Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 567/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 567 /R/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenta recurentă LJ 2000, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței penale nr.260 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul respingerii plângerii formulate de petentă și menținerea ca legale a rezoluțiilor date de procuror sau, în măsura în care se impune, rejudecarea de către Tribunalul Satu Mare, în baza art.278/1 lit.b teza finală, în sensul respectării de către instanța de fond a acestor prevederi legale, în sensul indicării de către instanța de fond a faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor din probă prin care să se facă acest lucru. Consideră că, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006, nu este suficient a se reține această infracțiune doar ca urmare a unui refuz ci se impune a se stabili dacă făptuitorul a avut cunoștință de deschiderea procedurii falimentului și a somației prin care i-au fost solicitate acele acte. Or, în cauză, se constată că făptuitorul nu a avut cunoștință în cursul anului 2001-2002 de această procedură, astfel că, în primul rând, această infracțiune a fost introdusă doar în anul 2004, iar în al doilea rând, termenul depunere a acelor înscrisuri nu se poate aprecia că, curge de la data pronunțării sentinței privind deschiderea procedurii, dată la care teoretic făptuitorul a aflat de această procedură.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față,
Pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.260 din 30 iunie 2008, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 278 ind.1 al.8 lit.b Cod de procedură penală admis plângerea formulata de petenta SC LJ 2000 S M, cu sediul in S M-, și în consecință, a desființat rezoluția din 31 martie 2008, dată în dosar 179/II/2/2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare si rezoluția din 29 februarie 2008, dispusă in dosar 472/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare și a dispus trimiterea cauzei la procuror in vederea începerii urmăririi penale fata de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 143 si 147 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 29 mai 2007, potrivit sentinței civile nr. 131/F/CC, pronunțată in dosar - de Tribunalul Satu Marea fost deschisă procedura falimentului pentru SC SRL S M, lichidator judiciar fiind numit SC LJ 2000 S M, în sarcina căruia au fost stabilite respectarea prevederilor art. 25 din legea insolvenței.
În respectarea acestor obligații lichidatorul avea obligația de a intra in posesia actelor societății, acte ce trebuiau puse la dispoziția acestuia de câtre reprezentantul societății, pentru ca apoi sa se poată examina "activitatea debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificata in raport cu situația de fapt si întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolventa" precum si a celorlalte atribuții reglementate de dispozițiile art. 25 lit.b-l din legea insolventei.
La fila 21 din dosarul de urmărire penala exista notificarea expediata de lichidator la data de 13 august 2007 debitorului, la adresa comunicata de Consiliul Local al Municipiului S M, Serviciul de Evidenta a Persoanelor, respectiv Cart., nr.8.2.24.
Potrivit acestei notificări, si in respectarea prevederilor art. 35 din Lg.85/2006, in termen de 10 zile debitorul avea obligația de a se prezenta cu actele contabile sau de a le pune la dispoziția lichidatorului, împreuna cu celelalte acte solicitate si care apar detaliate in cuprinsul notificării, lucru care insa nu s-a realizat.
La data de 16 noiembrie 2007, societatea lichidatoare SC LJ 2000 s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, reclamând comiterea de câtre debitor a infracțiunilor prevăzute de art. 147 din Lg. 85/2006, a infracțiunii prev. de art. 41 pct.2 lit.e din Lg.82/91 si a celei prevăzute de art. 272 al.1 pct.2 din Lg.31/90.
Urmare a unor investigatei sumare efectuate in cauza, la data de 29 februarie 2008 prin Rezoluția data in dosar 472/P/2008 se dispune neînceperea urmăririi penala fata de debitor pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 147 din Lg. 85/2006 motivat de lipsa laturii obiective a acestei infracțiuni, respectiv a faptului ca in cauza nu se poate vorbi de existenta unui refuz, precum si neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de bancruta simpla, prevăzută de art. 143 din Legea nr.85/2006, cu motivarea ca la data la care debitorul a efectuat ultimul act de administrare, fapta nu era prevăzută de legea penala, disjungându-se totodată cauza si dispunându-se continuarea cercetărilor pentru cealaltă infracțiune reclamata de lichidator.
Împotriva acestei rezoluții in termen legal se formulează plângere la prim procuror, care la data de 31 martie 2008, prin Rezoluția data in dosar 179/II/2/2008 respinge plângerea petentei SC LJ 2000 S M, menținând motivarea procurorului cu privire la imposibilitatea dovedirii existentei unui refuz din partea debitorului cu privire la punerea la dispoziție a actelor si informațiilor solicitate, iar in legătura cu infracțiunea de bancruta simpla, a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale atâta timp cât debitorul nu a mai făcut acte de administrare din anul 2002.
Împotriva acestei din urma rezoluții, în termenul prevăzut de lege petenta-societate de lichidare s-a adresat cu plângere la instanță, care analizând-o a apreciat-o întemeiată, și pe cale de consecința a admis-
Motivarea legata de lipsa laturii obiective, respectiv de imposibilitatea dovedirii existentei unui refuz din partea administratorului cu privire la punerea la dispoziția lichidatorului a actelor prevăzute de art. 27 si următoarele din Legea 85/2006, nu poate fi primita, atâta vreme cat este prevăzută ca o obligație legala, impusa sub sancțiunea incidentei legii penale. Este arhicunoscut principiului de drept potrivit cu care necunoașterea legii nu te absolvă de răspundere, astfel ca în condițiile in care la art. 147 din Legea nr 85/2006 este reglementata ca infracțiune "refuzul prezentării unor acte".
În concret, "refuzul debitorului persoana fizica sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoana juridica de a pune la dispoziție administratorului judiciar sau lichidatorului, in condițiile prevăzute la art. 35, documentele sau informațiile prevăzute la art.28 al.1 lit.a-f se pedepsește cu închisoare"
Nu se cere nicăieri in lege ca acest refuz sa fie expres, fapta de a nu pune la dispoziția lichidatorului intrând in conținutul juridic al infracțiunilor care se realizează prin omisiune, astfel ca interpretarea data de reprezentanții ministerului public cu privire la necesitatea existentei unui refuz concret se impune a fi reanalizata.
Mai mult, la data de 28 martie 2008, după ce procurorul se pronunța prin Rezoluția din 29 februarie in sensul respingerii plângerii formulate, debitorul este audiat la politie, in declarația acolo data arătând ca nu a mai lucrat din anul 2001, nu a mai avut contabil iar datorita problemelor financiare a renunțat la tot.
Tot atunci debitorul arata ca "sunt de acord ca ar fi trebuit sa solicit închiderea societății, dar nu am avut bani pentru așa ceva si nici nu am știut ca eu trebuie sa fac acest lucru." Cu privire la actele contabile doresc sa arat ca odată cu mutarea lui din localitate se găsește in imposibilitatea de a mai putea prezenta actele contabile,fiind pierdute sau distruse.
Or, cu atât mai grav este pentru debitor faptul ca aceste acte le-a pierdut sau distrus, insa verificări cu privire la aceste aspecte nu s-au efectuat, organele de urmărire penala mărginindu-se la a lua de bune afirmațiile debitorului cu privire la aceste aspecte.
Înființarea unei societăți comerciale implica pe lângă drepturile pe care le au reprezentanții acesteia si obligații tot in sarcina lor, lichidarea sau desființarea societății impunându-se a fi realizata in aceleași condiții ca si înființarea ei, cu respectarea dispozițiilor legale in materie.
Nu poate fi acceptata ideea ca desființarea unei societăți comerciale urmează alte reguli decât înființarea acesteia, cu toate consecințele care decurg in caz de nerespectare, indiferent de natura acestor sancțiuni, civile sau penala după caz.
Cu referire la infracțiunea de bancruta simpla, in art. 143 din Legea nr. 85/2006 se arata ca este aceasta infracțiune si "se pedepsește cu închisoarea neintroducerea sau introducerea tardiva de către debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare a cererii de deschidere a procedurii in termen, care depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut la art. 27".
Or, la art. 27 din legea insolventei se arata ca debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa se adreseze tribunalului cu o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi in termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolventa.
Legat de termenul de 30 zile impus de lege, motivarea ca acesta ar curge de la data ultimului act de administrare, care pornind de la susținerea debitorului ar fi anul 2002, iar in legătura cu aceasta ar fi intervenit prescrisptia răspunderii penale, nici aceasta motivare nu poate fi primita, in condițiile in care debitorul nu s-a conformat obligației impuse de lege, cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost realizata de alta persoana juridica, iar termenul de 30 zile se calculează in aceasta situație de la data la care deschiderea procedurii a fost realizata, respectiv 29 mai 2007, sau mai exact se poate pleca cu calcului acestui termen de la data publicării hotărârii judecătorești ramase definitive prin care se deschide procedura falimentului in Buletinul Procedurilor de Insolventa.
În acest caz intervine din nou neîndeplinirea de către reprezentantul legal al societății a obligațiilor impuse de lege, neîndeplinirea care se impune a fi sancționata.
Pentru aceste considerentele, apreciind întemeiata plângerea formulata de petenta, Tribunalul Satu Marea admis plângerea, dispunând trimiterea cauzei la procuror in vederea începerii urmăririi penale fata de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 143 si 147 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M, solicitând casarea acesteia, în sensul respingerii plângerii formulată de petentă și a menținerii menținerea ca legale a rezoluțiilor date de procuror sau, în măsura în care se impune, rejudecarea de către Tribunalul Satu Mare.
În motivare s-au invocat două motive de nelegalitate. Astfel, deși plângerea petentei a fost admisă în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, judecătorul nu a indicat care urmează să fie faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce mijloace de probă, pronunțând prin aceasta o hotărâre nelegală.
S-a mai invocat faptul că, deși prima instanță a apreciat că există probe suficiente, nu a reținut cauza spre judecare, în raport de dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală.
S-a mai susținut că hotărârea primei instanței este și netemeinică, deoarece, așa cum rezultă din actele premergătoare administrate, nu s-a dovedit latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 143 din Legea nr. 85/2006, iar sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006, nu este suficient a se reține această infracțiune doar ca urmare a unui refuz ci se impune a se stabili dacă făptuitorul a avut cunoștință de deschiderea procedurii falimentului și a somației prin care i-au fost solicitate acele acte. Or, în cauză, se constată că făptuitorul nu a avut cunoștință în cursul anului 2001-2002 de această procedură, astfel că, în primul rând, această infracțiune a fost introdusă doar în anul 2004, iar în al doilea rând, termenul depunere a acelor înscrisuri nu se poate aprecia că, curge de la data pronunțării sentinței privind deschiderea procedurii, dată la care teoretic făptuitorul a aflat de această procedură.
. Examinând sentința prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este netemeinică și nelegală, iar recursul declarat de parchet este fondat și va fi admis ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Dintre motivele de recurs invocate de parchet, este fondat doar cel privind nelegalitatea soluției în raport de dispozițiile art. 278/1 alin. 8 lit. b teza finală.
În ceea ce privește celălalt motiv de nelegalitate invocat, respectiv cel vizând nerespectarea dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, curtea reține că, potrivit acestui text de lege, instanța admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre rejudecare. Or, din analiza acestui text de lege, rezultă că această soluție se poate lua atunci când a fost realizat atât obiectul cât și temeiul acțiunii penale, care nu poate avea loc decât în faza de urmărire penală, iar nu și în cea a actelor premergătoare, iar în speță, nu s-a dispus începerea urmăririi penale, condiții în care nu se putea pronunța o astfel de soluție.
Cu privire celălalt motiv de nelegalitate invocat prin recursul declarat în cauză, curtea va reține că, într-adevăr, prima instanță, în mod nelegal a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. b teza finală Cod procedură penală, trimiterea cauzei la procuror, fără să indice, nici în considerentele și nici în dispozitivul hotărârii recurate, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.
Sub acest aspect, curtea va reține că recursul parchetului este fondat și îl va admite ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va casa sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care urmează să indice în mod concret, care sunt faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate de parchet și prin care anume mijloace de probă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "c" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva sentinței penale nr.260 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITI VĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
red. decizie - /18.11.2008
jud. fond.
Tehnored. /18.11.2008
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
