Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.509
Ședința publică din data de 04 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu Cristina Georgescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul domiciliat în comuna, sat, județul B și fără forme legale în comuna, nr.44, județul C, împotriva deciziei penale nr.59 din data de 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de petent împotriva sentinței penale nr.209 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria
Prin sentința penală nr.209 din 20 noiembrie 2007 Judecătoria P, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul și a menținut rezoluțiile nr.307/P/2007 și nr.579/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.
În baza disp.art.191 și art.193 Cod procedură penală, a fost obligat petiționarul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat și la 300 lei cu același titlu către intimat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - petent și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul - petent având cuvântul, a arătat că a formulat plângere la parchet împotriva intimatului, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, întrucât în dosarul nr.197/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău acesta a depus o plângere prin care l-a învinuit în mod mincinos de săvârșirea infracțiunilor de amenințare, distrugere și violare de domiciliu, fapt atestat de rezoluția cu același număr, din data de 10 aprilie 2007 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece faptele nu există. Depune la dosar un memoriu, aflat la filele 12 - 14 dosar.
- 2 -
Solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și restituirea cauzei la parchet și continuarea cercetărilor față de intimatul, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, urmând a se avea în vedere motivele recursului aflate la filele 4 - 6 dosar.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului declarat de petent ca fiind inadmisibil, deoarece sentința penală nr.59 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, este definitivă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.209/20.11.2007 pronunțată de Judecătoria, în baza art.2781alin.8 lit.a p s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în comuna, satul, județul B și au fost menținute rezoluțiile nr.307/P/2007 și nr-.507/II/2/2007.
În baza art.191 paf ost obligat petiționarul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.193 p, la 300 lei cheltuieli judiciare către intimat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția procurorului nr.3077/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Județean B s-a confirmat propunerea organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art.259 deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Prin rezoluția nr.5779/II/2/2007 a prim procurorului adjunct de pe lângă Tribunalul Buzăus -a dispus respingerea plângeri formulate de petentul împotriva soluției dispuse în dosarul nr.307/P/2007.
Prin plângerea înregistrată sub nr.1483/277/05.09.2007 petiționarul s-a declarat nemulțumit de rezoluția nr.307/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul județean B, cât și de rezoluția prim procurorului, susținând în esență că este nemulțumit de ambele rezoluții întrucât acestea nu sunt motivate în conformitate cu prevederile legale și nu fac referire la aspectele concrete la care petiționarul s-a referire.
Instanța de fond a constatat că ambele soluții sunt legale și temeinice întrucât latura subiectivă a infracțiunii de denunțare calomnioasă se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, autorul plângerii cunoscând că învinuirile aduse sunt mincinoase.
Instanța a constatat că în mod judicios prim procurorul prin rezoluție a reținut că pentru a fi în prezența infracțiunii de denunțare calomnioasă practica judiciară a statuat ca învinuirea mincinoasă să se refere la săvârșirea unei infracțiuni, iar cel ce face învinuirea să fie conștient că aceasta nu s-a petrecut în realitatea obiectivă și că dorește în mod voit tragerea acelei persoane la răspundere penală în mod nejustificat.
Din declarațiile date de, a rezultat că acesta a avut reprezentarea în mod real a săvârșirii infracțiunilor respective, fiind conștient la acel moment că aceasta s-ar fi petrecut în realitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul criticând-o sub aspecte de netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea scrisă dar nesusținută sub vreo formă, a arătat că instanța fondului nu a reținut că prin denunțarea sa calomnioasă i s-au produs prejudicii de către.
Declarația acestuia în sensul că nu are pretenții este dictată de anumiți polițiști care au reținut că faptele ce i s-au imputat nu există, deși, ca polițist i-au fost înscrise în fișa sa de cadre.
S-a mai susținut de către petent că instanța de fond a ignorat în considerarea declarației făcute de ca faptele reclamate de acesta și imputate lui nu sunt în totalitate lăsate pentru a fi cercetate și judecate la plângerea prealabilă, exclusivă a părții vătămate și a concluzionat în sensul că este înlăturată răspunderea penală a sa ca făptuitor.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și după desființarea rezoluțiilor procurorilor, cauza să fie restituită acestui organ pentru al trimite în judecată pe pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă.
Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr.59/22 februarie 2008 a respins ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.209/20.111.2007 pronunțată de Judecătoria
Pentru a decide astfel, instanța de recurs constatat că instanța fondului în mod corect a reținut pe baza mijloacelor de probă administrate că plângerea formulată de părțile vătămate și la data de 09.02.2007 și înregistrată la organul de poliție, prin care recurentul era reclamat pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, distrugere și violare de domiciliu, finalizată prin neînceperea urmăririi penale a făptuitorului - polițist, nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, faptă prevăzută de art.259
A mai reținut instanța de recurs că infracțiunea reclamată de partea vătămată beneficiarul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pentru cele trei infracțiuni de care a fost acuzat, nu a fost comisă deoarece făptuitorii, soții, nu au fost de rea credință când le-au reclamat și nici nu au formulat învinuiri mincinoase.
Din datele dosarului a rezultat că la data de 08.02.2007, noaptea, între părți s-a produs o stare conflictuală cu manifestări pe care justificat soții și, rudele recurentului, le-au reclamat organelor de poliție din localitate și cercetate în condițiile și cu respectarea legii, dar pentru care aceleași părți vătămate și datorită relațiilor de rudenie, dar și în considerarea calității de făptuitor pentru manifestările recurentului, dar în sancționarea căruia nu a insistat.
Faptele nu au fost inexistente iar învinuirea făcută nu a fost mincinoasă.
Plângerea ce l-a vizat pe recurent a fost una justificată. Recurentul nu a făcut dovada că în acest context a suferit un prejudiciu care să-i justifice plângerea, că demnitatea sa a avut de suferit.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat din nou recurs petentul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit a fost respinsă plângerea sa deoarece intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a formulat plângere și că în mod greșit instanțele nu s-au pronunțat cu privire la celelalte infracțiuni la care s-a făcut referire în dosar, neluându-se în considerare împrejurarea că petentul recurent s-a afla în permanență în imposibilitate reală de a se apăra, întrucât a fost victima unor înscenări.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor, față de intimatul.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este inadmisibil, după cum se va arăta în continuare:
Prin sentința judecătoriei a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluțiilor procurorului și respectiv procurorului ierarhic superior în conformitate cu art.278/1 alin.1
C.P.P.Împotriva hotărârii instanței de fond petentul a exercitat calea de atac a recursului în conformitate cu art.278/1 alin.10 C.P.P. iar Tribunalul Buzău prin decizia penală 59/22.02.2008 a respins ca nefondat recursul declarat de petent împotriva sentinței penale nr.209/20.11.2007 a Judecătoriei
În această situație exercitarea unui nou recurs nu mai este posibilă deoarece potrivit art.278/1 alin.10 C.P.P. hotărârea pronunțată în cazul respingerii plângerii ca nefondată poate fi atacată cu recurs de persoanele enumerate în acest text de lege.
Cum recursul a fost exercitat în cauză de către petent și soluționat prin decizia Tribunalului Buzău, rezultă că exercitarea unui nou recurs este inadmisibilă deoarece exercitarea recursului la recurs nu este prevăzută de lege, aart.385/1 p prevăzând în mod expres care sunt hotărârile supuse recursului, iar între acestea nu figurează decizia pronunțată de tribunal ca instanță de recurs.
Așa fiind, Curtea constată că exercitarea unui nou recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs în materia prev. de art.278/1 p este inadmisibilă astfel încât prezentul recurs va fi respins în temeiul art.385/15 pct. 1 lit.a teza a -II-a
C.P.P.Văzând și disp. art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petentul recurent, domiciliat în com. sat, jud.B, cu reședința în com. nr.44, jud.C, împotriva deciziei penale nr.59 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr.209 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria.
Obligă recurentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2008.
Președinte Judecători
Grefier
Red.CG
Tehnored.MM
2 ex./ 24. 06.2008
dos.f- Judecătoria
dos.a- Tribunalul Buzău
, G,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
24 Iunie 2008
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Gabriela Diaconu Cristina Georgescu
