Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 58/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.58/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 22 Mai 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
- procuror șef Secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul, în temeiul art.2781Cod procedură penală, împotriva rezoluției procurorului general din data de 7 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr. 265/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, privind pe făptuitorii și -escu.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrare pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 19 Mai 2008 și 22 Mai 2008, când,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
La data de 24 aprilie 2008, prin corespondență, s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL BRAȘOV plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.571/P/2007 din data de 14.03.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, acesta contestând rezoluția dată în dosar. În susținerea plângerii, petentul a menționat că nu au fost audiați martori, probele ar fi fost interpretate personal, nu s-a făcut diferența dintre contenciosul administrativ și un dosar penal, iar petentul a fost confundat cu o altă persoană.
Deși citat, petentul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține plângerea și a da lămuriri suplimentare instanței, astfel că, raportându-se la dispozițiile art.2781Cod procedură penală, Curtea reține că, plângerea formulată nu vizează rezoluția dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în verificarea efectuată potrivit art.275-278 Cod procedură penală, ci soluția de netrimitere în judecată adoptată de procuror prin rezoluția nr.571/P/2007 din data de 14 martie 2008.
Analizând actele premergătoare care au stat la baza adoptării de către procuror a rezoluției nr.571/P/2007 din data de 14 martie 2008, Curtea reține că plângerea formulată în cauză este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Astfel, la data de 17.12.2007 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV plângerea penală formulată de petentul împotriva făptuitorilor si -escu, ambii având funcția de comisar șef în cadrul IPJ C, sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 Cod penal, fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal, uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal și distrugere de înscrisuri prevăzută de art.242 Cod penal.
Din cuprinsul plângerii penale, dar și din cel al declarației date procurorului, petentul a susținut că făptuitorul, în luna decembrie 2001, având funcția de adjunct al comandantului Poliției Municipiului G, împreună cu făptuitorul -escu, ar fi distrus raportul său de concediu de odihnă pe care, anterior, primul îl aprobase, determinând consecințe juridice relativ la clasificarea medicală a petentului cu ocazia expertizării medico-legale concretizată în decizia medico-legală nr./9/27.11.2001 emisă de Comisia de Expertiză Medico-Legală de pe lângă Spitalul Militar Brașov. De asemenea, în cursul judecării la Tribunalul Covasnaa unei acțiuni în contenciosul administrativ în care parte era petentul, făptuitorul a semnat adresa nr.167.205/17.05.2007 prin care îl încunoștința pe petent că, în urma deciziei menționate anterior, nu mai putea desfășura activități și nu mai putea beneficia de concediu de odihnă, cele 26 de zile de concediu neefectuate în 2001 fiind compensate în bani la finalizarea fișei de lichidare. Petentul a solicitat anularea tuturor documentelor care ar fi stat la baza infracțiunilor comise de cei doi făptuitori. A depus sentința civilă nr.1215/25.10.2007 a Tribunalului Covasna și adresele nr.100.161/26.03.2003 și nr.167.205/17.05.2007 emise de IPJ
În îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin potrivit art.224 Cod procedură penală, procurorul a efectuat următoarele acte premergătoare: a audiat petentul (filele 14-16), pe făptuitori (filele 17-20) și a solicitat copii ale unor documente IPJ C (filele 21-22).
Din cuprinsul actelor premergătoare rezultă că:
1. petentul a fost ofițer de politie în cadrul IPJ C, n data de 27.11.2001 având gradul de locotenent-colonel;
2. prin decizia medicală nr.A 3000/9 din 27.11.2001 a Comisiei de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar Brașov, urmare a evăluarii capacității de muncă a petentului ce avea gradul de locotenent-colonel la data respectivă și stabilirii diagnosticului " neoplasm colorestal - operat - în tratament oncologic ", s-a stabilit că acesta este inapt serviciului militar cu scoaterea din evidență, boala fiind contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, rămânând la data respectivă în concediu medical până la perfectarea formelor de trecere în rezervă;
3. din fișa de lichidare rezultă că în anul 2001 efectuat un număr de 12 zile aferente concediului de odihnă pe anul 2001
4. în ceea ce privește dovada achitării contravalorii în bani a celor 26 de zile din concediul de odihnă aferent anului 2001, conform adresei nr.- din 12.02.2008, rezultă că aceasta se găsește în certificatul de scoatere și alocare la drepturi, însă copia acestui document nu poate fi atașată constituind, potrivit nr.HG585/2002, secret de serviciu; din conținutul aceleiași adrese mai rezultă ca în luna decembrie 2001 nu se întocmeau pontaje decât pentru plata sporului aferent orelor lucrate pe timpul nopții.
Petentul a reclamat săvârșirea de către cei doi făptuitori a infracțiunilor de:
1. înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal, potrivit cu care "nducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani". Din cuprinsul actelor premergătoare nu rezultă, sub aspect obiectiv, o acțiune de inducere în eroare a celor doi făptuitori, astfel că nu se mai impune analiza celorlalte condiții ale acestei infracțiuni
2. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 Cod penal, potrivit căruia "apta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Din cele de mai sus nu rezultă că cei doi făptuitori ar fi îndeplinit un act în mod defectuos sau nu l-ar fi îndeplinit și, astfel, să-i fi cauzat petentului vreo vătămare. Din cuprinsul deciziei medicale nr.A 3000/9 din 27.11.2001 a Comisiei de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar Brașov, s-a stabilit că acesta este inapt serviciului militar cu scoaterea din evidență datorită bolii de care suferă, iar nu trecerii unei perioade de 180 de zile de concediu medical în care s-ar fi aflat petentul. Mai mult, stabilindu-se că acesta este inapt serviciului militar cu scoaterea din evidență, boala fiind contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, rămânând la data respectivă în concediu medical până la perfectarea formelor de trecere în rezervă, este evident că nu mai putea îndeplini nicio activitate specifică funcției deținute și nici nu mai putea beneficia de concediu de odihnă, câtă vreme acesta era inapt serviciului;
3. distrugere de inscrisuri prevăzută de art.242 Cod penal, potrivit cu care " ustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori în deținerea unui organ sau unei instituții de stat ori a unei alte unități din cele la care se referăart. 145se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani". Deși petentul a susținut că a fost la serviciu la începutul lunii decembrie 2001, fiind pontat, din conținutul adresei nr.- din 12.02.2008 rezultă ca în luna decembrie 2001 nu se întocmeau pontaje decât pentru plata sporului aferent orelor lucrate pe timpul nopții, iar rapoartele de concediu ale angajaților Poliției Municipiului G și registrele de concedii aferente anului 2001 au fost distruse prin împlinirea termenului de păstrare de 2 ani, conform Dispoziției privind organizarea fondului arhivistic al unităților de poliție;
4. fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal, potrivit cu care " alsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani". Actele premergătoare nu vin să susțină comiterea de către cei doi făptuitori a unei activități de falsificare;
5. uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal, conform căruia " folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată". Având în vedere că nu reiese din actele premergătoare vreo activitate de falsificare din partea celor doi făptuitori, conform punctului anterior, plângerea petentului nu este întemeiată sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.
Găsind legală soluția adoptată de procuror, Curtea, în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.571/P/2007 din data de 14.03.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.571/P/2007 din data de 14.03.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 50 Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
pt. - - pt. - -
aflat în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
semnează vicepreședinte instanță semnează grefier șef secție penală
Red./27.06.2008
Dact./30.06.2008/2ex.
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure
