Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 75/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art-2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE FOND
SENTINTA PENALĂ NR.75
Ședința publică de la 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petentul, împotriva ordonanței nr.715/P/2008 din 20 ianuarie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații și .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns petentul asistat de avocat, apărător ales, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind alte cereri, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat pentru petent a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați, motivând că actele premergătoare efectuate în cauză sunt incomplete, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică, întrucât procurorul nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor furnizate de petent; astfel, s-a arătat că în mod netemeinic s-a reținut că leziunile petentului s-au produs prin lovire de corpuri dure, deși certificatul medico-legal din cauză atestă mecanism activ - lovire cu corp dur, iar intervenția polițiștilor și încătușarea petentului nu a fost justificată prin probe pertinente în sensul verificării sesizării și a deținerii fără drept a armei de. S-a concluzionat că administrarea tuturor probelor solicitate de petent ar fi dus la rezolvarea corectă a plângerii acestuia, susținându-se că intimații din cauză au agresat pe petent, încălcându-i atribuțiile de serviciu și imobilizându-l cu ajutorul unei sfori, împrejurări care exced competențele poliției.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că sesizarea în cauză s-a realizat printr-un apel telefonic, modalitate de sesizare permisă de lege, iar intervenția polițiștilor intimați în cauză a fost justificată de comportamentul petentului care avea asupra sa o armă de, era agitat și profera amenințări privitor la utilizarea armei într-un local public, împrejurări care au necesitat intervenția intimaților pentru înlăturarea riscului producerii unei infracțiuni. S-a arătat că actele premergătoare efectuate în cauză au lămurit toate împrejurările cauzei și susțin soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Dezbaterile fiind încheiate.
CURTEA
Asupra plângerii de față;
Constată că prin ordonanța nr.715/P/2008 din 20 ianuarie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art.228 alin.6 rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, față de intimații și, ambii îndeplinind funcția de subcomisar de poliție în cadrul Poliției municipiului C, pentru infracțiunile de purtare abuzivă, arestare nelegală și tortură, prev.de art.250 alin.4 Cod penal, 266 alin.2 Cod penal și art.2671alin.2 Cod penal, precum și disjungerea cauzei față de intimatul A, cu declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, în vederea efectuării de cercetări pentru infracțiunile prev.de art.250 alin.4 Cod penal, art.266 alin.2 Cod penal și art.2671alin.2 Cod penal.
În motivarea acestor soluții, s-a reținut că parchetul a fost investit prin plângerea penală formulată de petentul, în calitate de persoană vătămată, în fapt, motivându-se că la data de 20 iunie 2008, în timp ce petentul se afla în barul din municipiul C, a fost agresat fizic de trei persoane îmbrăcate civil, despre care ulterior a aflat că sunt polițiștii intimați în cauză, agresiunea constând în aceea că petentul a fost imobilizat cu mâinile la spate cu o sfoară, a fost condus la sediul poliției, iar aici intimatul i-a aplicat o lovitură în zona toracelui cu patul armei pe care o avea petentul.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiovaa înregistrat dosarul nr.715/P/2008 și în raport de actele premergătoare efectuate - plângerea petentului din 18 august 2008, copia certificatului medico-legal nr.1514/A2/24 iunie 2008, emis de IML C, declarațiile intimaților, și A, copia procesului-verbal nr.AC/34338 din 24 iunie 2008, întocmit de intimați, copia declarațiilor petentului din 20 iunie 2008 și a martorilor din 21 iunie 2008 și și 23 iunie 2008, adresa IPJ D - Poliția municipiului C nr.32157 din 15 octombrie 2008, raportul de expertiză nr.- din 15 septembrie 2008, întocmit de IPJ D - Serviciul Criminalistic, adresa nr.3552/A/22 octombrie 2008, emisă de IML C, privind completarea certificatului medico-legal, copia rezoluției nr.789/P/2008 din 12 decembrie 2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, pentru infracțiunile prev.de art.279 alin.1 Cod penal și art.321 alin.1 Cod penal - a reținut următoarele:
În seara de 20 iunie 2008, poliția municipiului Caf ost alertată prin serviciul de apeluri de urgență 112, privitor la prezența într-un local public - barul - a unei persoane care era înarmată cu o și amenința că va ucide o persoană, afirmând că arma este pregătită de tragere, persoana aflată în stare de ebrietate.
În aceste condiții, la localul respectiv s-a deplasat echipa de intervenție formată din subcomisarul, subcomisarul și agentul șef A, din cadrul Poliției municipiului C, constatând prezența petentului care era înarmat cu o armă de, pe care o ținea sprijinită de picior în poziție verticală cu țeava îndreptată în sus, precum și starea de temere produsă asupra celor 10 consumatori aflați în bar.
S-a reținut că intimații s-au legitimat și au solicitat petentului predarea armei, însă acesta s-a opus, în sensul că a ținut arma în mâna dreaptă, iar cu mâna s-a prins de conductele de alimentare cu agent termic aflate în bar, pentru a împiedica deplasarea sa la sediul poliției.
Față de aceste manifestări ale petentului, s-a reținut că echipa de intervenție a procedat la imobilizarea acestuia, deoarece nu poseda asupra sa permisul de port al armei, imobilizarea petentului realizându-se prin încătușare cu brațele la spate pe o perioadă de 15 minute, după care, petentul a fost de acord să fie testat cu aparatul alcooltest, constatându-se prezența alcoolului în aerul expirat în concentrație de 0,75gr/litru.
Totodată, s-a reținut că petentul a amenințat că va împușca pe un vecin al său, portul armei fiind nelegal, întrucât petentul nu a prezentat permisul de portarmă și în aceste condiții a fost condus la sediul Poliției, unde s-au luat declarații și s-au efectuat cercetări în dosarul nr.789/P/2008, înregistrat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat.
În cauză, s-a efectuat o expertiză balistică, care a constatat că arma ridicată de la petent aparține categoriei armelor de foc letale - marca, calibrul 5,6 mm, cu având cartuș introdus pe țeavă și s-a solicitat completarea concluziilor certificatului medico-legal prezentat de petent, în raport de care s-a reținut că fractura cu traiect oblig situat la nivelul humerusului stâng se putea produce și prin cădere și lovire de corpuri dure.
În raport de aceste împrejurări, s-a reținut că acuzațiile petentului nu se confirmă, reținându-se incidența art.10 lit.a Cod pr.penală, pentru toate infracțiunile reclamate, cu motivarea că petentul nu a respectat prevederile art.28-29, 33, 37-40 din Legea nr.295/2004, conform cărora armele de foc letale se păstrează, se folosesc sau se transportă în anumite condiții, iar organele de poliție au competența să verifice respectarea acestor cerințe, situație în care intervenția polițiștilor, încătușarea și imobilizarea prin forță a petentului era obligatorie, întrucât această persoană deținea, contrar legii și fără documente, armă de foc, într-un local public, consumând alcool și amenințând cu moartea o persoană cu care se afla în conflict.
Astfel, s-a reținut că infracțiunile prev.de art.250 alin.4 Cod penal și art.266 alin.2 Cod penal, nu există în cauză, deoarece purtarea polițiștilor nu a fost abuzivă, iar imobilizarea, încătușarea și conducerea petentului la sediul Poliției au fost legale și necesare.
Totodată, s-a reținut că violențele fizice și psihice invocate de petent, nu sunt confirmate de probele din speță, întrucât nu s-a probat, pe de o parte, raportul de cauzalitate direct între imobilizarea forțată prin încătușare și fractura produsă petentului și, pe de altă parte, aceste leziuni s-ar fi putut produce și prin cădere și lovire de corp dur anterior imobilizării, când s-a produs conflictul între petent și numitul ori după conducerea petentului la reședința sa, când se afla în stare de ebrietate.
Pentru infracțiunea prev.de art.2671alin.2 Cod penal, s-a reținut, de asemenea, incidența art.10 lit.a Cod pr.penală, întrucât suferințele produse cu o ocazia încătușării sunt inerente acestei intervenții legale și justificate în cauză, fără a se putea reține existența intenției specifice acestei infracțiuni, intenție calificată prin scopul de a obține informații, mărturisiri, de pedepsire sau intimidare.
Față de acestea, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și, iar față de intimatul A, în raport de funcția îndeplinită (agent șef), s-a reținut competența de instrumentare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dispunându-se disjungerea cauzei și declinarea competenței.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul, în condițiile art.278 alin.3 Cod pr.penală, soluționată prin ordonanța nr.415/II/2/2009 din 2 martie 2009, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care plângerea a fost apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă.
În motivarea acestei ordonanțe s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză atestă că intervenția polițiștilor s-a realizat în limitele competențelor stabilite de lege și a fost justificată de împrejurarea că petentul era înarmat, în stare de ebrietate, adresând amenințări la adresa unui vecin al său, pe fondul unor neînțelegeri anterioare și s-a opus la predarea armei.
S-a concluzionat că în speță sunt aplicabile prevederile art.56 din legea nr.360/2002, conform cărora este absolvit de orice răspundere polițistul care, prin exercitarea atribuțiunilor de serviciu în limitele legii, a cauzat suferințe sau vătămări unor persoane.
Împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul, în temeiul art.2781Cod pr.penală, invocând critici de netemeinicie și nelegalitate, în sensul că soluția adoptată de procuror nu analizează toate probele produse de petent și reține nemotivat numai unele din actele de cercetare efectuate. S-a exemplificat, arătându-se că la dosar sunt două acte medico-legale - un certificat medico-legal și o completare a acestuia - însă s-a reținut în motivarea soluției numai completarea concluziilor certificatului inițial; nu a fost verificată sesizarea pentru a se stabili dacă intervenția poliției a fost justificată; nu s-a stabilit dacă imobilizarea petentului s-a realizat în cadrul limitelor de competență; nu s-au administrat toate probele solicitate de petent.
Analizând plângerea din prezenta cauză, se reține:
Soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată în cauză față de intimații făptuitori a fost argumentată, în principal, pe legitimitatea intervenției echipei de polițiști, față de conduita petentului de a deține o armă de, având cartuș pe țeavă, proferând amenințări la adresa unei persoane într-un loc public și aflându-se în stare de ebrietate vădită; de asemenea, s-a reținut că petentul a refuzat să predea arma la solicitarea polițiștilor, să prezinte permisul port armă și să se deplaseze în vederea lămuririi situației la sediul Poliției.
Ori, în speță, se constată că nu a fost examinată însăși situația de fapt care a determinat intervenția poliției, sub aspectul pericolului pentru securitatea consumatorilor din local și, implicit, a persoanei față de care s-a reținut că ar fi proferat amenințări petentul și de asemenea, nu s-a lămurit contradicția evidentă între certificatul medico-legal eliberat petentului și completările concluziilor acestui certificat.
Astfel, se constată că actele premergătoare s-au concretizat numai în atașarea procesului-verbal din 20 iunie 2008, întocmit de intimații din cauză, privitor la intervenție, declarațiile petentului și martorilor și, în conținutul cărora aceștia din urmă nu au relatat despre modul în care s-au realizat demersurile poliției pentru predarea armei și legitimarea petentului, precum și modalitatea concretă în care s-a realizat imobilizarea acestuia.
În acest ultim sens, se reține că martorul a relatat că la sosirea echipajului de poliție aceștia și-au declinat calitatea, "după care numitul a fost încătușat, deoarece acesta începuse să se agite, refuzând să lase arma din mână" (declarația de la fila 32), iar martorul, declară că după sosirea echipajului de poliție în bar, polițiștii au procedat la imobilizarea petentului, "după ce acesta a opus rezistență și cred că pusese mâna și pe armă" (declarația de la fila 30).
Ori, aceiași martori au fost audiați și în cauza nr.789/P/2008, instrumentată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, dosar în care petentul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev.de art.321 alin.1 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev.de art.279 alin.1 Cod penal, finalizat prin soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art.228 alin.6 Cod pr.penală rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, cu motivarea că, în timpul șederii petentului în bar, acesta nu a întreprins nici un act, gest sau manifestare prin care să aducă atingere bunelor moravuri, cu excepția faptului că s-a exprimat că vrea să împuște un cetățean de etnie rromă pe care nu l-a numit, iar în privința armei pe care o deținea, s-a reținut că era posesor al permisului de armă nr.2300 seria - eliberat la 5 noiembrie 1990 de IPJ
De asemenea, din procesul-verbal de sesizare a poliției din 20 iunie 2008, rezultă că amenințările respective vizau pe numitul, care însă nu se afla în barul respectiv, situație care trebuia apreciată în raport de declarațiile martorilor oculari sub aspectul riscului săvârșirii unei infracțiuni față de această persoană.
Totodată, se constată că în certificatul medico-legal prezentat de petent, s-au indicat leziuni la nivelul brațului stâng, constând într-o fractură cu traiect oblic, situată în 1/3 medie a diafizei humerusului stâng, cu discretă deplasare în focar, leziuni catalogate drept leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare (certificatul nr.1514/A2/24 iunie 2008 - fila 13), în timp ce în adresa de completare a acestui certificat (adresa nr.3552/A/22 octombrie 2008), emisă de același institut de medicină legală, este indicat drept mecanism de producere a fracturii și căderea și lovirea de corpuri dure.
Ori, fiind vorba de două mecanisme distincte de producere a aceleeași leziuni - mecanismul activ, prin lovire cu un corp dur, indicat inițial, și mecanismul pasiv, prin cădere și lovire de corpuri dure, indicat în completarea concluziilor - suntem în prezența unor concluzii contradictorii a actelor medico-legale eliberate de IML C, ceea ce necesită efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească mecanismul real de producere a leziunii.
Față de acestea, se reține că plângerea formulată de petent este întemeiată, în sensul că soluția atacată se fundamentează pe acte de cercetare penală incomplete, atât sub aspectul omisiunii audierii tuturor martorilor care au asistat la incident, indicați în motivarea rezoluției din 12 decembrie 2008, în dosarul de urmărire penală nr.789/P/2008, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat - martorii, - cât și sub aspectul stabilirii mecanismului de producere a leziunii prezentate de petent, respectiv a legăturii de cauzalitate cu acțiunea de imobilizare a sa de către intimați, prin efectuarea unei expertize medico-legale, față de situația concluziilor contradictorii prin două acte medico-legale emise de același institut (IML C, atât certificatul medico-legal, cât și completarea concluziilor fiind semnate de același medic legist).
Mai mult, organul de urmărire penală avea obligația de a califica și aprecia conduita petentului și în raport de soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile prev.de art.321 alin.1 Cod penal și art.279 alin.1 Cod penal, fiind relevant pentru stabilirea legitimității intervenției poliției din prezenta cauză, împrejurarea că pentru infracțiunile pentru care a fost cercetat petentul s-a stabilit că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive.
În consecință, constatând caracterul fondat al plângerii, în cauză se va reține incidența art.2781alin.8 lit.b Cod pr.penală, urmând să se desființeze rezoluția atacată și să se trimită cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale, cu respectarea art.62 Cod pr.penală, privind lămurirea cauzei sub toate aspectele în baza probelor administrate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Admite plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței nr.715/P/2008 din 20 ianuarie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații și .
În baza art. 2781alin.8 lit.b Cod pr.penală;
Desființează ordonanța nr.715/P/2008 din 20 ianuarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 4 mai 2009.
- - -
Grefier,
- -
PS/26.05.2009
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe
