Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 506/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.506
Ședința publică din data de 04 iunie 2008 PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Gabriela Diaconu Cristina Georgescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 06 februarie 1943, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.31 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.162 din 07 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria P, pe care a desființat-o în parte, în latură penală și a fost înlăturată revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.331/2006 a judecătoriei
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința apelată în cele două pedepse de câte 1 an închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.331/2006 a Judecătoriei Buzău în cele două pedepse componente de 1 an și 6 luni, respectiv 2 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare prin sentința penală nr.331/2006 a Judecătoriei
S-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.331/2006 și în temeiul art.33 - 34 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor anterioare și a celor din sentința apelată în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția conform art.359 Cod procedură penală.
S-au aplicat disp.art.71 - 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal și s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul - inculpat G, reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.2938/2008, fila 13 dosar și intimata - parte civilă Direcția Silvică B - Ocolul Silvic.
Procedura legal îndeplinită.
- 2 -
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat având cuvântul, susține că recursul declarat de inculpat vizează netemeinicia și nelegalitatea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare, deoarece organele de anchetă nu au redat realitatea obiectivă cu privire la situația juridică, economică, tehnică și dimensiune.
A susținut că inculpatul a considerat că se impune tăierea arborilor în cauză întrucât proprietarii terenului l-au împuternicit printr-un înscris sub semnătură privată să ia toate măsurile corespunzătoare pentru amenajarea și întreținerea acestei suprafețe, nefiind vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv că a tăiat un număr de 15 arbori fără ca aceștia să fie marcați în prealabil.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare și pe fond achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod procedură penală și exonerarea acestuia de la plata despăgubirilor civile.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, întrucât din înscrisurile aflate la dosar, respectiv adrese de la Primăria Comunei, Ocolul Silvic, declarațiile martorilor audiați în cauză, și amplasamentul silvic atestă că terenul de pe care acesta a tăiat arborii nemarcați face parte din fondul forestier național și este administrat de Ocolul Silvic.
A mai susținut că recurentul - inculpat a mai fost trimis în judecată pentru fapte similare.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.162/07.09.2007 Judecătoria a hotărât în baza art.32 al.1 din OUG nr.56/1998 republicată și modificată, cu aplicarea art.41 al.2 p și art.37 lit.a cod penal condamnarea inculpatului G, fiul lui și, născut la 06.02.1943 la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.98 alin.1 din codul sivlic, cu aplicarea art.41 al.22 cod penal și cu aplicarea art.37 lit.a cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a - art.34 lit.b cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de un an închisoare.
În baza art.83 alin.1 cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.331/16.06.2006 de Judecătoria P și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de un an închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a - c cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.346 c-p p. s-a admis acțiunea civilă a direcției Silvice B și a fost obligat inculpatul la 1228,131 lei despăgubiri către partea civilă.
În baza art.98 alin.5 cod silvic, cu referire la art.118 lit.b cod penal s-a dispus confiscarea specială a toporului folosit la comiterea infracțiunilor, topor ce a fost ridicat de organele de poliție.
În baza art.191 al.1 paf ost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în perioada iulie - decembrie 2006 cu ajutorul unui topor, inculpatul a tăiat de pe picior un număr de 16 arbori nemarcați, folosind o parte din materialul lemnos la unele amenajări pe proprietatea sa, iar o parte la încălzirea locuinței. Terenul pe care a tăiat cei 15 arbori face parte din fondul forestier național, este administrat de Ocolul Silvic, iar valoarea prejudiciului este de 1228,131 lei, fiind de 17,80 ori mai mare decât prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării (69 lei/mc.)
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.32 al.1 din OG nr.96/1998 republicată și modificată și art.98 al.1 Cod Silvic cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere intervalul de timp în care au fost comise infracțiunile, starea de recidivă post condamnatorie, pedeapsa anterioară fiind aplicată tot pentru infracțiuni silvice și a cărei executare a fost suspendată condiționat.
În latură civilă inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1228,131 lei despăgubiri civile către partea civilă Direcția Silvică
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G arătând că arborii i-a tăiat întrucât a fost împuternicit de către moștenitorii defunctei ce a deținut teren în punctul, unde urma să primească titlu de proprietate. O parte din arborii tăiați i-a folosit la construirea unui baraj întrucât exista pericolul ca apa de ploaie ce a format un în zona să producă alunecări de teren. A încercat să respecte dispozițiile legale cu privire la marcarea arborilor făcând numeroase demersuri la Ocolul silvic, însă nu a primit răspuns. Solicită reținerea stării de necesitate fiindu-i amenințată gospodăria.
Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr.31/12 februarie 2008, admis apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.162/07.09.2007 a Judecătoriei P și desființând sentința în parte, în latură penală, a înlăturat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.331/2006 a Judecătoriei
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală apelată în cele două pedepse de câte 1 an închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin nr.331/2006 a Judecătoriei Buzău în cele două pedepse componente de 1 an și 6 luni, respectiv 2 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare prin sentința penală nr.331/2006 a Judecătoriei
S-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.331/2006 și în temeiul aart.33 - 34 cod penal s-a dispus contopirea pedepselor anterioare și a celor din sentința apelată în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția conform art.359 p și s-au aplicat art.71 - 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit b cod penal și s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că inculpatul și-a însușit materialul lemnos, folosindu-l la împrejmuirea proprietății sale, la încălzit, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.32 al.1 din G 96/1998, art.98 al.1 cod silvic cu aplicarea art.41 al.2 cod penal și aart.33 lit.3 cod penal.
Nu a fost reținută apărarea inculpatului în sensul că arborii au fost tăiați de pe un teren al unei persoane fizice fiind împuternicit în acest sens, față de adresa Ocolului Silvic nr.571/2007 potrivit căreia "terenul face parte din fondul forestier național, este inclus în amenajamentul silvic și este în administrarea sa.
Raportat la probatoriul administrat nu s-a putut reține nici existența stării de necesitate invocată de inculpat.
Inculpatul, audiat în apel, a declarat că a tăiat cei 15 arbori în decurs de 3 luni, dar nu-și poate aminti cu exactitate, însă la momentul la care a fost condamnat în anul 2006, dacă acești arbori fuseseră tăiați. A declarat la urmărirea penală că i-ar fi tăiat în perioada iulie - decembrie 2006 pentru a se rezolva problemele, dar nu mai avea pentru ce să mai taie arbori întrucât nu au mai fost fenomene naturale, respectiv ploi.
În actul de sesizare a instanței, precum și în sentința atacată s-a reținut că inculpatul a tăiat cei 15 arbori în perioada iulie - decembrie 2006, perioadă în care i-a fost însușit.
Această perioadă a fost reținută atât în procesul verbal de cercetare a faptei cât și în procesul verbal de cercetare la fața locului, urmare a declarațiilor inculpatului.
De asemenea și martori, ce au participat la aceste constatări, au indicat perioada iulie - decembrie 2006, însă tot urmare a celor menționate de inculpat.
Astfel, instanța de apel a reținut că perioada în care au fost comise infracțiunile: iulie - decembrie 2006 nu a fost stabilită cu certitudine și prin alte probatorii, ea fiind indicată urmare a precizărilor inculpatului.
Ori, în apel inculpatul a susținut că la momentul la care a fost prima dată condamnat, în 2006, arborii erau deja tăiați, astfel încât s-a apreciat că există o stare de dubiu cu privire la perioada exactă în care au fost comise infracțiunile, dubiu ce profită inculpatului, și s-a reținut că infracțiunile din cauză au fost comise anterior condamnării definitive prin sentința penală nr.332/2006 a Judecătoriei P, fiind concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin această sentință.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că organele de anchetă nu au redat realitatea obiectivă cu privire la situația juridică, economică, tehnică, a terenului și arborilor tăiați. În motivele invocate, inculpatul a precizat că se impunea tăierea arborilor întrucât proprietarii terenului l-au împuternicit printr-un înscris sub semnătură privată să ia toate măsurile corespunzătoare pentru amenajarea și întreținerea acestei suprafețe, nefiind vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv că a tăiat un număr de 15 arbori fără ca aceștia să fie marcați în prealabil. Recurentul a mai susținut că în privința sa instanțele anterioare au făcut o gravă eroare de fapt, deoarece terenul în cauză aparține unor persoane fizice ce au formulat cereri de reconstituire a dreptului lor de proprietate pe vechiul amplasament, fără să se observe că situația prezentată de Ocolul Silvic nu este actualizată și astfel regimul juridic nu este clar stabilit.
Printr-un alt motiv de recurs s-a solicitat reținerea stării de necesitate arătând că a tăiat cei 15 arbori pentru a înlătura efectele distructive ale torenților prin construirea unui baraj de protecție care a stopat pericolul alunecărilor de teren.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare și pe fond achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e p și exonerarea de la plata despăgubirilor civile.
Examinând hotărârile atacate în raport de probele administrate în cauză și de susținerile recurentului care invocă motive de casare prevăzute de art.385/9 alin.1 pct.11 p, precum și dispozițiile alineatului 3 al aceluiași text legal, curtea constată că recursul inculpatului G este nefondat.
Probele administrate în cauză demonstrează fără dubiu că inculpatul a tăiat de pe un teren situat în punctul " ", pe raza comunei, sat, un număr de 15 arbori nemarcați, esență fag, pe care și i-a însușit folosindu-i la împrejmuirea proprietății sale și alte amenajări pe proprietatea sa.
Situația tăierii și însușirii celor 15 arbori nemarcați nu a fost contestată de către inculpat, acesta susținând doar că terenul de pe care a tăiat arborii respectivi era proprietatea unor persoane fizice și că a fost împuternicit de acestea să facă acest lucru.
Apărarea principală a inculpatului recurent, în sensul că terenul în cauză nu aparținea Ocolului Silvic ci unor persoane fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în acel punct, nu a fost dovedită de acesta nici în privința existenței vreunui titlu de proprietate al familiei căreia inculpatul susține că îi aparținea terenul și nici în privința existenței acelei împuterniciri ca inculpatul să taie cei 15 arbori.
Astfel, din actele depuse de inculpat la dosar, rezultă doar că defunctul figurează în Registrul agricol în anii 1959 - 1962 cu teren în punctul "Izvorul frasinului" cu 0,50 hectare pășune (adeverința eliberată de Primăria comunei de la fila 40 dosar apel) iar din înscrisul sub semnătură privată denumit "împuternicire" (fila 41 dosar apel) rezultă că moștenitorii lui l-au împuternicit pe inculpat să participe la măsurarea suprafeței de teren ce li se cuvine pe raza comunei în punctul " ", nicidecum să taie arbori de pe terenul respectiv.
Celelalte înscrisuri depuse de inculpat la dosarele de fond și de apel privesc reconstituirea dreptului său de proprietate de pe urma defunctului, fără nici o legătură cu suprafața de teren de pe care inculpatul a tăiat cei 15 arbori. De altfel, Primăria com. a comunicat cu adresa nr.700/17.03.2007 că inculpatul G nu a fost pus în posesie cu teren forestier (pădure) în punctul " ".
Prin urmare, cu aceste înscrisuri inculpatul nu a reușit să răstoarne mențiunile cuprinse în adresa și prezentată de Ocolul Silvic (filele 7, 22-23 dosar urmărire penală,) din care rezultă că terenul respectiv face parte din fondul forestier național administrat de acest ocol.
Totodată se constată că inculpatul nu a dovedit în nici un fel nici susținerile privind săvârșirea faptelor în stare de necesitate. Chiar dacă ar fi fost reală situația periclitării proprietății sale de torenți și alunecări de teren (nemenționată de nici unul din martorii audiați), nu este scuzabilă fapta acestuia de a tăia 15 arbori din pădurea administrată de Ocolul silvic, deoarece avea posibilitatea să obțină în condiții de legalitate materialul lemnos necesar construirii barajului, prin solicitarea la ocol a aprobării de tăiere a unor arbori aleși și marcați de pădurar.
De altfel, dispozițiile legale cuprinse în codul silvic nu permit nici proprietarilor de păduri - persoane fizice să efectueze tăieri de arbori după bunul plac ci, numai cu aprobarea prealabilă a administratorilor fondului forestier, în speță a Ocolului silvic.
Așa fiind, în opinia curții de apel, soluția primei instanțe de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prev. de art.32 alin.1 din OG96/1998, tăiere fără drept de arbori și art.98 alin.1 din Codul Silvic, însușirea arborilor tăiați fără drept, este justificată de probatoriile administrate în cauză, iar recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b
C.P.P.Văzând și disp. art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G fiul lui și, născut la 6 februarie 1943, domiciliat în comuna sat jud.B, împotriva deciziei penale 31 din 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 162 din 7.09.2007 a Judecătoriei
Obligă recurentul la 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Gabriela Diaconu Cristina Georgescu
Grefier,
DG/MM
2 ex./17.06.2008
f-
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Gabriela Diaconu Cristina Georgescu
a-
,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Gabriela Diaconu Cristina Georgescu
