Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod Procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 66
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe
Judecător G
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și intimații și împotriva sentinței penale nr. 84 de la 29 iunie 2009 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală, privind pe intimatul - petent.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul asistat de avocat ales, recurentul asistat de avocat desemnat din oficiu și intimatul-petent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de recurs a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține motivele de recurs depuse la dosar și critică sentința pentru nelegalitate, cu privire la aprecierea eronată a materialului probator administrat în cauză.
În acest sens, învederează instanței că făptuitorul a efectuat un singur act constând în desemnarea agentului de poliție cu efectuarea cercetărilor penale, iar agentul nu a efectuat nici un act de urmărire penală.
În atare situație, instanța avea obligația legală de a verifica numai activitatea desfășurată de agentul de poliție, care s-a constatat a fi desfășurată în limite legale.
Concluzionează în sensul că au fost administrate toate probele în vederea stabilirii unei situații de fapt corespunzătoare, astfel că se impunea respingerea plângerii petentului, ca nefondată.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul, critică sentința pentru nelegalitate, susține motivele depuse la dosar și concluzionează în sensul admiterii recursului, casării sentinței și, pe fond, respingerea plângerii petentului, ca nefondată.
De asemenea, pune concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, cu consecința casării sentinței și respingerii plângerii petentului.
Avocat, pentru recurentul, critică de asemenea sentința pentru nelegalitate, susținând motivele de recurs depuse la dosar, învederând instanței că nu s-a avut în vedere împrejurarea că recurentul pe care îl asistă și care a îndeplinit funcția de agent de poliție, nu dispune în legătură cu începerea urmăririi penale, ci face propunere în acest sens, propunere care este soluționată de magistratul - procuror în sensul punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a acestuia sau neînceperea urmăririi penale.
Pune, de asemenea, concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, casarea sentinței și, pe fond, respingerea plângerii.
Intimatul-petent, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursurilor intimaților și, casarea sentinței și, pe fond, respingerea plângerii ca nefondată.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 84 de la 29 iunie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Olt - Secția Penală a dispus admiterea plângerii formulată de petentul - domiciliat în comuna sat jud. O - împotriva rezoluțiilor procurorului nr. 250/P/2008 din 06.10.2008 și nr. 799/II/2 din 31.10.2008 a prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ol.t prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agenților de poliție și (deținut în Arestul IPJ O).
S-au desființat rezoluțiile și s-a trimis cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentul persoană vătămată a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 150/P/2008 emisă la data de 6 octombrie 2008 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, precum și împotriva rezoluției nr. 799/II/2/2008 din 31 octombrie 2008 emisă de primul procuror al aceluiași parchet, solicitând desființarea acestor rezoluții și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților făptuitori, și, motivând în esență că, în dosarul nr. 1153/P/2007 al aceluiași parchet, a fost cercetat de către făptuitor pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt și s-a propus, prin referatul cu același număr, din 30 mai 2007, emiterea rechizitoriului și trimiterea sa în judecată, iar în ce privește începerea urmăririi penale pentru fapta de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 1, aceasta avut loc fără îndeplinirea condiției referitoare la existența plângerii prealabile.
Tribunalul O l t, prin sentința penală nr. 15 din 9 februarie 2009, admis plângere a formulată de petentul persoană vătămată împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 150/P/2008 din data de 6 octombrie 2008 - prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agenților de poliție și - și a desființat rezoluția procurorului, cu trimiterea cauzei la acesta din urmă, în vederea începerii urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și făptuitorii și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta criticat sentința pentru nelegalitate, în sensul că instanța de fond a apreciat în mod necorespunzător probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, concretizate în cele două rezoluții date la 6 octombrie 2008 și respectiv 31 octombrie 2008 în dosarele nr. 150/P/2008 și respectiv nr. 799/II/2/2008.
In recursurile declarate de și, s-a susținut că nu a efectuat cercetări în dosarul invocat de petiționar, iar a susținut că cercetările pe care le-a efectuat s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale, așa cum a constatat Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt prin rezoluția prin 6 octombrie 2008.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 484 din 7 mai 2009, admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de intimații și împotriva sent. pen. nr. 15 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul O l t, în dos. nr-, privind pe intimatul petent; a casat sentința penală recurată și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de fond, Tribunalul O l t, sens în care a constatat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la plângerea formulată de petentul și asupra rezoluției nr. 799/II/2/2008 din 31 octombrie 2008, pronunându-se astfel o soluție nelegală, conform art. 197 al. 2 C.P.P. care atrage nulitatea sentinței.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr- din 2 iunie 2009 și, în rejudecare, după casare, a constatat în esență că, în urma plângerii formulată de către petentul împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, instanțele au desființat ordonanța și au restituit cauza la procuror după care s-a dat o nouă ordonanță de scoatere de sub urmărire penală a persoanei vătămate, în baza art. 10 al. 1 lit. b C.P.P. pentru fapta de furt și, de asemenea, soluția de încetare a urmăririi penale pentru fapta de violare de domiciliu, rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu nr. 250/P/2008 (prin care se dispune neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor) neavând în vedere fapte și împrejurări cu caracter esențial pentru rezolvarea cauzei, pe baza mijloacelor de probă.
Așadar, în primul rând procurorul de caz, alături de făptuitorii agenți de poliție și, nu a realizat în măsură suficientă legală obiectul urmăririi penale conform art. 200 C.P.P. în sensul de a se analiza și activitatea făptuitorului care, la rândul său, a efectuat acte de urmărire penală în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1153/P/2007, în vederea realizării scopului procesului penal, conform art. 1 al. 1
C.P.P.În al doilea rând, rezoluția atacată cu plângere s-a rezumat la a enumera actele procesuale și de procedură efectuate în cauză, iar ca singură argumentație a soluției de neîncepere a urmăririi penale procurorul de caz, cât și prim procurorul parchetului care a analizat rezoluția acestuia, au invocat respectarea dispozițiilor legale, fără însă să facă o analiză a probelor în legătură cu situația în care s-a ajuns la începerea urmăririi penale și la soluții de scoatere de sub urmărire penală a persoanei vătămate, în calitate de învinuit, constatându-se deci că, atâta timp cât a fost infirmată ordonanța procurorului din 17 iulie 2007, stată în dosarul nr. 1153/P/2007, în mod evident nu s-au făcut cercetări penale complete care să clarifice fapta de furt, prin stabilirea situației dacă într-adevăr a avut loc o deposedare a unei persoane prin acte materiale ale persoanei vătămate de față.
Totodată, s-a menționat că procurorul de caz, corelativ cu administrarea de probe în acest sens, trebuie să stabilească nu numai situația din punct de vedere obiect, ci și subiectiv, pentru a se stabili atitudinea psihică pe care au avut-o făptuitorii - agenți de poliție.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, cât și intimații și, criticând-o pentru nelegalitate.
În recursul declarat de Ministerul Public se susține că în mod nelegal instanța de fond a admis plângerea petentului împotriva celor două rezoluții, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agenților de poliție și; a desființat cele două rezoluții și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, în condițiile în care organul de urmărire penală a verificat cercetările efectuate în cauză, constatând că nu s-au produs încălcări ale dispozițiilor legale, efectuându-se verificări nu numai pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev de art. 192 Cod penal, dar și pentru infracțiunea de furt și alte fapte penale.
Mai mult, se susține că instanța de fond, stabilind că nu s-au efectuat cercetări penale complete care să clarifice fapta de furt, nu a dispus asupra probelor ce urmează să fie administrate de către organul de urmărire penală, cum se prevede în mod imperativ în dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. b Cod Procedură penală.
Recurentul - intimat critică de asemenea sentința, pentru nelegalitate, în sensul că aspectele invocate de intimatul - petent au fost verificate, fiind administrate toate probele pentru stabilirea unei corecte situații de fapt, motivarea instanței de fond având un caracter absolut general, fără raportare la probele administrare în cauză.
În același sens, se susține că activitatea desfășurată de recurent s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, acesta a întocmit un referat cu propunere către organul de urmărire penală, îndeplinind numai funcția de agent de poliție, punerea în mișcare a urmăririi penale și, respectiv, neînceperea urmăririi penale dispunându-se de către magistratul - procuror.
Referitor la recursul declarat de intimatul, se critică de asemenea sentința pentru nelegalitate, invocându-se faptul că în calitate de agent de poliție, acesta efectuează acte de cercetare penală și nu dispune cu privire la punerea în mișcare acțiunii penale sau neînceperea urmăririi penale, activități specifice care revin magistratului - procuror.
De asemenea, apreciază că motivarea sentinței pronunțată de instanța de fond este una generală, fără să indice aspectele sau considerentele ce urmează a fi lămurite, împrejurările sau faptele care au rămas nesoluționate și probatoriul ce urmează să fie administrat.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării sentinței și, pe fond, respingerea plângerii intimatului - petent, ca neîntemeiată.
Recursurile sunt fondate.
Din materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de intimați, Curtea constată că rezoluțiile din 06 octombrie 2008 dată de procurorul de caz în dosar nr. 250/P/2008și respectiv din 31 octombrie 2008 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în dosar nr. 799/II/2/2008, sunt legale și temeinice.
Astfel, se constată că la 18 august 2008, petentul intimat a sesizat organele de urmărire penală printr-o plângere cu privire la recurenții și - agenți în cadrul dosarului de Poliție, județ O - solicitând efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a acestora pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev de art. 246 Cod penal, constând în aceea că, în anul precedent, respectiv 2007, aceștia i-ar fi întocmi t un dosar penal cu încălcarea dispozițiilor legale, pentru care a fost cercetat sub aspectul infracțiunilor de furt și violare de domiciliu.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză au evidențiat faptul că la 01 martie 2007, s-a înregistrat la Postul de Poliție al comunei, jud. O, o plângere de către numitul, care solicita efectuarea de cercetări împotriva lui sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu și furt.
În mod concret, se susținea că ar fi pătruns fără drept în curtea locuinței sus-numitului, de unde tăiat și și-a însușit trei arbori, respectiv doi salcâmi și un ulm, pe care -a transportat la domiciliul său.
În calitatea de agent de poliție pe care o avea, a fost desemnat de către șeful de post să efectueze cercetări, acestea au fost concretizate într-un referat care a fost prezentat procurorului de caz, începându-se urmărirea penală împotriva lui pentru cele două infracțiuni.
Ulterior, deși s-a constatat că intimatul nu s-a prezentat niciodată la organul de cercetare penală pentru a da lămuriri cu privire la aspectele sesizate de către, prin ordonanța din 17 iulie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în dosar nr. 1153/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui pentru ambele infracțiuni, aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv o amendă în sumă de 150 lei.
Soluția a fost confirmată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, intimatul s-a adresat cu plângere Judecătoriei Slatina care, prin sentința penală nr. 686 din 20 septembrie 2007 fost admisă, desființată ordonanța și restituită cauza la Parchet pentru efectuarea de cercetări suplimentare în vederea stabilirii situației de fapt, pentru atașarea înscrisurilor privind dreptul de proprietate imobiliară pe care se pretindea că a pătruns și de unde a sustras arborii.
Respectându-se dispozițiile legale, s-au efectuat cercetări suplimentare și, prin ordonanța din 16 aprilie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatinas -a dispus încetarea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prev de art. 192 alin. 2 Cod penal și scoaterea de sub urmărire penală de sub infracțiunea de furt prev de art. 208 alin. 1 Cod penal.
rezoluția din 06 octombrie 2008, constatându-se că nu a efectuat acte de cercetare penală în dosarul sus-menționat, iar a întocmit referatul din 30 mai 2007 ( filele 79 - 81, dosar nr. 1153/P/2007) cu respectarea dispozițiilor legale, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor doi agenți de poliție. Plângerea formulată de petentul împotriva acestei rezoluții a fost, de asemenea, respinsă prin rezoluția din 31 octombrie 2008 dată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l
Prin sentința recurată se susține că "procurorul de caz, alături de făptuitorii agenți de poliție și, nu au realizat în măsură suficientă, legală, obiectul urmăririi penale conform art. 200 Cod Procedură penală, în sensul de a se analiza și activitatea făptuitorului care, la rândul său, a efectuat acte de urmărire penală în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1153/P/2007, în vederea realizării scopului procesului penal conform art. 1 alin. 1 Cod Procedură penală".
Ori, din probele administrate în cauză rezultă că acesta îndeplinea funcția de șef de post, desemnându-l pe să efectueze cercetări cu privire la aspectele sesizate de.
Este îndeobște cunoscut că agenții de poliție efectuează cercetări sub supravegherea procurorului, întocmesc un referat prin care propun magistratului-procuror punerea în mișcare a urmăririi penale și sesizarea instanței conform art. 262 Cod Procedură penală.
Numai magistratul-procuror, examinând cauza sub toate aspectele, dispune cu privire la propunerea organului de cercetare penală.
În consecință, asocierea celor doi petenți procurorului de caz și dispunând examinarea aspectelor constatate de recurenți, se apreciază că este nelegală, rezoluțiile fiind legale și temeinice,
Curtea constată că motivarea sentinței este una generală, în sensul criticilor formulate atât de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, cât și de intimații - recurenți; nu a fost evaluat în mod corespunzător materialul probator, astfel că se constată că recursurile sunt fondate, urmând să fie admise, în baza art. 38515pct. 2 lit. b Cod Procedură penală.
Se va casa sentința și, pe fond, se va respinge plângerea formulată de intimatul petent împotriva nr.250/P/2008 emisă la 6 octombrie 2008, de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile penale promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și intimații și împotriva sentinței penale nr. 84 de la 29 iunie 2009 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală, privind pe intimatul - petent.
Casează sentința recurată și respinge plângerea formulată de petentul împotriva nr.250/P/2008 emisă la 6 octombrie 2008, de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l
Suma de 150 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red. jud.: C-tin. -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ - 15 martie 2010
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Constantin Mereanu, Gheorghe
