Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.86/R/2008
Ședința publică din 4 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTORI: Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
: -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 661/A din 08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, cauza având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa petentului și a făptuitorului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar nu sunt depuse împuterniciri avocațiale pentru nici una dintre părți și nici o cerere privind strigarea cauzei la o anumită oră.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 661/A din 08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, arătând că în mod corect prin rezoluția procurorului s-a stabilit că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.144 din Legea nr.64/1995.
CURTEA
Prin sentința penală nr.661 din data de 8 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj în baza art.2781alin.8 lit.a proc.pen. s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă de 60 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin plângerea înregistrată sub nr.de mai sus, petentul a contestat legalitatea și temeinicia rezoluției nr.707/II/2/2007 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care a fost respinsă plângerea petentului formulată împotriva soluției date în dosar 1101/P/2006 a aceluiași parchet, solicitând admiterea acesteia, desființarea soluției procurorului și dispunerea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului, pentru comiterea infracțiunii prev.de art.144 din Legea 64/1995, infracțiune incriminată în prezent de Legea 85/2006.
În motivare, petentul a arătat că făptuitorul se face vinovat de comiterea infracțiunii de mai sus, întrucât a înregistrat în calitate de reprezentant legal al SC " " SRL C-N, o creanță inexistentă asupra averii debitorului SC " " SRL C-N, al cărui administrator este petentul.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția 1101/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă la data de 15.06.2007, s-a dispus confirmarea neînceperii urmăririi penale față de făptuitorul, cercetat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.144 din Legea 64/1995.
Totodată, prin rezoluția nr.707/II/2/2007 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă la data de 17.07.2007, a fost respinsă plângerea petentului formulată împotriva soluției date în dosar 1101/P/2006.
Instanța a apreciat că soluțiile mai sus-amintite sunt legale și temeinice pentru următoarele motive:
Din actele dosarului, inclusiv cele depuse de petent în susținerea plângerii sale, nu s-a putut stabili cert inexistența creanței pretinse de firma făptuitorului, cu care s-a înscris în creditorilor firmei reprezentată de petent.
Astfel, înscrisurile în litigiu au un conținut identic, în sensul că petentul atestă prin semnarea convențiilor primirea sumelor înscrise de la făptuitor, însă sunt datate diferit, iar la tranzacția datată 1.03.2000, au participat și semnat în calitate de martori numiții și, context în care nu se poate susține că cele două înscrisuri sunt două exemplare ale aceleași tranzacții.
Cu ocazia controlului efectuat de comisari ai Gărzii Financiare la solicitarea făptuitorului, acesta din urmă a dat note explicative prin care a precizat că nu a înregistrat în contabilitate sumele ce au format obiectul celor două tranzacții deoarece această investiție a făcut-o din fonduri personale și nu din banii firmei sale.
Faptul că părțile în litigiu nu și-au înregistrat în contabilitate transferurile de bani sub formă de împrumut din diverse motive, nu conduce de drept la concluzia că tranzacțiile în sine sunt fictive, dovadă fiind faptul că petentul a semnat înscrisurile, deci a fost de acord cu mențiunile inserate în cuprinsul lor, neexistând o hotărâre judecătorească irevocabilă care să ateste pretinsul fals realizat de făptuitor.
Totodată, relevant este și faptul că înscrisurile, respectiv convențiile au fost depuse la instanța comercială care le-a examinat și le-a interpretat în sensul că este vorba de tranzacții între două societăți comerciale, creanța pretinsă nu este fictivă, ea rezultă din cuprinsul convențiilor care au fost semnate de părți.(39/1.10.2004 și respectiv încheierea nr.din 9.05.2003 ale Tribunalului Comercial ).
Față de cele arătate, instanța în baza art.2781alin.8 lit.a proc.pen. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă de 60 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal petentul, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr.1101/P/2006 s-au efectuat cercetări față de făptuitorul sub aspectul comiterii infracțiunii prev.de art.144 din Legea nr.64/1995.
Făptuitorul este acuzat de petentul că în calitate de administrator al SC Centrale ar fi solicitat înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii petentului.
Creanța despre care afirmă petentul că ar fi inexistentă este reprezentată de echivalentul sumei de 80.000 mărci germane, sumă menționată într-o convenție a părților despre care petentul afirmă că ar reprezenta în realitate un alt exemplar al unei convenții anterioare și nu o convenție nouă.
Din cercetările efectuate în cauză a reieșit că la data de 9 mai 2003 Tribunalul Cluj secția comercială a inclus firma SC Centrale în creditorilor SC SA cu suma de 2.935.466.593 lei vechi, echivalentă a 160.000 mărci germane, justificată cu chitanțele din 1 martie 2000 și 9 septembrie 2000.
Din nota unilaterală încheiată la data de 6.06.2006 de Garda Financiară - Comisariatul Regional C - fila 33 - a reieșit că SC nu a înregistrat în contabilitate suma de 160.000 mărci germane.
Dar simpla neînregistare a sumei menționate în contabilitate nu semnifică inexistența creanței, câtă vreme înscrisurile intitulate convenție și datate 1.03.2000, respectiv 9.05.2000 - filele 29,30 - sunt semnate de petentul în calitate de administrator al SC SA și nu s-a demonstrat că ar reprezenta un original și exemplarul doi al acestuia.
Cele două înscrisuri poartă date diferite, sunt redactate cu caractere diferite, pe înscrisul datat 1.03.2000 apar și semnăturile a doi martori, din partea SC protector SA și din parte lui SC Centrale, în timp ce pe celălalt înscris nu apar alte semnături decât cele ale părților contractante.
Nu s-a făcut dovada că unul dintre ele ar fi fals, ori că semnătura petentului de pe cele două înscrisuri ar fi falsă.
Exemplarele unei convenții unice trebuie să fie identice și să poarte aceeași dată.
Lipsa de diligență a petentului în a-și lua toate măsurile de precauție cu privire la actele pe care le-a semnat nu poate fi invocată în fața unei instanțe pentru a obține câștig de cauză, conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria culpa.
Prin urmare, câtă vreme nu s-a dovedit că ar fi inexistentă creanța înregistrată în creditorilor în favoarea firmei făptuitorului, această creanță fiind atestată de un înscris care nu a fost declarat fals, în mod corect instanța de fond a respins plângerea petentului, menținând rezoluția dată de procuror.
În consecință recursul petentului va fi respins ca nefondat, în baza art.385/15 pct.1 lit b pr.pen.
În baza art.192 alin.2C.pr.pen. va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul domiciliat în C-N, str.-, nr.5,.26, jud.C, împotriva sentinței penale nr.661 din 8 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj.
Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.//
21.02.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
