Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 686/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
(Număr în format vechi 504/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 686/
Ședința publică de la 07 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Andreea
GREFIER- -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 151 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent-petent, personal, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/16.04.2009 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsă fiind intimații, -, pentru care a răspuns apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 1182 din 23 martie 2009 emisă de Cabinet Individual, pentru care a răspuns apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 25.03.2009 emisă de Cabinet Individual, G, G, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-petent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de petent împotriva sentinței penale nr. 151/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București în temeiul art. 385 ind.7 alin.3 Cpp, art. 385 ind.9 pct.18 Cpp, art.278 ind.1 alin.10 Cpp. Arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre contrară legii considerând că nu sunt întrunite elemente constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind latura obiectivă.
În dovedirea existenței elementelor constitutive ale in fracțiunii de înșelăciune atât in ceea ce privește latura obiectivă, petentul arată că sunt relevante înscrisurile aflate la dosar, cea mai relevantă fiind declarația dată în data de 24.02.2003 de către. Arată că in Consiliul de Adminstratie a existat o înțelegere între membrii participanți la ședință și de la decizia luată în acea ședință, s-a trecut la pactul doi, realizarea raportului de evaluare care să coincidă cu suma necesară pentru constituirea participației la societatea de asigurare și reasigurare SA.
Arată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că nici o societate de asigurare-reasigurare nu s-a constituit prin modalitatea de a nu subscrie în numerar nici o sumă, ci s-au constituit prin alte modalități prevăzute de lege, respectiv prin majorarea capitalului social, prin aportarea unor alte sume și nu prin aportarea unei ficțiuni, aportarea dreptului de folosință asupra unui spațiu care nu era capabilă să susțină acoperirea daunelor in situația in care s-ar fi produs daune.
Arată că față de această împrejurare există întrunit elementul material al infracțiunii de înșelăciune, toți participanții având intenția de a frauda interesele persoanelor care au încheiat contracte de asigurare cu SC SA și consideră că s-a dat o soluție greșită de aplicare a dispozitiilor art. 10 lit.d Cpp.
Mai arată că intimatul, in calitate de președinte al comisiei de asigurare, de supraveghere a asigurărilor, nu și-a exercitat atribuțiile și competențele de serviciu potrivit prevederilor din legea asigurărilor, Legea 78/2000, atunci când a acordat avizul pentru înființarea acestei societăți de asigurare prin subscrierea capitalului in modalitatea arătată.
Față de împrejurarea că instanța de fond a susținut faptul că in cauză există și incidența lucrului judecat ce ar decurge dintr-o altă sentința, respectiv nr. 240/30.01.2006, după al doilea motiv de recurs, petentul critică această susținere a instanței, arătând că acele hotărâri penele nu produc nici un efect, deoarece măsura luată prin acele hotărâri penale privesc alte infracțiuni și nu există incidența puterii lucrului judecat.
Arată că recurentul a avut contract de asigurare cu SC SA, iar in situația in care prejudiciul s-ar fi produs, societatea nu ar fi avut cum să despăgubească persoanele asigurate, s-a ajuns la falimentul societății.
Apărătorul intimaților, solicită repingerea recursului declarat de recurent, ca neîntemeiat, considerând că sentința pronuntată de instanța de fond este legală și temeinică. Arată că in această plângere a petentului s-a dat o hotărâre definitivă, s-a invocat autoritatea lucrului judecat în mod temeinic, deoarece, așa cum rezultă dintr-o adresă a parchetului, nici petentul personal și nici societatea sa nu au fost prejudiciați și pe acest considerent s-a încheiat plângerea sa în prima etapă.
Arată că, erijându-se în locul acționarilor care ar fi putut fi prejudiciați in drepturile lor, petentul a făcut o nouă plângere penală și o nouă cercetare s-a efectuat, insă nu s-a dovedit că persoanele cercetate sunt cele vinovate. Arată că societatea nu a intrat in faliment atunci când intimații erau membrii ai consiliului de administrație și nici pentru faptele lor.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
In ceea ce-l privește pe intimatul, din actele existente la dosar, nu rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 rap. la 248 ind.1 Cpp, respectiv abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. Din probele existente la dosar rezultă că acesta, în momentul în care si-a dat avizul respectiv, a respectat intru-totul legislația in vigoare. Solicită să se aibă in vedere că in cauză a fost efectuată și o expertiză in care respectivul drept de folosință a fost evaluat in mod corespunzător.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pornind de la dispozițiilor art. 278 ind.1 alin.11 Cpp, arătând că in cauză a existat o soluție mai veche de netrimitere in judecată, soluție care a fost supusă cenzurii instanțelor de judecată și care a fost menținută. Arată că in cuprinsul acelui dosar s-au făcut verificări cu privire la legalitatea întocmirii expertizei, s-a stabilit că a fost întocmită in mod legal, prin urmare pentru aceeași faptă, acei făptuitori cercetați in acel moment, nu mai pot fi trași la răspundere penală in raport de textul de lege invocat.
Arată că prin noua plângere penală formulată, petentul a incercat să extindă sfera acestor infracțiuni, dând alte încadrări juridice aceleiași situații de fapt. Consideră că instanța de fond a invocat corect existența acelei hotărâri definitive nr.240/2006 a Judecătoriei Sectorului 6
Mai arată că nu exista identitate intre spațiul închiriat si spațiul care a fost supus expertizei, iar in ceea ce privește persoanele care au folosit acea expertiză pentru a ajunge la majorarea capitalului social, nu s-a demonstrat împrejurarea că, de conivență cu acel expert, ar fi săvârșit o faptă de natură penală atâta timp s-a dovedit că expertiza a fost legală și valabilă. Petentul nu a fost păgubit pentru ca nu există legătură de cauzalitate intre modul in care s-a majorat capitalul social și un eventual prejudiciu care s-ar fi putut produce, nu există nici infracțiunea de abuz in serviciu a intimaților și G, aceștia din momentul in care au avizat majorarea capitalului social au avut in vedere aceeași expertiză pe care parchetul a considerat-o legală. In ceea ce privește faptele pretins săvârșite de către acționarii Consiliului de Administrație a SC SA, arată că este vorba de o singură declarație la care face trimitere petentul, declarație care nu se coroborează cu nici un mijloc de probă.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
CURTEA,
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Adriana Elena Băjan, Andreea
