Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.78
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009,
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procurorC, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAși făptuitorii, fiul lui și, născut la 13.02.1978 în R, județul D, domiciliat în orașul,-, județul D și, fiul lui G și, născut la 17.11.1986 în comuna, județul A, cu domiciliul în comuna, nr.363, județul A, împotriva sentinței penale nr.583/21 noiembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care s-a admis plângerea formulată de către persoana vătămată domiciliat în comuna, sat, județul D împotriva rezoluției nr.56/P/2008 din 24 iunie 2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și, soluție care a fost menținută prin rezoluția nr.949/II/2/2008 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
S-a desființat rezoluția atacată și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi făptuitori urmând ca aceștia să fie cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de disp. art.250 alin.3 Cod penal.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei, în ședință publică au răspuns recurenții făptuitori, personal, lipsind intimatul petent.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare întrucât au apărător ales în persoana domnului avocat iar acesta urmează să sosească.
S-a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenții făptuitori, personal,asistați de avocat din cadrul Baroului D, lipsind intimatul petent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Avocat depune la dosar xerocopii ale unor fotografii făcute în sediul poliției și declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri și aspecte de lămurit, în temeiul art.385/13 pr.penală, Curtea constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public în susținerea motivelor de recurs, declară că se critică sentința penală nr.583/21.11.2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA prin care s-a admis plângerea petiționarului, s-a desființat rezoluția procurorului și s-a trimis cauza acestuia în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru infracțiunea prev. de art.250 alin.33 Cod penal, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin rezoluția nr.56/P/2008 din 24 iunie 2008 s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale în condițiile art.10 lit.a pr.penală, iar prim procurorul a respins plângerea prin rezoluția nr.949/II/2/2008 din 26.08.2008.
Pe fond s-a apreciat că mecanismul de producere a leziunilor nu a fost a fost supus avizării medicului legist și nu au fost ascultați martorii.
Apreciază că această soluție a prim procurorului este legală și temeinică. În acest sens, urmează a se observa că, cu ocazia efectuării actelor premergătoare existând cazul prevăzut de art.10 pr.penală, în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Soluția pronunțată de procuror s-a întemeiat pe declarația persoanelor participante la incident, făptuitori și persoana vătămată, în raport de care ținând seama de morfologia leziunilor și de zonele în care acestea s-au plasat, s-a concluzionat că s-au putut produce la încătușare, din cauza opunerii și manifestărilor violente ale celui care a declanșat incidentul.
Nici lezionar nu a evidențiat urmele unor lovituri cu pumnii și picioarele de natura celor reclamate de către persoana vătămată. În plus, nici martorii propuși de către partea vătămată nu au oferit nici un element de natură să susțină versiunea celui care a formulat reclamația.
Consideră că rezoluția dată de procur față de făptuitorii și este legală și temeinică și nelegal s-a admis plângerea formulată de petentul și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Ținând seama și de concluziile scrise depuse de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond respingerea plângerii formulată de petent, urmând a se lua act că înțelege să nu mai susțină schimbarea temeiului de neîncepere a urmăririi penale.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții făptuitori și, solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, urmând a se lua act că își însușește concluziile puse de către Reprezentantul Ministerului Public.
Sentința este lacunară, neconvingătoare și reține o altă situație de fapt.
Urmează a se aprecia că ansamblul probator administrat în cauză este amplu. Au fost audiate părțile implicate, martorii și s-a apreciat că, modalitatea în care cei doi agenți de poliție au intervenit și au stopat împiedicarea lui să obstrucționeze actul de justiție a fost legală și firesc cei doi făptuitori au respectat normele procedurale.
l-a instigat, pe cel împotriva căruia se efectuau acte premergătoare să fugă, acesta a fugit, a devenit violent.
Cei doi agenți de poliție, au acționat corect, fără a încălca deontologia profesională și au procedat corect într-un post de poliție, unde firesc de desfășoară asemenea activități.
Ulterior, urmare sesizării părții vătămate, la poliția s-a demarat o anchetă internă și s-a stabilit că cei doi agenți au procedat legal de la oprirea făptuitorului cu tractorul pe stradă, până la conducerea la sediul poliției.
Soluția pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA apare ca nelegală și netemeinică. Face trimitere ca temei de drept 385/9 pct.18 pr.p, conform căreia instanța de fond a făcut o gravă eroare de fapt, pentru că deși probele administrate au dovedit o altă situație de fapt, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa pronunțat o soluție nelegală.
Solicită admiterea celor două recursuri formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și cei doi făptuitori, cu consecința casării în tot a soluției pronunțate de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, urmând a se lua act că dacă în fața primei instanțe petentul a avut o atitudine vehementă în a convinge că a fost victima unor abuzuri, în fața instanței de recurs nu s-a mai prezentat.
Recurenții făptuitori și având pe rând cuvântul în completarea celor susținute de apărătorul ales, declară că sunt nevinovați.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.583/21 noiembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAs -a admis plângerea formulată de către persoana vătămată, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii, și, agenți în cadrul Postului de Poliție, jud.D, dată de către procuror la 24.06.2008, menținută prin rezoluția nr.949/II/2/2008 dată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
S-a desființat rezoluția atacată și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi făptuitori urmând ca aceștia să fie cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de disp. art.250 alin.3 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rezoluția dată de către procuror la 24.06.2008 în dosarul nr. 56/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii - agent în cadrul Postului de Poliție, domiciliat în,-, județul D și -, agent în cadrul Postului de Poliție, domiciliat în comuna, nr. 363, județul A, sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de disp. art. 250 alin.3 Cod penal, invocându-se disp. art. 228 alin.6 și 10 lit.a Cod procedură penală.
În motivarea rezoluției s-a stabilit că a reclamat organelor de cercetare penală că făptuitorii l-au lovit la 3.12.2007 în incinta Postului de Poliție, cauzându-i leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale - potrivit certificatului medico-legal nr. 1410 eliberat de SML din cadrul Spitalului Județean D la 4.12.2007.
S-a apreciat că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la 3.12.2007, la sediul Postului de Poliție a avut loc un incident determinat de faptul că, unchiul persoanei vătămate, a fost depistat de către făptuitori conducând pe un drum public un tractor neînmatriculat, proprietatea acesteia, situație în care a fost condus în incinta postului.
La scurt timp a apărut și, care avut manifestări violente, generând o stare conflictuală între el și lucrătorii de poliție.
Menționează instanța de fond că din actele și lucrările dosarului procurorul a susținut că, probele administrate în cauză nu au dovedit declarația persoanei vătămate conform căreia atât cât și -, l-au lovit cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului. În declarațiile lor martorii indicați au relevat că nu au fost de față la vreun incident între persoana vătămată și făptuitori și nici n-au auzit nimic în acest sens.
Despre raportul medico-legal întocmit în cauză același procuror a menționat că nu a evidențiat leziunile persoanei vătămate acestea putându-se produce prin lovire cu un corp dur și necesitând un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Făptuitorii au negat că ar fi agresat -o pe persoana vătămată, susținând că aceasta s- comportat violent, situație în care a fost încătușată, apelându-se și la utilizarea unui spray paralizant pentru aoc alma.
Manifestările persoanei vătămate au impus intervenția unor lucrători din cadrul Poliției și Poliției, pentru aplanarea conflictului, în timpul cărui aceasta a produs îndoirea clanței ușii postului de poliție, spargerea unui geam și distrugerea unui scaun.
Făptuitorii au mai menționat că leziunile pe care persoana vătămată le acuză, s-ar fi putut produce din cauza opoziției la încătușare și împrejurării că s-a lovit de ușă și perete.
Soluția prezentată în cele ce preced a fost menținută prin rezoluția nr. 949/II/2/2008, dată de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 26 august 2008, în considerarea ideii că s-a bazat pe declarațiile persoanei vătămate și ale făptuitorilor, în raport de care, ținându-se seama de morfologia leziunilor și de zonele în care acestea s-au plasat, s-a concluzionat că s-au putut produce la încătușare, din cauza opunerii și manifestărilor violente ale celui care a declanșat incidentul.
S-a mai reliefat de către prim-procuror că lezionar nu a evidențiat urmele unor lovituri cu pumnii și picioarele de natura celor reclamate de către persoana vătămată.
În plus s-a stabilit că martorii propuși de către persoana vătămată nu au oferit nici un element de natură să susțină versiunea celui care a formulat reclamația.
Persoana vătămată contestat rezoluția dată de către procuror la 24.06.2008, în dosarul nr. 56/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, apreciind-o nelegală și netemeinică.
În motivarea plângerii, persoana vătămată a precizat că atât rezoluția indicată cât și cea dată de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 26.08. 2008, sunt marcate de formalism prin cele două soluții urmărindu-se protejarea unor agenți de poliție care și-au exercitat funcția în mod abuziv.
A mai arată că a fost brutalizat de către reprezentanții Postului de Poliție al comunei, care aveau obligația de a aplica legea, motivarea prim-procurorului Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, potrivit căreia " lezionar ce se observă în fotografiile depuse la dosar nu evidențiază urmele unor lovituri cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului, așa după cum susține partea vătămată" apărând necredibilă și neconvingătoare.
Pe de altă parte, a mai susținut că afirmația că martorii pe care i-a propus nu au oferit elemente care să- confirme versiunea are un caracter abstract, aceștia nefiind indicați în concret, pentru a i se verifica veridicitatea.
În dovedirea plângerii a cerut să fie audiați martorii, și, însă nu de către cei care l-au agresat, în cadrul așa ziselor acte premergătoare, ci în cadrul unei proceduri care să-i asigure dreptul la o apărare efectivă, în condițiile în care făptuitorii l-au încătușat și l-au lipsit de libertate în mod ilegal, justificând apoi că leziunile care i-au fost produse au fost cauzate de opoziția pe care a manifestat-o la punerea cătușelor.
În opinia acestuia, în timpul derulării anchetei penale, s-ar fi impus administrarea unei expertize medico-legale în cadrul căreia să se precizeze dacă leziunile pe care le-a suferit puteau fi rezultatul lovirii sale de ușă sau de perete, așa după cum s-a apreciat în cuprinsul primei rezoluții.
În final, persoana vătămată a precizat că în realitate pentru că a refuzat să dea mită făptuitorilor și să recunoască o faptă pe care nu a comis-o (încredințarea tractorului altei persoane) - aceștia au devenit violenți și l-au lovit cu "bocancul în spate".
Se reține că acuzațiile aduse de către cel care a reclamat acțiunile abuzive ale celor 2 făptuitori în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu pot fi încadrate juridic în cele reglementate de disp. art. 250 alin.3 Cod penal, de a căror esență sunt lovirea sau alte acte de violență.
Instanța de fond a apreciat că este justificată critica potrivit căreia, rezoluția din 26 august 2008 fost dată de către procuror în condițiile în care fusese anexat dosarului nr. 56/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, doar acea parte a certificatului medico-legal nr. 1410 emis de către Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean D la 4 decembrie 2007, care indica data la care s-ar fi putut produce leziunile de violență constatate, modul lor de producere și numărul de zile de îngrijiri medicale de care aceasta a avut nevoie pentru vindecare.
Era evident că, din moment ce aceste mențiuni apăreau în conținutul actului medico-legal de care s-a făcut vorbire, el nu putea să fie decât rezultatul examinării în ansamblu a ui lezionar pe care persoana vătămată l-a prezentat.
În conformitate cu disp. art. 202 alin.2 Cod procedură penală "organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a cauzei" - în exercitarea rolului activ - principiu care guvernează întreaga desfășurare a procesului penal.
În virtutea acestui principiu, organul de urmărire penală era obligat să pună în vedere posesorului certificatului medico-legal, să-l anexeze dosarului în integralitatea sa.
Tribunalul a mai constatat că nu procurorul trebuia să interpreteze morfologia leziunilor și dispunerea în diferite zone ale corpului persoanei vătămate a acestora, și să se limiteze la concluzia "că s-au putut produce la încătușarea acesteia fiind cauzate de opunerea și manifestările sale violente".
În opinia tribunalului, stabilirea mecanismului de producere a leziunilor raportat și la fotografiile prezentate care le includ, se impunea să fie făcută în cadrul unei expertize medico-legale, de către organele de specialitate cărora le revine această competență, potrivit legii.
Este adevărat că nu se confirmă susținerile persoanei vătămate, că martorii, C și ar fi fost audiați chiar de către făptuitorii și -, agenți în cadrul Postului de Poliție, acestea apărând date în cadrul efectuării actelor premergătoare, în fața procurorului.
Se relevă însă că versiunile oferite de către persoana vătămată și de către făptuitori cu privire la derularea evenimentelor de la sediul Postului de Poliție în ziua de 3.12.2007, sunt diametral opuse, prima reclamând purtarea abuzivă a celor doi agenți, iar aceștia referindu-se la generarea de către a unei stări conflictuale, pe fondul căreia aceasta spart un geam, a distrus un scaun și a produs contorsionarea clanței ușii postului de poliție, după ce unchiul său, fusese depistat conducând pe un drum public, un tractor neînmatriculat.
Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului, tribunalul a apreciat necesară și audierea lucrătorilor din cadrul Poliției orașului și a Postului de Poliție, la a căror intervenție cei doi agenți au apelat în vederea calmării persoanei vătămate, care fost încătușată și față de care s- folosit un spray paralizant și care susțin că leziunile pe care aceasta le-a prezentat s-au putut produce din cauza opoziției sale la încătușare sau atunci când s-a lovit de ușă și de perete.
În vederea efectuării unor cercetări complete, a considerat că se impune să se procedeze la reaudierea martorilor indicați de către persoana vătămată, precum și la confruntarea lor cu cel care i-a propus, cu respectarea disp. art.87 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a considerat că se impune și respectarea dreptului la apărare al persoanei vătămate, la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezența sa, potrivit disp. art. 173 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și făptuitorii,.
Ministerul Publica considerat că rezoluția dată de procur față de făptuitorii și este legală și temeinică și că nelegal s-a admis plângerea formulată de petentul și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
În esență s-a motivat că se critică sentința penală nr.583/21.11.2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că soluția dată de prim procuror este legală și temeinică, în cauză fiind aplicabile disp.art.10 pr.penală, astfel că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a arătat că soluția pronunțată de procuror s-a întemeiat pe declarația persoanelor participante la incident, făptuitori și persoana vătămată, în raport de care ținând seama de morfologia leziunilor și de zonele în care acestea s-au plasat, s-a concluzionat că s-au putut produce la încătușare, din cauza opunerii și manifestărilor violente ale celui care a declanșat incidentul. Nici lezionar nu a evidențiat urmele unor lovituri cu pumnii și picioarele de natura celor reclamate de către persoana vătămată. În plus, nici martorii propuși de către partea vătămată nu au oferit nici un element de natură să susțină versiunea celui care a formulat reclamația.
Cei doi făptuitori și au criticat soluția pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, susținând că aceasta apare ca fiind nelegală și netemeinică, făcând trimitere ca temei de drept la disp. art. 385/9 pct.18 pr.p, conform căruia instanța de fond a făcut o gravă eroare de fapt, pentru că deși probele administrate au dovedit o altă situație de fapt, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa pronunțat o soluție nelegală.
Solicită admiterea recursurilor, cu consecința casării în tot a soluției pronunțate de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Examinând recursurile formulate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art.385/6 alin.3 pr.penală, Curtea apreciază că aceste căi de atac sunt fondate, astfel cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt a fost în mod corect reținută în general, atât de către procurorul anchetator, cât și de prima instanță. Singura diferență dintre cele două organe judiciare s-a referit la modalitatea în care au apărut anumite leziuni, evidențiate în certificatul medico legal nr.1410/4.12.2007 emis de Spitalul Județean D pe corpul numitului.
Pentru a se stabili cu certitudine apariția acestora, tribunalul în genere a menționat că este necesar să fie audiați și lucrătorii din cadrul Poliției orașului și ai comunei, la a căror intervenție s-a apelat pentru aplanarea situației conflictuale datorate numitului.
Este relevantă, din punct de vedere al clarificării plângerii numitului, faptul că acesta fără să fie invitat în acest sens, a pătruns fără drept în incinta unei instituții a statului, respectiv Postul de Poliție, județul D, pentru a interveni în activitatea de serviciu pe care și-o desfășurau intimații și.
Nereușind îndepărtarea acestuia din postul de poliție, datorită comportamentului său agresiv, atât verbal, cât și fizic (așa cum rezultă din declarațiile celor doi intimați), s-a apelat la lucrători de poliție din cadrul altor unități învecinate și numai prin intervenția acestora s-a reușit imobilizarea și în cele din urmă calmarea prezentului petent.
Din probatorii rezultă că această intervenție a fost certă și fără putință de tăgadă.
În urma analizării celor de mai sus, Curtea constată că numai cu o intervenție în forță a mai multor lucrători de poliție s-a reușit imobilizarea și calmarea unei persoane care fără drept, a intrat în incinta unui post de poliție și a încercat să aducă atingere bunei desfășurări demersului unei anchete care în cele din urmă, se putea converti într-o anchetă penală, având ca finalizare întocmirea chiar a unui dosar penal.
Sub acest aspect, instanța de recurs apreciază că intervenția în forță a fost necesară.
A mai precizat petentul în plângerea sa că ar fi trebuit audiate numitele, C și C, persoane care de altfel, au fost audiate în cauză de către procuror și nu de către agenți implicați în incident (filele 8 - 10 dosar ) și care au precizat că nu cunosc nimic legat de incidentul dintre petent și agenții de poliție.
Având în vedere că din declarațiile martorilor propuși chiar de către petent, nu rezultă alte amănunte privitoare la incidentul din Postul de Poliție, Curtea consideră că în speță nu mai este necesară prelungirea duratei cercetărilor în acest caz prin audierea lucrătorilor de la posturile de poliție și, care nu ar putea aduce nimic în plus situației de fapt, deoarece aceștia din urmă au ajuns la fața locului după ce incidentul era aplanat prin imobilizarea petentului.
Singura probă care ar putea aduce o incertitudine la cele reținute de mai sus, ar fi certificatul medico -legal mai sus amintit, din care rezultă că la momentul prezentării la acest serviciu, petentul prezenta mai multe excoriații atât la nivelul brațelor, al picioarelor și o echimoză în zona obrazului drept.
Așa cum s-a menționat mai sus mici una dintre celelalte persoane participante la incident (cei doi intimați ) și martorii indicați chiar de către petent nu au indicat că agenții de poliție l-ar fi putut lovi pe acesta cu depășirea atribuțiilor de serviciu. Astfel cum mai sus s-a precizat, în lipsa oricăror altor susțineri din care să rezulte contrariul, Curtea apreciază că aceste leziuni au fost produse petentului de către cei doi agenți de poliție, numai cu ocazia "calmării" acestuia prin încătușare.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că toate cele trei recursuri formulate în cauză sunt fondate, urmând să fie admise în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.penală, să se caseze sentința recurată și în urma rejudecării cauzei, să se respingă în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală, plângerea formulată de către petentul, împotriva rezoluției 56/P/2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și rezoluției nr.949/II/2/2008 a Primului procuror al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Văzând și disp. art.192 alin.3 pr.penală și art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA si intimații fiul lui și, născut la 13.02.1978 în R, județul D, domiciliat în orașul,-, județul si fiul lui G și, născut la 17.11.1986 în comuna, județul A, cu domiciliul în comuna, nr.363, județul A, împotriva sentinței penale nr. 583/21 11 2008 Tribunalului Dâmbovița.
Casează sentința recurată si pe fond în baza art.278/1 alin.8 lit. a pr.penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției 56/P/2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și rezoluției nr.949/II/2/2008 a Primului procuror al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Cheltuielile judiciare din faza recursului rămân în sarcina statului și obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat generate cu ocazia judecării fondului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.01.2009.
Președinte, Judecători,
- -
fiind plecat din instanță
se semnează de către
Președintele Completului
Grefier,
TF
MM
2 ex./ 04.02.2009
f-
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai
