Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Timisoara

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 584

Ședința publică de la 01 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Victor Ionescu

JUDECĂTOR: G -

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr.73/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru petentul lipsă, avocat ales, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Procurorul pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare respingerea plângerii formulate de către petent, soluția pronunțată de procuror fiind temeinică și legală.

Apărătorul ales al petentului, solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea hotărârii date de prima instanță, ca fiind temeinică și legală, trimiterea cauzei la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale, arătând că singura probă a recursului formulat de către parchet, este declarația inculpatului.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin SP nr. 73/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art 2781pct 8 lit b cod pr pen a fost admisă plângerea petentului -, desfiinteaza ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a procurorului emisă in dosarul de urmărire penală nr. 264/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș si trimisă cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale in ce priveste pe invinuitul aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 cod penal in dauna partii vatămate -.

În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 31.10.2008 sub număr unic de dosar -, petentul - a solicitat desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dispusă în dosarul de urmărire penală nr. 264/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale față de numitul doar cu privire la faptele săvârșite de acesta în dauna petentului. În subsidiar, a solicitat desființarea ordonanței antemenționate și reținerea cauzei spre judecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către numitul, dacă se consideră că în cauză sunt suficiente probe în acest sens.

În motivarea plângerii, petentul arată că în anul 2005 depus la Poliția Mun. Top lângere penală împotriva administratorului SC SRL T întrucât acesta în baza unui avans de 1500 de euro, pe care petentul l-a achitat, s-a obligat să-i livreze un autoturism second-hand din Germania. Societatea respectivă avea ca obiect de activitate comerțul cu autovehicule în regim de leasing. În schimbul avansului achitat, petentului i s-a livrat o chitanță pe care a depus-o în fotocopie la dosarul de urmărire penală.

Petentul apreciază că a fost indus în eroare de către numitul cu ocazia prezentării modului de dobândire a autoturismului, nefiind încheiat un contract pentru a putea ulterior să justifice refuzul de predare a autoturismului pentru care petentul a achitat avansul, intimatul nefăcând nici un demers pentru a achiziționa autoturismul pe care urma să-l transmisă petentului.

Prin plângere s-a mai arătat că modul în care organele de cercetare penală au efectuat urmărirea penală este greșit, atât sub aspectul probelor administrate pentru aflarea adevărului și a activității infracționale, cât și în privința modului de soluționare a plângerilor formulate de mai multe părți vătămate față de același făptuitor, petentul apreciind că prin ordonanța atacată trebuia să se analizeze fiecare faptă reclamată de către fiecare dintre părțile vătămate în raport cu situația prezentată prin plângeri. Astfel, petentul apreciază că soluția procurorului este nelegală sub aspectul analizării în mod global a situației reclamate, neprocedând la o analiză individuală.

De asemenea, petentul învederează că a formulat plângere împotriva soluției procurorului la prim-procuror, însă nu a primit nici un răspuns, menționând că prin soluția emisă de procuror se consideră vătămat în interesele sale legitime, arătând că prejudiciul pe care l-a suferit nu a fost recuperat în nici o modalitate.

Petentul a anexat fotocopia ordonanței procurorului, fotocopia comunicării acesteia, precum și plângerea adresată prim-procurorului înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 10.10.2008.

În vederea soluționării plângerii formulate de petentul -, în cauză a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 264/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

În ce priveste termenul de formulare a plangerii tribunalul a observat ca la data de 05 09 2008 s-a emis de către procuror soluția de scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului in dosarul nr. 264/P/2007, iar aceasta a fost comunicata petentului la data de 22 09 2008.

Petentul a făcut dovada ca a formulat plangere la prim-procuror la data de 10 10 2008 insa plangerea nefiind solutionata in termenul de 20 zile indicat de art 278 indice 1 alin 2 cod pr pen s-a adresat instantei de judecata prin prezenta plangere la data de 31 10 2008.

Din analiza probatoriului administrat prima instantă a retinut urmatoarele:

La data de 24 03 2006 petentul - formuleaza plangere impotriva numitului pentru faptul ca, in luna octombrie 2005, i-a dat suma de 1500 EUR cu titlu de avans pentru a-i procura un autoturism la mâna a doua din Germania, bazându-se pe promisiunea acestuia de a-i aduce un anume autoturism marca WG Golf an de fabricație 2001, dar dupa trecerea unei perioade indelungate de timp a realizat ca a fost indus in eroare.

Petentul arata ca faptuitorul i-a fost prezentat de catre un vecin care cunostea ca acesta, prin firma pe care o avea, se ocupa de intermedierea cumpararii unor astfel de autoturisme. Mai arata ca, dupa ce i-a fost aratat de catre faptuitor autoturismul care urma sa-i fie adus din Germania, acesta, tot prin intermediul acelui prieten, i-a eliberat o factura fiscala si o chitanta pentru suma de 1500 EUR pe numele societatii comerciale SRL al carei administrator era, cu titlu de avans urmand ca autovehiculul sa-i fie adus in doua saptamani.

Petentul sustine ca ulterior acestui moment l-a contactat pe faptuitor care initial l-a amanat iar ulterior nu a mai fost de gasit.

Tribunalul a retinut că, asemenea petentului, mai multe parti vatamate in marea majoritate persoane juridice, au formulat plangeri penale impotriva faptuitorului cu privire la savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii sau prin emiterea de CEC-uri fara acoperire, plangeri conexate si care au facut obiectul cercetarii in dosarul penal de mai sus.

Prin ordonanta nr. 264/P/2007 a Parchetului de pe langa Tribunalul T s-a dispus scoatearea de sub urmarire penala a invinuitului in temeiul art 11 pct 2 lit a si art 10 lit b/1 cod proc. penală in ce priveste savarsirea infractiunii prev de art 11 lit c din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale si totodata s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a aceluiasi invinuit in temeiul art 11 pct 2 lit a si art 10 lit d cod pr pen de sub invinuirea savarsirii infractiunii prev de art 215 alin 1,2,3,4, 5 cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal. De asemenea in baza art 10 lit d cod pr pen s-a dispus si neînceperea urmăriri penale cu privirea la savarsirea infractiunilor prev de art 214 cod penal si art 290 cod penal.

Prima instanță a stabilit ca plangerea de priveste savarsirea infractiunii de inselaciune in conditiile art 215 alin. 1, 2, 3 cod penal de una din partile vatamate, respectiv -.

Cu privire la savarsirea acestei infractiuni procurorul isi motiveaza solutia de scoaterea de sub urmarire penala pe urmatoarele aspecte:

Inculpatul are calitatea de administrator si asociat la doua societati comerciale, respectiv SC SRL si SC SRL, avand ca obiect de activitate intermedieri in comertul cu produse diverse si in aceasta calitate a incheiat mai multe contracte de leasing cu persoane fizice si juridice, avand ca obiect autovehicule aduse din Germania.

S-a retinut ca a incheiat astfel de contracte cu mai multe parti vatamate, printre care si petentul si ca in executarea acestor contracte a incasat diferite sume de bani cu titlu de avans pentru care a emis facturi fiscale pe care le-a inregistrat in contabilitatea firmei, insa nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin acele contracte. In aceste conditii, retine procurorul, in unele situatii a emis de partile vatamate bilete la ordin sau file CEC care au fost refuzate la plata din lipsa disponibilului in cont iar in altele nu a restituit avansul incasat.

S-a mai reținut ca invinuitul a acoperit integral prejudiciile cauzate unor parti vatamate iar altele sunt pe cale sa fie recuperate prin executarea silita a titlurilor emise.

Totodata procurorul a arătat ca probele administrate nu evidentiaza intentia învinuitului de a induce in eroare partile vatamate, concluzionand ca neexecutarea obligatiilor este datorata fie unor neintelegeri intervenite intre parti pe parcursul executarii contractelor, fie datorita unor situatii independente de vointa sa.

In ce priveste plangerea petentului tribunalul a observat ca au fost administrate urmatoarele probe, respectiv s-a luat declaratie petentului, a fost audiat, vecin al petentului care intermediat intelegerea dintre partea vatamata si invinuit si a fost audiat invinuitul. In partea finala a declaratiei, fila 281 vol II dup, recunoaste ca s-a obligat de petent sa-i procure un autoturismul indicat in plangere, dar relateaza ca nu a putut sa-si onoreze obligatia intrucat intre timp autoturismul ales de petent s-a vandut.

In ce priveste restituirea avansului, invinuitul relateaza ca acesta urma sa fie recuperat dintr-o datorie pe care o avea martorul la el dar intrucat nu s-a recuperat va fi recuperat prin inscrierea petentului la tabelul creditorilor in procedura lichidarii judiciare a societatii administrate.

Prima instanță a reținut că, in ceea ce priveste aspectele reclamate de petent, procurorul nu a pronuntat o solutie, motivatia acestuia referindu-se in mod generic la celelalte parti vatamate care si-au recuperat prejudiciul sau sunt pe cale sa-l recupereze prin executare silita ci nu in mod concret la situatia petentului care are calitatea de persoana fizica.

Art 215 alin 3 cod penal sanctioneaza inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.

Prima instanță a reșinut că, in ce priveste fapta reclamata de petentul -, exista indiciile incercarii de inducere in eroare care sa justifice inceperea urmarii penale iar emiterea unei solutii de scoaterea de sub urmarire penale pentru lipsa intentiei in ceea ce priveste aceasta parte vatamata nu este intemeiata in conditiile in care nu a fost analizata in mod disctinct pozitia subiectiva a invinuitului de aceasta partea vatamata.

Probatoriul administrat nu este complet in conditiile in care procurorul nu a stabilit natura raportului juridic dintre cele doua parti, care erau obligatiile pe care si le-a asumat invinuitul atat cu privire la achizitionarea bunului cat si la modalitatea de plata in conditiile in care in ce priveste aceasta partea vatamata nu exista un contract scris. Din declaratia invinuitului rezulta ca partile s-ar fi inteles ca suma de bani platita cu titlu de avans sa fie restituita de martorul care la randul sau avea o datorie de invinuit, in conditiile in care acesta din urma nu recunoaste ca ar avea o datorie de invinuit. Pe de alta parte, in conditiile in care partii vatamate i-a fost emisa o factura fiscala si o chitanta pentru suma de bani achitate care se presupune ca au fost virati in contul societatii comerciale administrate de învinuit, nu era posibila restituirea avansului din contravaloarea unei datorii pe care o are de incasat el personal de la martor. Din declaratia invinuitului nu rezulta in ce consta datoria pe care o avea de incasat de la martorul care a intermediat legatura intre el si petent, daca era o creanta a societatii sau o creanta personala si acest aspect prezinta relevanta sub aspectul pozitiei subiective a inculpatului in ce priveste savarsirea infractiunii de mai sus in defavoarea partii vatamate.

Pentru a se stabili daca partea vatamata a fost indusa in eroare de catre invinuit tribunalul a apreciat ca se impune administrarea urmatoarelor probe: sa se verifice daca a existat un contract scris intre partea vatamata si societatea administrata de invinuit si care au fost termenii intelegerii dintre parti atat cu privire la livrarea produsului, a posibilitatii efective de livrare conform tipului de autoturism ales deja de partea vatamata, cât și cu privire la termenul de livrare, la modalitatile de plata, precum si la sanctiunea care intervine in situatia neexecutarii obligatiiilor de catre una din parti. In conditiile in care nu a existat un contract scris sa se stabileasca acest aspect prin completarea declaratiilor partii vatamate, a martorului si a invinuitului. S-a apreciat ca prezinta relevanta pentru a se stabili pozitia subiectiva a invinuitului cu privire la executarea obligatiei asumate verificarea împrejurării daca factura fiscala nr - si chitanta aferenta au fost evidentiate in contabilitatea societatii SC SRL sau emise doar pentru a crea partii vatamate aparenta unei operatiuni legale. Este adevarat ca procurorul s-a pronuntat la modul generic ca invinuitul, in calitatea de administrator al celor doua societati, a emis facturi care au fost inregistrate in contabilitatea societatii, dar nu a facut referire la aceasta factura in special, iar inregistrarea acestui document in contabilitatea firmei prezinta o relevanta deosebita in ce priveste existenta sau nu a infractiunii care este reclamata.

De asemenea, prima instanță a apreciat ca se impune confruntarea invinuitului cu martorul avand in vedere pozitia diferita a acestora cu privire la modalitatea de restituire a avansului, fiind de neacceptat ipoteza sustinuta de invinuit ca partea vatamata ar fi fost de acord sa achite o suma de bani cu titlu de avans in conditiile in care ar fi avut la cunostinta imprejurarea ca, in cazul in care nu este posibila executarea obligatiei, restituirea avansului va fi conditionata de incasare altei creante de catre invinuit.

de considerentele aratate mai sus in temeiul art art 2781pct 8 lit b cod pr pen s-a admis plângerea petentului, s-a desființat ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a procurorului emisă in dosarul de urmărire penală nr. 264/P/2007 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Timiș si s- trimis cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale in ce priveste pe invinuitul aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 cod penal in dauna partii vatămate -.

Împotriva sentinței penale nr.73/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicitând casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună respingerea plângerii formulate de către petent, cu menținerea soluției pronunțate de către parchet.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea recurată, în raport cu solicitările formulate de parchet, precum și de către celelalte părți și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 C.P.P. se constată că instanța a admis plângerea formulată de petentul, a desființat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a procurorului și a trimis cauza parchetului în vederea redeschiderii urmăririi penale, față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.215 alin.1,2,3

Cod Penal

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a apreciat că în cauză este necesară administrarea în continuare a unor probe, pentru a se putea stabili cu certitudine existența infracțiunii prev.de art.215 alin.1.2,3 Cod Penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, a acestei infracțiuni.

Făptuitorul a recunoscut că s-a obligat față de petentul -, să-i procure un autoturism, dar a arătat că nu a putut realiza obligația asumată, deoarece între timp autoturismul ales de petent s-a vândut, iar avansul pe care-l primise urma să fie recuperat dintr-o datorie pe care o avea martorul, la el.

În cauză, parchetul a procedat la audierea martorului, a învinuitului și s-a luat o declarație petentului.

Instanța a apreciat, în mod corect, că acest probator nu este complet, în condițiile în care procurorul nu a stabilit natura raportului juridic dintre cele două părți, obligațiile asumate de către părți, precum și modalitatea de plată.

Pentru a se verifica aceste aspecte instanța a dispus administrarea unor probe, printre care și confruntarea dintre învinuit și martorul, dat fiind poziția diferită a acestora cu privire la modalitatea de restituire a avansului.

Curtea apreciază că pentru a se stabili cu certitudine dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate de petent, cea de înșelăciune, probele dispuse de instanță pentru administrare, sunt utile și concludente. Astfel, urmează ca în baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. recursul declarat de către parchet să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza aret.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr.73/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.

În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 01 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

- - G - - -

GREFIER

- -

RED: VI/17.06.2009

Dact: 2 exempl/ 17 Iunie 2009

Primă instanță: Tribunalul Timiș

Jud:

Președinte:Victor Ionescu
Judecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Timisoara