Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 735/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 735
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 54 din data de 08 mai 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l t, privind pe intimatul - petent și intimata "Uniunea și Români - Inspectoratul Județean Pitești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul petent, lipsă fiind intimata Uniunea și din România - Inspectoratul Județean Pitești.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului critică hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, respingerea plângerii formulată de petent, întrucât în cauză au fost administrate toate probele necesare pentru soluționarea legală și stabilirea răspunderii penale a învinuitului petent; susținerile petentului sunt în contradicție cu materialul probator administrat în cauză din care rezultă cu certitudine că în localul SC SRL din S se difuza muzică în scop ambiental, fără ca acesta să dețină autorizație emisă de Pitești; s-a arătat de asemenea, că nu se mai poate efectua o expertiză a radioului, așa cum s-a solicitat, întrucât nu se știe dacă acesta mai există, nefiind ridicat la momentul depistării faptei.
Intimatul petent solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, cu precizarea că toate aspectele invocate sunt petrecute din vina organului de urmărire penală.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că, prin cererea depusă în baza art. 2781Cod procedură penală, petentul a formulat plângere împotriva ordonanței cu nr. 217/P/2007 din 21.05.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, solicitând desființarea acesteia și exonerarea de plata amenzii administrative, motivând în esență că această ordonanță este netemeinică cu privire la constatarea situației de fapt, dar și cu privire la dispoziția de sancționare a sa cu amendă administrativă. În acest sens învinuitul arată că nu s-a verificat în ce măsură s-a comis fapta prevăzută de art. 140 alin. 1 lit. din Legea nr. 8/1996 modificată sub aspectul îndeplinirii condiției ca radiocasetofonul marca DAEWOO să fie să difuzeze muzică în scop ambiental prin considerarea inclusiv a faptului dacă acest mijloc era în stare de funcționare sau nu. În plus, a mai arată că nu se pune problema difuzării muzicii în acest scop atâta timp cât nu sânt îndeplinite condițiile dotării cu tehnică la un nivel suficient dar și pentru faptul că în cauză se pune problema unei categorii de consumatori specifică unei piețe iar locul amplasării localului fiind doar unul de trecere. Învinuitul a mai susținut că nu a primit un tratament egal sub aspectele de mai sus în raport cu cel al unei firme ce deține un spațiu ce se învecinează cu cel pe care îl administrează. În ce privește această motivație, s-a reținut că învinuitul a completat- prin precizări ulterioare ce se referă la faptul că vânzătorul folosea radiocasetofonul în interes personal, fără încuviințarea sa iar utilizarea era doar ca radio. În aceste precizări s-a făcut trimitere la faptul că, pentru clarificarea situației, se impunea a se efectua o expertiză tehnică, dar și că în momentul în care organele de poliție au intrat în bar, martorul menționat asculta un meci de fotbal.
Pe rolul Tribunalului Olts -a format dosarul cu nr-.
În vederea soluționării plângerii s-a atașat dosarul de urmărire penală cu nr. 217/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt iar învinuitul a depus copia certificatului de clasificare emis de Ministerul Comerțului și ordonanța emisă de primul procuror al Parchetului menționat cu privire la parcurgerea procedurii prevăzută de art. 278 cpp.
Având la baza mijloacele de probă menționate, s-a pronunțat sentința cu nr. 163 la data de 15 oct. 2007 de Tribunalului O l în dosarul nr-, în care, privitor la plângerea menționată, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, aceasta a fost respinsă, menținută ordonanța procurorului și a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, iar cu privire la calea de atac s-a pronunțat decizia nr. 129/14 febr. 2008 de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. - prin care s-a admis aceasta, s-a casat sentința și s-a trimis cauza la prima instanță în vederea rejudecării. Ca argumente în ce privește această soluție s-a arătat că prima instanță nu a verificat și nu s-a pronunțat cu privire la cererile petentului, care erau esențiale pentru rezolvarea cauzei și că astfel este incident cazul ca casare prevăzut de art. 38515pct. 2 lit. Cod procedură penală.
Pe rolul Tribunalului Olt cauza a fost reînregistrată cauza, în baza dispozițiilor instanței de recurs, la nr-, iar prin sentința penală nr. 54 din data de 08 mai 2008, Tribunalului Olta dispus admiterea plângerii formulată de învinuitul împotriva ordonanței cu nr. 217/P/2007 emisă la data de 21.05.2007 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l și desființarea acestei ordonanțe și trimiterea cauzei la acest parchet, în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Astfel, instanța de fond a reținut că, în cursul acestor proceduri ce țin de rezolvarea cauzei cu ocazia rejudecării, s-a luat act că petentul a depus în formă scrisă precizări (filele 8,9 și 10) care reiau motivația și cererea de mai sus.
Pe baza probelor administrate în cauză, s- constatat că plângerea este fondată, constatându-se în esență că, prin ordonanța criticată în cauză, procurorul nu a stabilit în mod complet situația de fapt pe baza de probe concludent. Astfel, nu s-a clarificat ca împrejurare capacitatea radiocasetofonului în cauză de difuza muzică în scop ambiental prin raportare starea acestuia (în stare de funcționare ori defect total sau parțial) la puterea difuzoarelor dar și la aptitudinea de a acoperi volumul incintei în condiții de calitate a redării și a se constata pe această bază dacă sânt întrunite elementele constitutive cerute pentru latura obiectivă faptei prevăzute de art. 140 alin. 1 lit. c din Legea nr. 8/1006 modificată privind drepturile de autor.
S-a stabilit că sunt concludente ca mijloace de probă, referindu-se la radiocasetofonul în cauză, dar și la cercetarea la fața locului, iar în cazul în care nici pe această bază nu se poate clarifica situația să se aibă în vedere efectuarea unei constatări tehnico-științifice în cazul în care se pune problema dispariției mijlocului material de probă ori a unei expertize când nu există acest pericol.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că nu s-a clarificat împrejurarea dacă radiocasetofonul era folosit chiar în acest scopul pretins de norma penală - difuzarea de muzică în scop ambiental - sau în interesul exclusiv al martorului, în condițiile în care declarațiile acestuia sânt contradictorii (în cea din 7.03.2007 relatează faptul difuzării de muzică în acest scop, pe când în, aceea din 30.03.2007 nu rezultă o astfel de împrejurare ) iar învinuitul susținut în mod constant că nu se pune o astfel de problemă de folosire mijlocului audio electronic în scopul menționat.
S-a arătat că se impune a fi analizate în condițiile în care constatările din procesul verbal din 7.03.2007 al organului de poliție nu prezintă suficiente elemente de fapt pentru a se constata îndeplinirea condițiilor pretinse pentru latura obiectivă a infracțiunii. În concret, acest din urmă proces verbal a constatat doar că se difuza muzică în scop ambiental fără rezulta dacă volumul și calitatea audiției era aptă acestui scop. În acest sens, s-a arătat că se impune administrarea ca mijloace de probă: declarația învinuitului, martorul menționat, martorul asistent menționat în procesul verbal care se vor corobora cu cele menționate anterior referitoare la capacitatea mijlocului audio de a difuza muzică în acest scop. În ce privește restul motivelor invocate de către petent, prima instanță a constatat că nu există probe cu caracter concludent în cauza de față care să le susțină, însă cele menționate mai sus sunt suficiente pentru soluția pronunțată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în cauză au fost administrate toate probele pentru soluționarea legală și stabilirea răspunderii penale a învinuitului, iar situația de fapt a fost corect stabilită. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și, pe fond, respingerea plângerii formulată de petentul.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată că este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr.217/P/21 mai 2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru infracțiunea prev.de art.140 alin.1 lit.c din Legea nr.8/1996, modificată, în raport de dispozițiile art.249 Cod pr.penală, art.11 pct.1 lit.d Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală și art.181Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei.
S-a reținut că prin procesul-verbal din 20 martie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuit, întrucât la data de 7 martie 2007, a fost surprins de organele de poliție în timp ce difuza muzică cu ajutorul unui radiocasetofon marca Daewoo în localul SC SRL S, fără a avea autorizație din partea titularilor de drepturi.
Organul de urmărire penală a apreciat în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și de atingerea minimă adusă valorilor sociale protejate de lege, circumstanțele personale ale învinuitului care este infractor primar, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Este nefondată susținerea primei instanțe, în sensul că organul de urmărire penală nu a stabilit în mod concret situația de fapt pe bază de probe concludente deoarece în cauză au fost administrate actele premergătoare și respectiv, actele de urmărire penală pe care procurorul le-a considerat ca fiind necesare soluționării cauzei, instanța de judecată soluționând cauza, potrivit dispozițiilor art.2781alin.7 Cod pr.penală, care prevăd expres limitele de verificare și anume "judecătorul soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate".
Așadar, nu se poate reține critica petentului însușită și de către instanța de fond, referitoare la insuficienta cercetare prin neadministrarea tuturor actelor de urmărire penală impuse, deoarece, așa cum am arătat, în cauză au fost efectuate atât acte premergătoare, cât și acte de urmărire penală, din care rezultă cu certitudine starea de fapt menționată în rezoluția atacată.
Astfel, din cuprinsul procesului-verbal de constatare încheiat de lucrătorii de poliție la data de 7 martie 2007, care se coroborează cu declarația martorului, de la aceeași dată, rezultă că la data menționată mai sus, în timp ce martorul se afla în incinta barului SC SRL din S unde lucra ca barman, s-a efectuat un control și întrucât funcționa un radiocasetofon marca Daewoo, care difuza muzică ambientală pentru cei 11 consumatori - clienți ai barului, s-a solicitat autorizația eliberată de - Pitești, acesta menționând organelor respective că nu deține o astfel de autorizație.
De asemenea, martorul a declarat în fața procurorului că la data de 7 martie 2007, se afla în barul SC SRL din S, unde funcționa un radiocasetofon, fiind difuzată muzică și știri, cu precizarea că este consumator constant în acel bar și în permanență este difuzată muzică.
Ca urmare, susținerile contradictorii formulate de petent, acesta arătând inițial că radiocasetofonul respectiv era folosit de către angajatul său, pentru a asculta un meci de fotbal, iar ulterior a invocat faptul că aparatul respectiv nu funcționa, sunt infirmate de probele menționate mai sus, inclusiv de declarațiile martorului, care deși la 30 martie 2007 și-a modificat în parte declarația dată anterior, a confirmat totuși starea de funcționare a radiocasetofonului respectiv, precizând că în momentul în care au venit organele de poliție, acesta asculta un meci de fotbal.
Este nefondată și susținerea primei instanțe privind necesitatea clarificării împrejurării capacității radiocasetofonului de a difuza muzică în scop ambiental, referitoare la puterea difuzoarelor și la aptitudinea de a acoperi volumul incintei în condiții de calitate a redării, deoarece dispozițiile art.140 lit.c din Legea nr.8/1996, modificată, menționează că este infracțiune fapta comisă fără autorizarea sau consimțământul titularului dreptului recunoscute de prezenta lege, constând în comunicarea publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără a face vreo referire la capacitatea mijlocului audio de a difuza muzică.
Nu prezintă relevanță juridică în cauza de față în ceea ce privește răspunderea penală a petentului învinuit, susținerile acestuia conform cărora și alte societăți învecinate barului administrat de către acesta au difuzat muzică ambientală, fără a deține autorizația prevăzută de lege și nu au fost sancționate în nici un mod, deoarece obiectul cauzei de față îl constituie plângerea formulată de petent împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr.217/P/2007, astfel încât instanța are competența să verifice numai persoana și fapta menționată în ordonanța atacată.
Ca urmare, se apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în raport de aspectele menționate mai sus, ordonanța atacată fiind legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de parchet este fondat, astfel încât în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite, se va casa hotărârea recurată și rejudecând, se va respinge plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței nr.217/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, menținând ordonanța ca legală și temeinică.
Intimatul petent va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT împotriva sentinței penale nr. 54 din 8 mai 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l t, privind pe intimatul - petent și intimata Uniunea și Români - Inspectoratul Județean Pitești.
Casează sentința penală nr. 54 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Olt și, rejudecând,
Respinge plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței nr.217/P/21 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, menținând ordonanța atacată.
Obligă petentul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. jud. -
Jud. fond:.
/ 13 noiembrie 2008
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Robert
