Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 65/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 65/2008
Ședința publică din 27 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
S-a luat spre examinare cauza penală privind plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 25 iunie 2007, emisă în dosarul nr. 301/P/2007 prin care s-a dispus confirmarea propunerii organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind pe făptuitorii, și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260.pen. falsul material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 alin. 2.pen. fals în declarații prev. și ped. de art. 292.pen. soluția dată fiind confirmată prin rezoluția din data de 14 decembrie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pronunțată în dosar nr. 1203/II/2/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 26 mai 2008 concluzii scrise de către intimata, iar la data de 27 mai 2008 de asemenea s-au depus concluzii scrise de către intimata, prin avocat M, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 20 mai 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27 mai 2008.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, petentul Gaf ormulat plângere împotriva Rezoluției din 14 decembrie 2007, dos.nr.1203/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj (4). Inițial plângerea a fost înregistrată la Tribunalul Cluj, dos.nr-, această instanță declinându-și însă competența în favoarea Curții de Apel Cluj prin Sent. pen. nr.175/26.02.2008, datorită calității de avocat a făptuitoarei.
Analizând dosarul nr.301/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj acvirat prezentului dosar, precum și dos.1203/II/2/2007, instanța a constatat că plângerea petentului este neîntemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin Rezoluția de neînceperea urmăririi penale din 25 iunie 2007 dată în dos.nr.301/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj (121) s-au reținut următoarele:
Prin referatul nr.59INIII/1/2006 din 07.07.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Clujs -a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N în vederea cercetării făptuitorilor, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.292 pen. art.288 alin.2 pen.și art.260 penal.
În cuprinsul actului se arată că petenții G și au acuzat-o pe doamna avocat de săvârșirea infracțiunii prev.de art.292 penal constând în aceea că pe parcursul soluționării dosarului civil nr.2201/2005 al Judecătoriei Cluj -N a susținut în fața instanței, în mod neadevărat, că petenții "sunt renunțători prin neacceptarea moștenirii" defunctului.
La adresa numitului, primar al comunei -, județul C au lansat acuza săvârșirii infracțiunii prev.și ped. de art.288 alin.2 penal, constând în aceea că a emis două certificate fiscale care conțin valori de impozitare diferite referitoare la un imobil parte a masei succesorale, iar pe numitele și le-a acuzat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă pe fondul audierii în calitate de martori în dosarul civil menționat.
Din actele dosarului a rezultat că făptuitoarea a fost avocat al numitei și în această calitate a formulat acțiunea civilă care a condus la formarea dosarului civil 2201/2005 în litigiu. În această calitate a redactat cererea de chemare în judecată a numiților G, G și pentru a se stabili masa succesorală rămasă după defunctul (decedat în data de 15.11.2003), afirmând faptul că reclamanta este moștenitoare legală în calitate de soție supraviețuitoare și că susnumiții sunt renunțători prin neacceptarea moștenirii în termenul legal.
În susținerea celor inserate în cererea de chemare în judecată avocatul a propus instanței de judecată administrarea probelor cu înscrisuri, cu martori și cu interogatoriul părților.
În cauză s-a stabilit că la data de 17.12.2004 Notarul Public a dispus prin încheiere (dos.132/2004) suspendarea cauzei, întrucât o parte dintre moștenitori au lipsit, iar ceilalți nu s-au înțeles cu privire la moștenire.
La data de 12.11.2004 Biroul Notarului Public a consemnat în încheierea din dosarul notarial 132/2004 că moștenitorii prezenți, în speță, G și au declarat că acceptă succesiunea rămasă după defunctul.
Data declarării acceptului excede termenul de 6 luni de la intervenirea decesului defunctului, fapt constatat și de către instanța de judecată pe fondul efectuării cercetării judecătorești în dosarul în litigiu.
În ceea ce o privește pe soția supraviețuitoare pe baza probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că înlăuntrul termenului legal a efectuat acte de administrare a averii cujusului, acte apreciate ca demonstrând acceptarea tacită a moștenirii, reținând că în ceea ce-i privește pe ceilalți moștenitori probele administrate nu au conturat efectuarea unor asemenea acte dezinteresate în calitate de moștenitori, demonstrând solicitarea acoperirii cheltuielilor pentru reparațiile efectuate la o mașină cujusului de către
În speță soluția adoptată în cauză la prima instanță nu este consecința declarației unilaterale a reclamantei făcute prin intermediul avocatului în cuprinsul cererii de chemare în judecată și nici reflectarea opiniei personale
judecătorului de caz, ci consecința ce rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză.
A susține despre avocatul unei părți împrocesuate că a săvârșit un fals în declarații, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, prin simplul fapt că susține o ipoteză contrară celei aparținând celorlalte părți împrocesuate nu poate conduce la concluzia săvârșirii unei atari infracțiuni, mai ales că legea nu atribuie unor cereri de chemare în judecată valoare probatorie intrinsecă.
Astfel spus o cerere de chemare în judecată nu face parte din categoria înscrisurilor care potrivit legii sau împrejurărilor au valoare probatorie și eficiență juridică și respectiv că sunt apte pentru a servi, prin însuși faptul că au fost făcute, la producerea consecinței juridice avută în vedere de făptuitor.
O cerere de chemare în judecată are menirea declanșării unei faze procesuale de judecată, fază în cadrul căreia susținerile înserate în scriptul de sesizare trebuie demonstrate cu probe.
Prin urmare pentru acest considerent nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art.292 penal de către doamna avocat, întrucât formularea unei cereri de chemare în judecată nu se circumscrie prin conținutul său și prin scopul pentru care a fost întocmită, prevederilor art.292 penal.
În ceea ce privește susținerea săvârșirii infracțiunii prev.și ped. de art.288 alin.2 penal de către făptuitorul în calitate sa de primar al comunei - în momentul întocmirii unui număr de două certificate fiscale prin înserarea unor sume nereale în ceea ce privește valoarea de impozitare a imobilului din - nr.168 care a format obiectul masei succesorale, conchid că simplul fapt al existenței unei diferențe valorice între valoarea de impozitare a unui imobil la un moment de referință față de cea precizată la un alt moment nu se circumscrie prevederilor art.288 alin.2 penal, întrucât nu s-a făcut dovada alterării adevărului asupra valorii de impozitare a imobilului la momentele avute în vedere.
În cauză nu s-a făcut dovada că valoarea de 75 milioane lei inserată în certificatul fiscal nr. 1249/21. 10.2004, emis de făptuitor, era falsă pentru momentul de referință, suspiciunea petenților nefiind o probă a falsului în cauză.
De asemenea, conținutul certificatului fiscal în litigiu nu a produs consecințe juridice și nu a influențat soluția dată în dosarul civil în litigiu. Conform textului de incriminare un înscris se circumscrie prevederilor art.288 penal dacă este de natură a produce consecințe juridice. Un atare înscris are relevanță doar pentru calcularea impozitului de plătit la stat și nu poate influența vocația succesorală a unei părți în procedura succesorală notarială sau în procedura cercetării judecătorești demarată pentru soluționarea unei cereri în justiție. În concluzie nu s-a dovedit că înscrisul în litigiu este fals și în al doilea rând nu s-a dovedit aptitudinea sa de a produce consecințe juridice în proces.
În ceea ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă pretins săvârșită de făptuitoarele și s-a apreciat că probele administrate în cauză nu conturează realizarea acesteia sub aspectul elementelor constitutive.
Pentru a aprecia o mărturie ca având caracter mincinos trebuie stabilit în fiecare caz în parte "împrejurarea esențială" care poate servi la stabilirea adevărului și la justa soluționare a cauzei, faptul întrebării exprese a martorului asupra acestei chestiuni și caracterul mincinos, în neconcordanță cu adevărul al relatărilor făcute.
A face afirmații mincinoase înseamnă a face afirmații nesincere, adică în neconcordanță cu cele cunoscute de martor.
Împrejurarea esențială pentru obiectul dosarului civil în litigiu este efectuarea unor acte dezinteresate de acceptare a moștenirii de către moștenitorii cujusului în perioada de 6 luni prevăzută de lege și nu faptul sosirii în localitatea - a succesorului G la un moment sau altul așa cum apreciază petentul.
Astfel din declarațiile martorei se desprinde un fapt important și anume acela că nu a cunoscut personal faptul asupra căruia a fost Întrebată, ci că tot ce știe a aflat de la reclamanta.
Din cuprinsul declarației rezultă că Gaf ăcut reparații la mașina cujusului și că a fost plătit pentru aceste reparații.
Această mărturie demonstrează faptul că petentul G nu a efectuat un act dezinteresat pentru acceptarea tacită sau expresă a moștenirii, ci a desfășurat o activitate pentru care a fost plătit.
Petentul nu a demonstrat contrariul celor afirmate și prin urmare nici pretinsul caracter fals al acestora.
făptuitoarei se situează pe același plan cu cea a făptuitoarei, în sensul că știe din declarația numitei că Gaf ăcut reparații la mașina cujusului pentru care a fost plătit, fără a preciza momentul efectuării lor. Nici în ceea ce privește mărturia acesteia, petentul nu a făcut dovada caracterului lor mincinos.
Pentru argumentele de mai sus și având în vedere că probele administrate în cauză nu au conturat realizarea sub aspectul elementelor constitutive a infracțiunilor menționate, în temeiul art.228 alin.6 comb.cu art.10 lit.d pr.pen. s-a dispus confirmarea propunerii organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind pe făptuitorii, și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped. de art.260, art. 292 și art. 288 alin.2 din penal.
Împotriva acestei rezoluții petentul a făcut plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj,plângere ce a fost respinsă prin Rezoluția din 14 decembrie 2007 dată în dos.nr.1203/II/2/2007.
Împotriva acestei rezoluții,petentul s-a adresat instanței de judecată,conform art.278/1 pr.pen.solicitând desființarea acesteia.În motivarea plângerii sale, petentul a solicitat desființarea acestei rezoluții întrucât deși în plângerea sa din 18.07.2007 a făcut referire și la numita,aceasta fiind cea care i-a îndemnat pe martorii și să dea declarații mincinoase,procurorul nu s-a pronunțat prin rezoluție și asupra faptelor comise de aceasta,iar pe de altă parte deși a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului,plângere care trebuia rezolvată de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj,acest lucru nu s-a întâmplat,astfel că solicită desființarea rezoluției și trimiterea dosarului la Parchet pentru rezolvarea plângerii sale sub cele două aspecte invocate.
Instanța a apreciat însă că plângerea este neîntemeiată,întrucât în primul rând, referitor la numita, se constată că petentul în plângerea inițială depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj (29 dos 301/P/2007) nu face nici o referire la numita,ci doar la numiții, M, și,nicăieri făcându-se referire la numita,nerezultând astfel că organele parchetului ar fi fost sesizate și cu privire la anumite fapte comise de aceasta.De altfel,conform Referatului din 7 iulie 2006 dat în dos.nr.591/VIII/1/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj (6 dos.301/P/2007) raportat la plângerea petentului s-a propus închiderea lucrării privind pe notarul și judecătorii, și și trimiterea lucrării la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N în vederea soluționării capătului de cerere privind pe numiții C, și,deci nici în acest referat nu se face vorbire de numita.
În al doilea rând,referitor la nesoluționarea plângerii petentului de către Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj,nici această solicitare nu poate fi admisă de către instanță. Astfel, prin Rezoluția din 25 iunie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dată în dosar nr.301/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, și, împotriva acestei rezoluții a făcut plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, plângere ce a fost respinsă prin Rezoluția din 14 decembrie 2007 procurorului șef secție urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Cluj (4 dos.1203/II/2/2007), astfel că împotriva acestei rezoluții s-a adresat instanței. Prin urmare plângerea petentului a urmat procedura prev. de art.278 pr.pen.
În ceea ce privește soluția de neînceperea urmăririi penale față de cei patru intimați și aceasta este corectă. Astfel, intimata a fost acuzată că ar fi săvârșit infracțiunea de fals în declarații prev. de art.292 pen. întrucât în calitate de avocat a susținut în fața instanței civile că petentul și numita sunt" renunțători prin neacceptarea moștenirii" defunctului, însă nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, apărătorul neputând fi tras la răspundere cu privire la modul în care a înțeles să apere interesele părții pe care o reprezintă, în îndeplinirea obligațiilor ce-i incumbă potrivit contractului de asistență juridică încheiat cu partea. Împrejurarea că avocata a formulat o acțiune civilă în numele părții pe care o reprezenta în dos.nr.2201/2005 al Judecătoriei Cluj N, nu poate duce la concluzia săvârșirii vreunei infracțiuni în sarcina acesteia, aceasta acționând în numele părții pe care o reprezenta.
De asemenea, certificatele fiscale emise, ștampilate și semnate de către primarul, care atestă valoarea impozabilă a imobilului situat în loc. nr.168 nu au fost de natură a produce consecințe juridice raportat la soluția pronunțată în cauză de către instanță, respectiv în dosarul civil referitor la vocația succesorală a petentului, astfel că nici în acest caz nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 al.2 pen.
Raportat la declarațiile martorelor și, acestea au făcut afirmații cu privire la ce au constatat personal sau ar fi aflat de la numita nedovedindu-se în speță că ar fi dat declarații mincinoase, astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale și cu privire la acestea. Pentru a exista infracțiunea de mărturie mincinoasă este necesar ca martorul să facă afirmații nesincere, adică în neconcordanță cu cele cunoscute de acesta,ori nu s-a dovedit un asemenea aspect.
În concluzie, apreciind ca legală și temeinică rezoluția procurorului, Curtea în baza art.278/1 alin. 8 lit.a pr.pen. va respinge ca nefondată plângerea petentului.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va obliga petentul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 278 ind.1 alin.8 lit.a Cod proc.penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul domiciliat în C-N-.7 jud.C, împotriva Rezoluției din 25 iunie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, dată în dosarul nr. 301/P/2007.
In baza art. 192 al.2 pr.pen. obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu intimata și comunicare cu restul părților.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.IM
Dact./3ex.
06.06.2008
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan
