necesare.
Susținerile petentului în sensul ca infracțiunea de fals intelectual pentru care a fost învinuit nu subzista sub aspectul laturii obiective întrucât nu ar fi fost întocmit deloc un înscris sunt neîntemeiate.
Registrul pentru minori pe care ar fi trebuit sa îl completeze petentul învinuit era deja întocmit în baza Dispoziției amintite mai sus, fiind identificat sub denumirea S/1856. Succesiunea unor înregistrări la anumite intervale de timp nu afectează cu nimic existenta acestui înscris. Registrul exista în materialitatea sa, este un înscris oficial câtă vreme emana de la o instituție ce se încadrează în prevederile art. 145 Cod penal și ar trebui sa reflecte cu acuratețe circulația transfrontaliera a minorilor cetățeni romani.
Este adevărat,că textul art. 289 Cod penal prevede ca infracțiunea se comite cu prilejul întocmirii înscrisului. Dar, un registru, fiind un înscris ce prin natura sa presupune consemnări succesive pe o durata mai mare de timp, se întocmește începând din momentul completării primei rubrici și până în momentul completării ultimei rubrici. Daca din cercetările efectuate ar fi rezultat ca și alți polițiști din cadrul S ar fi omis, cu știința, sa insereze în acest registru împrejurarea ca alți minori au părăsit România, independent de existenta sau inexistenta documentelor necesare, fiecare dintre aceștia ar fi putut fi tras la răspundere penala pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, chiar daca actele materiale s-ar fi exercitat asupra aceluiași registru.
Ca atare, starea de fapt reținuta în soluțiile atacate este conforma cu ansamblul probator administrat în cauza, iar încadrarea juridica data faptei este cea corecta.
Fapta petentului învinuit de a fi omis cu știința sa insereze în Registrul pentru minori împrejurarea ca minorii, și părăsesc România, falsificând în acest fel registrul amintit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 Cod penal.
De asemenea, din actele dosarului de urmărire penala nu a rezultat că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 64 alin. 2 Cod de procedură penală, respectiv că ar fi fost obținute probe în mod ilegal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prin nerespectarea prevederilor art. 68 alin. 2 Cod de procedură penală potrivit cărora este oprit a determina o persoana sa săvârșească sau sa continue săvârșirea unei fapte penale în scopul obținerii unei probe. Aceste susțineri ar fi putut fi analizate, eventual, în ipoteza reținerii de către procuror a comiterii infracțiunii de luare de prevăzuta de art. 254 Cod penal, dar nu în prezenta plângere împotriva soluției date sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual.
Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și în principal, reținerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, trimiterea cauzei la procuror pentru lămurirea împrejurări daca sunt întrunite elementele constitutive de fals intelectual. Apreciază că, infracțiunea de fals intelectual, sub forma omisiunii, presupune ca funcționarul public sa întocmească un înscris, iar în momentul în care îl întocmește sa omită în mod intenționat anumite aspecte esențiale. Atâta timp cât nu se întocmește de loc un înscris, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective. În speța, față de acest aspect, nu se justifică amenda administrativă aplicată în cauză.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic a fost aplicată în sarcina petentului sancțiunea amenzii administrative de 1000 RON în baza art.18/1 pen, apreciindu-se că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
Starea de fapt este corect reținută în sarcina petentului, care, în data de 7.10.2008, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a permis ieșirea din țară a numitei u însoțită de copiii minori -, - și - fără a avea procură notarială privind consimțământul soțului cu privire la ieșirea din țară a celor trei minori, împrejurare cu care nu a înscris în bazele de date această împrejurare. Încadrarea juridică este însă cea de la art.51 din Legea 248/2005, legea specială, iar nu cea de fals intelectual cum s-a reținut în actele întocmite de procuror, care sancționează fapta persoanei prevazute la art. 30 alin. (1) lit. d) de a fi lăsat minorul intr-un alt stat, cu incalcarea obligațiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. c), e) si g).
De asemenea, petentul susține că intervenția lucrătorilor și a procurorului a avut loc înainte ca petentul să fi terminat controlul documentelor, fapt infirmat prin NOTA Poliției de Frontieră nr.04100/51-6/2008 din care rezultă că la punctul de trecere a Frontierei, agentul de serviciu la controlul pașapoartelor, în cursul verificării autovehiculului cu nr. de înmatriculare -282, după ce colegii români au încheiat controlul acestuia predându-l părții ungare pentru continuarea procedurii, acesta a decis să-l întoarcă din drum deoarece starea tehnică nu a corespuns condițiilor prevăzute pentru intrarea în Ungaria. (95-96).
Față de aceste aspecte, instanța, apreciind că soluția procurorului este legală și temeinică, va respinge ca nefondat recursul petentului.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent -, împotriva sentinței penale nr. 27 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plateau statului suma de 100 de lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent -, împotriva sentinței penale nr. 27 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 de lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
dec. RC/
Jud apel L -
Jud. fond
3 ex./09.11.2009
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Patrăuș Mihaela, Rus Claudia
