Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 97/A/2008
Ședința publică din 24 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de partea vătămată SC - împotriva sentinței penale nr.111 din 28.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpații și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: tentativă la înșelăciune, prev.de art.20 rap.la art.215 alin.1,2,3 și ultim pen. uz de fals, prev.de art.291 pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 pen. (inc.) și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.26 rap.la art.290 pen. (inc.).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 111 din 28.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Clujs -a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. rap. la art.10 lit.d pr.pen. a fostachitatareainculpatului (fiul lui și, născut la data de 18.01.1952 În B, cetățean român, studii superioare, administrator,. în B,-, jud.B, fără antecedente penale), de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev. de art.20 pen. rap. la art.215 alin.1, 2, 3 și ultim pen. uz de fals prev. de art.291 pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. rap. la art.10 lit.c pr.pen. a fostachitatinculpatul (fiul lui și, născut la data de 18.07.1980 în mun. B-M, jud.M, cetățean român, studii superioare, economist, domiciliat în B-M,-,.lI, jud.M, fără antecedente penale) de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 pen. rap. la art.290 pen.
Au fost respinse pretențiile civile formulat de partea civilă SC - A-
A fost obligată partea civilă SC - -, cu sediul în A I,- prin director general la plata cheltuielilor de judecată în favoarea inculpatului în sumă de 3000 lei cu titlu de onorariu avocațial, respingând solicitarea de acordare a celorlalte cheltuieli judiciare ca nedovedite.
Pentru a pronunța acestă sentință instnața de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea adresată Tribunalului Alba petenta SC - AIa solicitat desființarea rezoluției emisă la data de 21.10.2005 de către prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba in dosarul 538/II/2/2005 si a Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală adoptată la data de 21.09.2005 in dosarul penal 329/P/2004 solicitând ca in urma reanalizării probațiunii administrate în temeiul dispozițiilor art. 278 ind.1. alin. 8.pr.pen. să se pronunțe o soluție de:
1) In principal: admiterea plângerii, desființarea rezoluției si respectiva ordonanței de scoatere de sub urmărire penala pronunțata in dosar penal nr. 329/P/2004 si trimiterea cauzei procurorului in vederea redeschiderii urmăririi penale - urmând a se dispune efectuarea suplimentului la raportul de expertiza nr. 217/2005 întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C care a fost încuviințat prin Ordonanța din data de 29.08.2005.
2) În subsidiar: admiterea plângerii, desființarea rezoluției și, respectiv, a ordonanței, reținerea cauzei spre judecare urmând a se pronunța o hotărâre care să rețină în sarcina numitului losef săvârșirea infracțiunilor prev. si ped. de art. 290, art. 291.penal, art. 20 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 ultim penal iar pentru numitul dispozițiile art. 26.penal rap. la art 290.penal.
Prin sentința penală nr. 245/2006 a Tribunalului Alba s-a admis plângerea formulată de petenta SC - AIî mpotriva Ordonanței din dosar 329/P/2004 din 21.09.2005 și a Rezoluției din dosar nr.583/JI/2/2005 din 21.10.2005, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba.
Au fost desființate actele atacate și a fost reținută cauza spre judecare în complet legal constituit, actul de sesizare al instanței constituindu-l plângerea petentei SC -.
Prin aceeași sentință s-a respins plângerea formulată de petentul împotriva acelorași acte ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, plângere care a fost conexată la plângerea petentei SC - A I și prin care făptuitorul contesta temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală.
Pentru a se adopta această soluție s-a constatat că prin plângerea formulată de petenta SC - s-a solicitat desființarea Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba din 21.09.2005, pronunțată în dosar penal nr.329/P/2004 și a rezoluției din dosar penal nr.583/H/2/2005 din 21.10.2005 al aceluiași Parchet și, în principal, trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, urmând să se dispună efectuarea unui supliment la raportul de expertiză nr.217/2005 întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, care a fost încuviințat prin Ordonanța din data de 29.08.2005. Relevanța acestui supliment s-a apreciat că este determinată în special de obiectivul nr.4, care a fost formulat în sensul de a se preciza dacă cele două seturi de contracte în litigiu (reclamate ca fiind falsificate) prezintă urmele unui acțiuni de contrafacere în spațiul în care s-a efectuat numerotarea olografă.
În subsidiar, s-a solicitat desființarea actelor procurorului, reținerea cauzei spre rejudecare urmând a se pronunța o hotărâre prin care să rețină în sarcina numitului losef săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.290 și 291 Cod penal, art.20 rap.la art.215 alin.1,2,3 și ultim Cod penal rap.la art.290 Cod penal.
S-au formulat următoarele critici și precizări cu privire la adresa actelor procurorului:
Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că paginile intermediare ale celor 6 contracte au fost înlocuite - așa cum rezultă din raportul de expertiză criminalistic-grafologic. Filele intermediare s-au imprimat cu o altă imprimantă decât prima și ultima filă, rezultând deci că sunt întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.290 Cod penal, constând în acțiuni de falsificare a înscrisului prin contrafacerea scrierii ori a sub scrierii și prin încredințarea acestui înscris spre folosirea părții vătămate, acțiuni comise de pretinșii făptuitori.
S-a arătat astfel că prin adresa nr.15540 din 13.12.2002 SC - a trimis două exemplare din contractele de furnizare de utilități către SC - cu mențiune a expresă că după semnarea acestora să fie restituit un exemplar. In conținutul adresei s-a făcut precizarea că orice obiecțiuni se vor face în scris pentru fiecare contract în parte, precizându-se articolele iar în sub solul adresei se regăsește confirmarea de primire a SC -, cu aceeași dată, respectiv 13.12.2002.
La 11.02.2003 SC - a notificat SC - că în situația în care până la data de 18.02.2003 nu va primi răspunsul în ceea ce privește contractul de furnizare de utilități vor fi nevoiți să procedeze la sistarea furnizării utilităților.
Prin înscrisul întitulat "opis documente" din 17.02.2003, SC -, prin numitul losef, a făcut mențiunea returnării celor 6 contracte de furnizare de utilități cu precizarea expresă a datei intrării în vigoare a acestora ca fiind 16.12.2002 și mențiunea că fiecare pagină este semnată și ștampilată, fără a se preciza că există obiectiuni referitoare la clauzele contractuale așa cum au fost înserate în contractele care au fost înmânate martorei. Prin urmare, la momentul expedierii celor 6 contracte în forma contrafăcută autorul a avut reprezentarea alterării conținutului acestora, respectiva modificării clauzelor contractuale, într-o modalitate net favorabilă și care ar fi creat prejudicii părții vătămate în situația în care nu s-ar fi formulat plângere pentru falsificarea acestora - prejudiciul fiind estimat la suma de 105,4 miliarde lei vechi, respectiv 75.722.217 USD.
In privința tentativei la infracțiunea de înșelăciune, s-a arătat că sunt întrunite elementele constitutive ale unei tentative improprii, apreciindu-se că nu sunt incidente dispozițiile art.39 din Codul Comercial, deoarece în cauză nu a avut loc o acceptare condiționată sau limitată a presupusei oferte. S-a restituit doar un set din cele 6 contracte de utilități cu mențiunea expresă că acestea au fost semnate la data 16.12.2002. În acest sens s-a arătat că expedierea contractelor contrafăcute nu reprezintă o contraofertă iar eventualele obiecțiuni cu privire la conținutul contractelor trebuiau formulate în scris.
Astfel, adresa înregistrată la SC - în data de 17.02.2003 nu cuprinde mențiunea că cele 6 contracte au fost semnate cu obiecțiuni. Chiar dacă s-ar accepta aceasta interpretare, s-a apreciat că era firesc să fie returnate ambele seturi de contracte și nu doar unul. un singur set de contracte beneficiarul a achiesat solicitării formulate de către partea vătămată în adresa nr.15540/13.12.2002, prin care se solicita restituirea unui exemplar din fiecare contract după exprimarea acordului cu privire la clauzele contractuale în forma emisă de către partea vătămată.
Martorii au confirmat că acele contracte s-au predat către SC - în forma inițială în care s-au conceput, iar după ce au fost predate au fost expediate direct numitului losef, neavând acces o altă persoană din cadrul societarii la acestea.
Martorul a precizat că în prezența lui numitul losef a afirmat că a înșelat conducerea SC - prin modificarea contractelor. Același martor a declarat că l-a văzut personal pe numitul cum contrafăcea pe un calculator contractele de utilități în decembrie 2002. Nici chiar numitul losef nu a susținut în apărarea sa că semnarea contractelor s-a făcut cu obiecțiuni sau că în modalitatea în care s-au semnat ar fi făcut o contraofertă.
Prin plângerea formulată de petentul împotriva acelorași acte ale procurorului s-a solicitat infirmarea lor și modificarea temeiului de scoatere de sub urmărire penală din art.10 lit.d Cod pr.penală în art.10 lit.a Cod pr.penaIă.
În motivarea plângerii s-a arătat că organul de urmărire penală trebuia să observe în ce-l privește pe petent că fapta nu există și nu se pot accepta susținerile procurorului, în sensul că ar exista o tentativă improprie nepedepsibilă, pe motiv că nu s-a produs acordul de voință între SC - și SC -.
Temeiul scoaterii de sub urmărire penală trebuia în consecință să fie art.10 lit.a Cod pr.penaIă, eventual art.10 lit.c Cod pr.penaIă.
S-a susținut că martorul a fost un martorpro causași nesincer iar ceilalți martori sunt toți angajați ai SC -. În cauza de față petentul nu a falsificat nici unul din contracte și nu a avut intenția de a frauda interesele SC -. S-a susținut în continuare că toate contractele s-au semnat așa cum s-au prezentat
Cu privire la rezoluția prim-procurorului s-a arătat că acesta a interpretat eronat o serie întreagă de aspecte și dovezi, constând în declarațiile martorilor și și în expertiza tehnico-științifică întocmită în cauză.
Plângerea a fost înregistrată la Tribunalul Alba sub nr.980/2006 la data de
13.02.2006.
Prin încheierea din 13.03.2006, dată în dosarul nr.6678/2005 s-a dispus conexarea la acest dosar, a dosarului nr.980/2006.
Inițial prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba din data de 5.04.2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului. în temeiul prevederilor art. 10 lit c și d pr.pen. ( 462-463, voI. 1 ).
Această ordonantă a fost infirmată la data de 21.04.2004 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I, cercetările fiind reluate ( -, voI. 1 ).
Examinând dosarul de urmărire penală, instanța a constatat că prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Albas -a dispus în baza art.10 lit.d Cod pr.penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului losef, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.290 Cod penai și art.20 rap.la art.215 alin.1,2,3 și următ. Cod penal și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 Cod penal rap.la art.290 Cod penal.
Împotriva susnumiților s-au efectuat acte de urmărire penală pentru fals și tentativă la înșelăciune prev.de art,290 Cod penai și art.20 rap.la art.215 alin. 1,2,3 și urm. Cod penal, rap.la art.290 Cod penal față de C de-al doilea învinuit.
S-a reținut că la sfârșitul anului 2002 - începutul anului 2003, învinuitul, administrator la SC - B, cu ocazia încheierii contractelor de fumizare utilităti cu SC - A I, a modificat conținutul contractelor prin introducerea unor clauze favorabile firmei ce o reprezintă, prin aceasta, urmărindu-se ftaudarea firmei furnizoare de utilități, respectiva SC -; s-a mai reținut că la contrafacerea celor 6 contracte de furnizare utilități a fost ajutat de către învinuitul care în perioada respectivă deținea funcția de director ia SC - - Sucursala A
Pe baza materialului de urmărire penală administrat la dosarul cauzei, procurorul a apreciat din nou că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, fiind incidente din punct de vedere procesual art.10 lit.d Cod pr.penală, deoarece modificările aduse contractelor nu au avut aptitudinea să producă consecințe juridice între părțile contractante SC - și SC - nefiind realizat acordul de vointă.
Astfel, s-a reținut că în baza adresei nr.2393 din 29.10.2002, SC - a solicitat conducerii SC -, reînnoirea contractelor de furnizare utilități pentru un număr de 6 agenți economici (energie electrică, aer comprimat, gaze naturale, apă potabilă, apă industrială, abur tehnologic). Dând curs solicitării au fost emise un număr de 6 contracte datate cu 12.12.2002, în care s-au păstrat majoritatea clauzelor prevăzute în contractele anterioare cu modificări în ceea ce privește modul de calcul al utilităților și penalităților.
De asemenea, din declarațiile date de martorii și, a rezultat că cele 6 contracte au fost tehnoredactate pe calculator și au fost tipărite în câte trei exemplare, două dintre acestea fiind semnate și ștampilate de către reprezentanții legali ai SC - iar al treilea exemplar a rămas la martorul, nesemnat, neparafat și parțial completat.
A doua zi, respectiv în 13.12.2002, contractele au fost prezentate la sediul SC - - Sucursala AIp entru a-și da acordul cu privire la încheierea propriu-zisă a contractelor.
Deși în fiecare contract era stipulat că semnarea de către SC - să facă in termen de 10 zile, comunicarea răspunsului din partea societății beneficiare s-a făcut abia la data de 17.02.2003, când un exemplar al contractelor a fost trimis prin poștă la SC -.
La primirea contractelor, reprezentanții legali ai firmei furnizoare au sesizat că deși acestea au fost semnate de către învinuitul conțin modificări esențiale, fiind menținute prima și ultima filă din fiecare contract, iar filele intermediare au fost substituite cu altele în care s-au introdus clauze net favorabile SC -.
Atât prin adresa nr.2142 din 18.02.2003 cât și telefonic, directorul general de la SC - i-a solicitat învinuitului să se prezinte la conciliere, însă acesta nu a dat curs solicitărilor. În luna martie 2003 s-a sistat livrarea utilitătilor.
Raportat la situația dată, procurorul a apreciat că cele șase contracte în forma în care au fost trimise de către SC - au valoarea unei oferte iar potrivit principiilor de drept comercial, acceptarea acestora nu poate fi impusă destinatarului. Faptul că SC - nu a răspuns în termenul indicat de ofertant, mai mult, s-au adus modificări în conținutul contractelor, denotă că acordul de voință al părților nu s-a realizat, modificările aduse în conținutul contractelor avândvaloarea unei contraoferte.Din acest punct de vedere, au fost invocate dispozițiile art.35 din Codul Comercial care prevăd că "Contractul sinalagmatic dintre persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea nu a ajuns la cunoștința propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii și acceptării după natura contractului", precum și disp.art.39 Cod comercial care prevăd că "Acceptarea condiționată sau limitată se consideră ca un refuz al primei propuneri și formează o nouă propunere".
Pe de altă parte, nici în Codul Civil și nici în Codul Comercial nu există dispoziții privind modalitatea în care sunt aduse la cunoștința ofertantului completările, limitările sau alte modificări vizând oferta initială.
În contextul celor mai sus expuse, s-a apreciat că în cauză este vorba de o tentativă improprie care este nepedepsibilă: chiar dacă a existat o rezoluție delictuoasă, realizarea rezultatului nu a fost posibilă datorită faptului că nu s-a produs acordul de voință între SC -, în calitate de ofertant și se - în calitate de destinatar al ofertei iar modificările aduse formei initiale a contractului au avut valoarea unei contrapropuneri, inaptă să dea naștere la drepturi și obligații.
Din acest punct de vedere, s-a apreciat că în cauză nu poate exista nici infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată întrucât potrivit normelor de încriminare, actul contrarncut trebuie să aibă aptitudinea de a produce efecte juridice, nefiind așadar realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni.
Prin rezoluția din 21.10.2005, adoptată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba în dosar nr.583/II/2/2005, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarii și SC - AIî mpotriva rezoluției sus-menționate.
Examinând soluția procurorului, Tribunalul Albaa reținut că aceasta se bazează pe o calificare inacceptabilă a stării de fapt reținută, fiind evident că nu se pot reține în același timp ca fiind incidente în cauză dispozițiile art.35 și 39 din Codul comercial; art.35 are în vedere o acceptare pură și simplă a unei oferte, motivul neperfectării contractului fiind ajungerea tardivă la cunoștința ofertantului a acceptării propunerii. Din contră, art.39 Cod comercial, se referă la o acceptare condiționată și limitată a propunerii, care este calificată drept refuz si o nouă propunere în același timp.
Tardivitatea acceptării ofertei putea să fie invocată de petentă, însă aceasta nu a înțeles să facă acest lucru, ba mai mult, prin adresa nr. 1747/11.02.2003, a solicitat SC - să răspundă până la data de 18.02.2003 în ceea ce privește contractele de furnizare de utilități, în caz contrar urmând a se proceda la sistarea furnizării utilităților. Contractele modificate s-au returnat la 17.02.2003, astfel că nu s-a depășit ultimul termen limită stabilit de petentă. În concluzie, s-a apreciat că nu este incident art.35 din Codul comercial.
S-a analizat astfel situația dacă, în speță, a fost vorba despre o acceptare condiționată și limitată de către SC - a propunerii în privința contractelor formulate de petentă SC -, reținându-se că este adevărat că nici Codul civil și nici Codul comercial nu stabilesc modalitatea în care să fie aduse la cunoștința ofertantului condiționările și limitările făcute de oferta inițială. Existența sau inexistența intenției de a formula astfel de condiționări și limitări trebuie însă analizată în raport de circumstanțele cauzei.
Astfel, prin adresa nr.15540 din 13.12.2002, SC - a trimis câte două exemplare din contractele de furnizare de utilități către SC -, cu mențiunea expresă ca după semnare să fie restituit un exemplar. In conținutul adresei s-a făcut precizarea că orice obiecțiuni se vor face în scris pentru fiecare contract în parte, precizându-se și articolele.
S-a restituit însă un singur exemplar din fiecare din cele 6 contracte, fără vreo mențiune pe adresa de înaintare ori pe contract că ar exista obiecțiuni. S-au schimbat doar filele din interior, modificându-se clauzele așa cum s-a arătat si probat prin expertiza efectuată în cauză. În consecință, s-a apreciat că rezultă clar că nu s-a intenționat să se aducă la cunoștință ofertantului respectivele modificări, cu atât mai mult cu cât prin înscrisul intitulat "opis documente" cu nr.2065/17.02.2003, SC - se precizează că "returnează cele 6 contracte către, cu mențiunea că acestea intră în vigoare din 16.12.2002". Câtă vreme livrările de utilități erau în curs, SC -, nu putea preciza la data de 17.12.2006, că are obiecțiuni, respectiv că face o contraofertă, pentru o perioadă în care a beneficiat deja de utilitățile respective.
S-a reținut de către instanță că, mai degrabă, prin returnarea contractelor semnate în câte un singur exemplars-a încercat să se creeze aparența unei acceptări necondiționate a tuturor clauzelor din contract,cu intenția de a frauda furnizorul prin invocarea ulterioară a clauzelor nefavorabile înserate în filele înlocuite. Concluzia se impune o dată în plus raportat la faptul că reprezentanții SC - nu au adus la cunoștința SC - sub nici o formă că s-au înlocuit filele. Instanța a reținut așadar că s-a încercat să se impună aparența că s-a acceptat contractul în forma propusă inițial, fără a rezulta ce motive ar fi avut petentul-intimat losef să refuze să se prezinte la conciliere, așa cum i s-a cerut prin adresa nr.2142 din 18.02.2003, și telefonic, dacă într-adevăr ar fi vrut să facă o contraofertă.
În fine, s-a reținut un fapt esențial, respectiv poziția petentului losef, care contestând temeiul scoaterii de sub urmărire penală, (art.l0 lit.d Cod pr.penală), a arătat în mod clar că nu a modificat în nici un fel contractele, pe care le-a semnat exact așa cum le-a primit (fila 3 verso, dosar nr.980/2006 al Judecătoriei Alba - conexat la dosar nr-).
Desigur, s-a apreciat că în aceste condiții nu mai poate fi vorba despre vreo contraofertă.
Raportat la lipsa de validitate a argumentelor care au justificat soluția de scoatere de sub urmărire penală și la ansamblul probațiunii administrate în cadrul urmăririi penale, instanța a apreciat că se impune a se admite plângerea petentei SC - în varianta ei subsidiară și a făcut aplicarea art.278/1 alin.8 lit. c Cod pr.penaIă, reținând cauza spre judecare.
Plângerea petentului losef a fost apreciată ca fiind nefondată în ceea ce privește modificarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală din art.10 lit.d Cod pr.penaIă, în art.10 lit.a Cod pr.penaIă, câtă vreme expertiza tehnico-științifică efectuată în cauză și celelalte probe au demonstrat că a existat o înlocuire a filelor intermediare din contract și că filele noi introduse contineau clauze diferite fată de cele initiale.
Față de aspectele reținute în baza art.278/1 Cod pr.penală alin.8 lit. c Cod pr. penală s-a dispus admiterea plângerii formulată de petenta SC - A împotriva Ordonanței din dosarul 329/P/2004 din data de 21.09.2005 și a rezoluției nr.583/11/2J2005 din 21.10.2005 emise de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, desființarea actelor atacate si reținerea cauzei spre judecare în complet legal constituit, actul de sesizare al instanței constituindu-l plângerea petentei SC -.
S-a dispus totodată respingerea plângerii formulată de petentul.
Prin încheierea penală nr. 1357/12.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea formulată de petiționarul iar judecarea cauzei a fost strămutată la Tribunalul Cluj.
În fațaTribunalului Clujs-a procedat la audierea inculpaților. (80-81) și (60), precum și a martorilor (82-83), (84-85) (86), (183), (184), (185), (192), ( 193)și (194).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.12463/02.11.2001 COM B administrată de inculpatul a dobândit de la AI9 9,98% din acțiunile reprezentând capitalul social subscris și vărsat al UTILAJE SI A Deoarece aceasta din urmă societate comercială nu avea la acel moment contracte încheiate separat cu furnizori de utilități (energie electrică, gaz metan etc.) s-a convenit ca acestea să fie furnizate de în baza unor contracte, astfel că pentru anul 2002 s-au încheiat asemenea contracte.
Cu toate că în contractul de vânzare a s-a instituit obligația cumpărătorului de a încheia în interval de un an aceste contracte direct cu furnizorii de utilități la stărșitul anului 2002, părțile de comun acord au convenit ca A I să livreze gaz metan, energie electrică etc. și în cursul anului 2003. În acest sens furnizorul a întocmit un număr de 6 contracte pentru fiecare utilitate în parte, care au fost mai apoi trimise inculpatului în dublu exemplar în luna decembrie.
Astfel, s-a reținut că în baza adresei nr.2393 din 29.10.2002, a solicitat conducerii reînnoirea contractelor de fumizare utilități pentru un număr de 6 agenți economici (energie electrică, aer comprimat, gaze naturale, apă potabilă, apă industrială, abur tehnologic). Dând curs solicitării au fost emise un număr de 6 contracte datate cu 12.12.2002 - în care s-au păstrat majoritatea clauzelor prevăzute în contractele anterioare cu modificări în ceea ce privește modul de calcul al utilităților și penalităților (a se vedea în acest sens declarații martorilor - 84-85 și - 185). De asemenea, din declarațiile date de martorii și (86), a rezultat că cele 6 contracte au fost tehnoredactate pe calculator și au fost tipărite în câte două exemplare, care au fost semnate și ștampilate de către reprezentanții legali ai
A doua zi, respectiv în 13.12.2002, contractele au fost prezentate la sediul - Sucursala AIp entru a-și da acordul cu privire ia încheierea propriu - zisă a contractelor. Acestea au fost la sediul firmei de către martorul și predate martorei (183) care la acea dată avea calitatea de director al punctului de lucru din A - I al SC -. Martora a arătat că a semnat de primirea lor în dublu exemplar, dar nu a evidențiat primirea acestora într-un registru special de corespondență. De asemenea, aceasta i -a înmânat contractele a doua zi inculpatului losef.
Deși în fiecare contract era stipulat că semnarea de către să se facă în termen de 10 zile, comunicarea răspunsului din partea societății beneficiare s-a făcut abia în data de 17.02.2003, când un exemplar al contractelor a fost trimis prin poștă la (78).
La primirea contractelor, reprezentanții legali ai firmei furnizoare au sesizat că deși acestea au fost semnate de către inculpatul lOSEF conțin modificări esențiale, fiind menținute prima și ultima filă din fiecare contract, iar filele intermediare au fost substituite cu altele în care s-au introdus clauze net defavorabile Aceste aspecte au fost sesizate de către martorul, care a făcut comparația contractelor returnate cu cele care erau stocate în formă electronică la sediul SC -.
Atât prin adresa nr.2142 din 18.02.2003 cât și telefonic, directorul general de la i-a solicitat învinuitului să se prezinte la conciliere, însă acesta nu a dat curs solicitărilor.
După ce au primit câte un exemplar din aceste contracte semnate de inculpat și după ce inculpatul a refuzat orice invitație la conciliere, reprezentanții au sesizat la data de 12.03.2003 organele de cercetare penală învederând că acesta a falsificat contractele în sensul ca a păstrat prima și ultima fila din fiecare exemplar iar filele din interior au fost refăcute fiind returnate furnizorului, cu scopul de a-i înșela. S-a mai reținut că la contrafacerea celor 6 contracte de fumizare utilități inculpatul afostajutat de către inculpatul EL VIN care în perioada respectivă deținea funcția de director la -Sucursala A
În cursul cercetărilor din faza de urmărire penală s-au efectuat două expertize grafice cu privire la contracte prin care s-a stabilit că există diferențe de redactare și imprimare între prima și ultima fila din fiecare contract și filele din interior în sensul că pentru acestea din urmă s-a folosit o altă imprimantă decât cea care a fost folosită pentru imprimarea celor dintâi.
Prin raportul de expertiză grafică efectuat de către Serviciul Criminalistic al A s-a stabilit că primele și ultimele file din contractele nr. 1 și 6 sunt copii xerox. Pe de altă parte, este cert că anumite pagini din exemplarele returnate de inculpat către SC - au fost (C puțin prima filă și ultima) dintre cele primi te la data de 13.12.2002, deoarece s-a recunoscut că s-au făcut modificări olografe în ceea ce privește sediul societății beneficiare pe prima pagină a fiecărui contract.
A fost relevată si împrejurarea că modul de securizare al contractelor contrafăcute converg spre ipoteza înlocuirii unor file din contractele originale. Astfel a fost tăiat colțul din stânga sus al fiecărui contract si unind exemplarul 1 si 2 de la fiecare utilitate s-a aplicat stampila unității, modalitate în care a rezultat imprimarea unei jumătăți a ștampilei pe exemplarul ce a fost comunicat SC - si cealaltă J pe exemplarul care a rămas in posesia numitului.colțului a putut fi deci determinată de necesitatea decapsării contractelor originale trimise de către SC -.
Concluziile rapoartelor de expertiză grafică, coroborate cu depoziții testimoniale excludde planosusținerile apărării în sensul că cele 6 contracte le-au putut fi remise de către SC - în forma în care ei le-au restituit, context în care nu prezintă o relevanță deosebită împrejurarea că reprezentanții SC - au pus la dispoziția organelor de urmărire penală, ca și scripte de comparație, exemplare listate ulterior în cursul anului 2005 ale acelorași contracte. Tribunalul apreciază că nu există nici un fel de dubiu asupra împrejurării că scriptele depuse la parchet în cursul anului 2005 de către martorul erau copii identice ale contractelor înaintate la data de 13.12.2002 către SC - din următoarele considerente:
- acestea contineau clauze similare cu contractele de furnizare de utilităti derulate între cele două societăți în cursul anului 2002;
- este de domeniul evidenței că SC - - nu își putea impune singură clauze atât de oneroase încât ar fi fost de natură să îi aducă în pragul falimentului într-un interval de timp extrem de scurt;
- toate declarațiile testimoniale ale angajaților SC - care au luat cunoștință, direct sau indirect, de conținutul acestor contracte au fost în sensul celor de mai sus.
În aceste condiții nu prezintă o relevanță deosebită nici constatările din cursul urmăririi penale la care s-a ajuns cu ocazia efectuării perchezițiilor în sistem informatic (309 - 311, voI. II) și nici cu ocazia expertizării tehnice a dischetei pusă la dispoziția organelor de cercetare penală de către martorul. De altfel, expertizarea dischetei nu a putut furniza date de natură a confirma depoziția martorului din faza de urmărire penală și din fața instanței (82-83), în sensul că respectivele contracte au fost contrafăcute cu largul concurs al inculpatului.
Reținând deci că în cauză s-a făcut dovada faptului că exemplarele din contractele returnate de către inculpatul către SC -, au fost contrafăcute în mod cert la sediul SC - de către o persoană care nu a putut fi identificată, tribunalul a mai constatatcă cele reținute de către Tribunalul Alba în conținutul sentinței penale nr.245/2006, în sensul că solutia procurorului întemeiată pe dispoz.art.35 și 39 din Codul comercial nu pot fi acceptate, sunt reale.
Într-adevăr cele două articole au în vedere situații diferite, respectiv neperfectarea contractului prin ajungerea tardivă a propunerii la cunoștința ofertantului și acceptarea condiționată și limitată a ofertei, calificate drept refuz de acceptare și, concomitent, o nouă propunere. Nici una din aceste situații nu sunt incidente în speță, deoarece inculpatul a acceptat propunerea SC - în condițiile art.39 din Codul comercial, nu a adus la cunoștința ofertantului modificările efectuate în conținutul contractului prin adresa nr.2065/17.02.2003 prin care a returnat către SC - cele 6 contracte și nici nu a oferit vreo explicație cu privire la motivul pentru care a refuzat concilierea propusă de conducerea SC -.
În acest context tribunalul a apreciat că atitudinea inculpatului de a refuza orice conciliere este explicabilă prin natura relațiilor tensionate care au existat și existau și la acea dată între cele două societăți (de altfel, la cuvântul în dezbateri apărătorul acestuia a arătat că cele două societăți au avut peste 850 de litigii - l06 - 133,.195 - 213, dosar instanță), precum și datorită modului în care s-a scindat societatea COM SRL. De altfel orice conciliere, raportat la modul cum au fost redactate contractele ar fi fost imposibile, fiind evidentă împrejurarea că inculpatul era conștient de modificările pe care le conțineau contractele returnate.
În drept, Tribunalul a apreciat că raportat la întregul material probator, în speță este vorba de o tentativă absolut improprie, rezultatul neproducându-se datorită modului absurd în care a fost concepută executarea.
Inculpatul losef a avut o imagine deformată asupra posibilității de realizare a faptei sale, crezând că poate să inducă în eroare societatea furnizoare prin intermediul unor falsuri grosolane, atât de evidente încât puteau fi observate de oricine, ca dovadă a faptului că au fost observate din prima de martorul (184), care nici măcar nu participase în mod direct la încheierea acelor contracte. De altfel, martorul a arătat că a observatla prima vederecă exemplare returnate de inculpatul conțineau clauze.aberante",în timp ce juristul societății, martorul (185), a arătat în declarația din fața instanței" Am constatatcu stupoarela acel moment, că cele 6 contracte eraumodificate substantialși cuprindeau clauze, unelede-a dreptul absurde,care urmau să oblige societatea noastră în relația cu - într-un mod deosebit de oneros. Astfel, existau prevederi de genul că durata contractului ar aveadurabilitatea de 10 ani. în loc de 1 an,că - aveadreptul să reziliezeunilateral contractulsau să recalculeze facturi din anii anteriori, se prevedea perceperea unorpenalități în sume fabuloasecare puteau ajunge până la 100.000 dolari". De asemenea, martorul a mai arătat "Ceea cem-a frapatîn mod deosebit de la început, a fost faptul că aceste contracte conțineau niște elemente de securizare pe care nu le mai întâlnisem în alte situații, respectiv paginile stânga sus aveau colțul tăiat cu ștampila aplicată, fiecare pagină era semnată și ștampilată, iar paginile rămase aIbe erau ștampilate și barate".
Aceleași aspecte se desprind și din depozițiile altor martori. Astfel, martorul (84-85), a arătat în fața instanței:"La o primă analizăa contractelor am observat imediat că acestea erau modificate, avea colțul din stânga tăiat și practic, în afară de prima și ultima pagină, nici una dintre pagini nu era identică cu cele pe care noi le expediasem. În acest moment îmi amintesc cădurata contractului se modificase de la 1 la 10 ani,că exista o prevedere că în cazul în care s-ar întrerupe furnizarea de utilități din culpa consumatorului, noi furnizorii eram obligați să plătimdespăgubiri de 5.000 dolari zilnic, timp de 3 zile, după care acestea creșteau cu încă 5.000, iar sistarea furnizării nu se putea face fără acordul scris al consumatorului, respectiv al societății -". Aspecte similare sunt relatate și de către martora (86), care a arătat că"mi-a sărit îno sumă de 5.000 de dolari, care reprezenta niște penalități".
Așadar, pe lângă împrejurarea că, dincolo de conținut, exemplarele returnate purtausemne de contrafacere vizibilă la prima vedere, cum ar fi: lipsa de pe fiecare pagină a ștampilei SC -, listarea pe câte o singură pagină, verso-ul paginii fiind barat "alb",paginile stânga sus aveau coltul tăiatcu ștampila aplicată, fiecare dintre martorii audiați a arătat că din primul moment noile clauze contractualele-au sărit în si li s-au părut absurde.Instanța exemplifică în acest sens unele prevederi contractuale din Contractul nr.1/12.12.2002 pentru furnizarea energiei electrice aflat la filele 137-144 vo1.11, cum ar fi:
"Art.9 - în situația în care furnizorul nu va aduce la îndeplinire obligațiile asumate:
- va plăti penalizări de 5.000 USD pentru fiecare zi de ntârziere și va fi de acord cu declararea termenului de plată a ratelor și dobânzilor datorate. cu nr. de zile corespunzător zilelor de Întârziere;
- va plăti toate daunele provocate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor prev. de art.9 alin.1; în orice caz prejudiciul minim prezumat consumatorului prin neîndeplinirea acestor obligații este de100.000 USD.
a) Daunele prevăzute În clauzele penale din cadrul prezentului articol.
se pot cumula. (141)".
, clauze de acest gen se regăsesc la punctul VIII (143), care prevedea conditiile de Întrerupere și limitare În furnizarea energiei electrice.
În acest condiții, declarația martorului nu prezintă nici o relevanță în cauză, cu atât mai mult cu cât instanța a putut personal constata că acesta se află Într-o stare conflictuală vădită cu inculpatul, cu care a avut ulterior litigii atât penale cât și de dreptul muncii.
În consecință, instanța apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art.20 alin.3 pen. neproducerea rezultatului urmărit de către făptuitor datorându-se modului greșit în care a fost concepută executarea.
Același raționament a condus și la ideea că nu sunt întrunite în cauză nici elementele constitutive ale infracțiunii de fals înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 pen.și uz de fals prev. de art.291 pen. deoarece datorită modului în care a fost executată latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.290 pen. aceste înscrisuri nu erau apte de a produce vreun efect juridic.
În consecință, în baza art.11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. d pr.pen. tribunalul s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20.pen. rap. la art. 215 alin.1, 2, 3 și ultim pen. uz de fals prev. de art.291 pen.și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 pen.
Reținerea incidenței dispozițiilor art.10 lit. d proc.pen. și nu a dispozițiilor art.10 lit.b pr.pen. raportat la faptele reținute în sarcina inculpatului (așa cum apărarea a solicitat, pe considerentul că litigiul dintre părți ar avea o natură comercială și nu penală) este justificată și de împrejurarea că inculpatul nu a atacat cu recurs sentința penală 245/2006 a Tribunalului Alba, prin care plângerea sa împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a fost respinsă ca nefondată, concomitent cu admiterea plângerii formulate de către petenta se -.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta a fost incriminat în prezenta cauză exclusiv pe baza declarației martorului, depoziție care nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, nici măcar cu datele rezultate din expertizarea dischetei pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către martori.
În consecință, făcând aplicarea principiuluiin dubio pro reo,tribunalul în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. rap. la art.10 lit.c pr.pen. a dispus achitarea inculpatului, de sub învinuirea de săvârșire a in fracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 pen. rap. la art.290 pen.
Partea vătămată se - s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 700.000 lei (RON) cu titlu de daune morale, din care 500.000 lei față de inculpatul și 200.000 lei față de inculpatul.
În opinia tribunalului, dincolo de motivele și temeiurile achitării celor doi inculpați, instituția daunelor morale vizează repararea unor prejudicii de ordin psihic sau fizic resimțite de o persoană fizică și nu de o persoană juridică, care este o entitate abstractă și care nu poate pretinde în nume propriu producerea unor prejudicii de natura celor anterior menționate.
Prin urmare, în temeiul dispoz. art. 346.proc.pen. s-au respins pretențiile civile formulat de partea civilă se - A-I ca inadmisibile.
În temeiul art.193 alin.5 pr.pen. s-a dispus obligarea părții civile se -, prin director general, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea inculpatului în sumă de 3000 lei cu titlu de onorariu avocațial (227-228), respingând solicitarea de acordare a celorlalte cheltuieli judiciare ca nedovedită.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligată partea civilă la plata cheltuielilor de judecată în favoarea statului în sumă de 1500 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care s-a avansat din.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC -, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea hotărârii instnaței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20.pen. rap. la art. 215 alin.1, 2, 3 și ultim pen. uz de fals prev. de art.291 pen.și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.pen. precum și a inculpatului pentru săvârșirea fracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 pen. rap. la art. 290.pen. precum șI admiterea în totalitate a acțiunii civile promovate.
În motivarea apelului s-a arătat că, în esență, că, referitor la inculpatul, în cauză nu se poate vorbi de o tentativă absolut improprie astfel cum a reținut instanța de fond deoarece situația reglementată de art. 20 al. 3.pen. presupune cu necesitate ca autorul să fi conceput în mod absurd punerea în executare a hotărârii infracționale ceea ce face ca rezultatul urmărit să nu se mai producă, situație care nu s-a dovedit în cauză deoarece modul de operare al inculpatului a fost unul elaborat și, atâta timp cât nu a formulat obiecții, a creat aparența că cele 6 contracte nu au suferit modificări în conținut și doar diligența angajaților apelantei a făcut ca să fie descoperite modificările aduse acestor contracte.
Cu privire la inculpatul s-a arătat că în cauză în mod netemeinic a fost înlăturată depoziția martorului, acesta relevând date concrete legate de modul de contrafacere a contraxtelor și a persoanelor care au avut legătură cu aceste operațiuni, indicându-l expres pe susnumitul inculpat ca fiind persoana care a falsificat contractele de furnizare de utilități.
Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza analizei și intepretării judicioase a unui vast material probator.
Astfel, în baza adresei nr.2393 din 29.10.2002, a solicitat conducerii reînnoirea contractelor de furnizare utilități pentru un număr de 6 agenți economici (energie electrică, aer comprimat, gaze naturale, apă potabilă, apă industrială, abur tehnologic) sens în care în data de 12.12.2002 au fost emise un număr de 6 contracte în care s-au păstrat majoritatea clauzelor prevăzute în contractele anterioare cu modificări doar în ceea ce privește modul de calcul al utilităților și penalităților.
În acest sens, martorul ( 25 dos. 329/P/2004 vol. II) arată că a conceput contractele împreună cu marorii și și că după redactare le-a semnat și ștampilat doar pe ultimele pagini (a se vedea în acest sens declarații martorilor - 84-85 și - 185).
Totodată martorul ( 43-44 dos. 329/P/2004 vol. II, 82 dos. inst.) confirmă suținerile martorului, precizând și faptul că redactarea acestor contracte s-a realizat de către martora și că după verificare nu a constatat niciun fel de modificare a conținutului astfel cum a fost stabilit.
La fel, martora (86 dos inst. 85 dos. 329/P/2004 vol. I) arată că a redactat cele 6 contracte prin copierea conținutului contractelor anterioare existente între părți, procedând doar la actualizarea acestora. Aceeași martoră mai arată că a procedat la imprimarea contractelor și că imprimarea s-a efectuat cu o serie de defecte, defecte care nu le-a mai regăsit după ce aceste contracte au fost returnate.
În final, martorul ( 84 dos. 329/P/2004 vol. I, 185 dos. inst.) că personal a verificat contractele concepute în ciornă de către martorul, confirmând că redactarea a fost realizată de martora și că semnarea și ștampilarea s-a făcut doar pe ultimele pagini.
În data de 13.12.2002 contractele au fost la sediul firmei SC - de către martorul și predate martorei (183 dos. inst. ) care la acea dată avea calitatea de director al punctului de lucru din A - I al SC -.
Din declarația acestei martore ( 52 329/P/2004 vol. II) rezultă că după primire, a pus contractele într-un plic și le-a predat inculpatului.
Deși în fiecare contract era stipulat că semnarea de către să se facă în termen de 10 zile, comunicarea răspunsului din partea societății beneficiare s-a făcut abia în data de 17.02.2003, în urma demersurilor apelantei, când un exemplar al contractelor a fost trimis prin poștă la (78 dos. inst). De menționat este faptul că nu a făcut obiecțiuni la contracte și nici nu a formulat cereri cu privire la inserarea unor clauze sau la modificarea celor existente.
Martorul arată că în momentul în care a primit contractele a sesizat că acestea prezentau niște elemente de siguranță care nu au existat în momentul expedierii (tăierea colțului din stânga sus al fiecărui contract și, unind exemplarul 1 și 2 de la fiecare utilitate, s-a aplicat stampila unității), aspect care i-a atras atenția și l-a determinat să verifice înscrisurile primate. Cu această ocazie a sesizat modificări în conținutul contractelor, modificări care au fost constatate și de către martorul și martora.
În esență, modificările vizau o serie de clauze contractuale: durata contractului se modificase de la 1 la 10 ani, dreptul SC - să rezilieze unilateral contractul sau să recalculeze facturi neachitate din anii anteriori; se prevedea că în cazul în care s-ar întrerupe furnizarea de utilități din culpa consumatorului, furnizorii (adică apelanta) era obligată să plătească despăgubiri de 5.000 dolari zilnic, timp de 3 zile, după care acestea creșteau cu încă 5.000, sistarea furnizării nu se putea face fără acordul scris al consumatorului, respectiv al SC -.; prejudiciul minim prezumat consumatorului prin neîndeplinirea obligațiilor este de 100.000 USD, etc.
În cursul cercetărilor din faza de urmărire penală s-au efectuat două expertize grafice cu privire la contracte ( nr. -/30.01.2004 - 94-109 și nr. 217/19.11.2004 - 115) prin care s-a stabilit că există diferențe de redactare și imprimare între prima și ultima fila din fiecare contract, pe de o parte, și filele din interior, pe de altă parte în sensul că pentru acestea din urmă s-a folosit o altă imprimantă decât cea care a fost folosită pentru imprimarea celor dintâi.
Curtea, coroborând această probă științifică cu depozițiile martorilor indicați, concluzionează că în mod corect instanța de fond a reținut că modificarea contractelor s-a realizat după primirea acestora de căte SC - și că inculpatul a avut cunoștință despre acest fapt, achiesând la această operațiune (neonorarea termenului de returnare, semnând contractele și refuzând ulterior orice dialog, consecința fiind întreruperea raporturilor comerciale).
O asemenea concluzie este determinată și de faptul că este împotriva oricărei logici ca SC - să își fi impus singură clauze excesiv de oneroase care, prin natura lor, statuau doar obligații în sarcina acesteia, fără niciun drept corelativ.
Pe fond, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a stabilit că în cauză ne aflăm în fața unei tentative absolut improprii prevăzută de art. 20 al. 3.pen.
Potrivit art. 20 alin. pen. nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorată modului cum a fost concepută executarea. Prin aceste dispoziții, legiuitorul a înțeles să lase în afara încriminării tentativa care, prin modul cum a fost concepută executarea, este cu neputință să producă o urmare socialmente periculoasă.
modului de a concepe săvârșirea unei infracțiuni, la care se referă art. 20 alin. 3. pen. are în vedere o reprezentare a căilor de atingere a rezultatului care reflectă ignorarea legilor naturii ori a relațiilor, obiectiv determinate, dintre fenomenele lumii înconjurătoare.
În speță, inculpatul crezut că poate să inducă în eroare societatea furnizoare prin intermediul unor falsuri a căror evidență este de necontestat astfel încât puteau fi observate de oricine. Astfel, martorul a sesizat existența elementelor de siguranță și apoi a constatat imediat modificările aduse conținutului; la fel, martora care a sesizat lipsa defectelor de imprimare, existența unor tabele în contractul de furnizare a energiei electrice care nu au fost inserate în contractul trimis, nu a mai regăsit în contractul returnat chestiunea referitoare la "cheltuieli colectate", precizând că "i-a sărit în " o sumă de 5000 de dolari, afirmând că ea nu a dactilografiat o asemenea sumă; martorul a verificat conținutul contractelor returnate la sesizarea martorului și, personal, a constatat existența modificărilor.
Concluzia care se desprinde este aceea că toți martorii au sesizat imediat și cu ușurință, fără vreo diligență anume, existența modificărilor aduse contractelor, atât cu privire la formă, cât și cu privire la conținut, în special cele referitoare la clauze, afirmând despre acestea că erau absurde și fabuloase, astfel că modul de concepere a infracțiunii nu poate fi caracterizat decât unul absurd.
Pe de altă parte, chiar dacă modificările nu ar fi fost sesizate în împrejurările menționate, există serioase dubii că aceste contracte puteau să-și producă efectele atâta timp cât clauzele contractuale nu reprezentau rezultatul acordului de voință al părților, au un caracter excesiv și sunt stabilite exclusiv în favoarea uneia dintre părți (în speță, în favoarea societății administrate de către inculpat), situindu-se dincolo de ceea ce reprezintă buna credință care trebuie să guverneze raporturile comerciale.
Pentru aceleași considerente, atât timp cât înscrisurile falsificate nu au fost apte de a produce consecințele juridice urmărite, Curtea constată întemeiată și soluția instanței de fond potrivit căreia nu sunt întrunite în cauză nici elementele constitutive ale infracțiunii de fals înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 pen.și uz de fals prev. de art.291 pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a probat indubitabil că susnumitul este persoana care a adus modificările în conținutul contractelor în discuție.
Astfel, în cauză singura probă în sensul celor susținute de apelantă cu privire la vinovăția inculpatului este reprezentată depoziția martorului din data de 22.02.2005 ( 115 dos. p), reiterată apoi în declarațiile date în instanță ( 82-83) și potrivit căreia în decembrie 2002 personal l-a văzut pe inculpatul când a contrafăcut contractele, operațiunea relizându-se în prezența sa, la sediul firmei administrată de inculpatul.
Cu toate acestea, în prima declarație din 31.08.2004 ( 87, 88 dos. p) martorul arată că inculpatul i s-a că a înșelat SC - prin modificarea contractelor de furnizare de utilități, procedând la schimbarea clauzelor contractuale, afirmând că a păstrat prima și ultima filă a contractelor și a înlocuit celelalte file. În aceeași declarație, martorul arată cănu știe cine și unde au fost falsificate contractele,admițând doar posibilitatea folosirii în acest scop a unui calculator P4, având parola "".
Este evident că informațiile furnizate de acest martor nu sunt credibile atâta timp sunt contradictorii în conținut: deși inițial doar a lăsat să se înțeleagă că ar exista o bănuială privind vinovăția inculpatului, afirmând însă explicit că nu știe unde și cine a falsificat contractele, ulterior a oferit date certe privind persoana autorului infracțiunii de fals (respectiv, inculpatul ), locul comiterii și, foarte important, că el personal ar fi fost martor ocular.
Mai mult, martorul și-a susținut această din urmă afirmație prin aceea că în ziua când au fost falsificate actele, a făcut o copie după acestea pe o dischetă. dischetei însă nu a putut furniza date de natură a confirma depoziția martorului din faza de urmărire penală și din fața instanței în sensul că respectivele contracte au fost contrafăcute de către inculpatul.
În final, lipsa de credibiliate a depozițiilor martorului este dată și de un alt aspect: martorul a explicat că, deși data inserată pe dischetă este 12.12.2003, în realitate a realizat operațiunea în 13.12.2003 deoarece și-a setat calculatorul său în scop de protecție pentru a arăta o dată anterioară față de restul calculatoarelor din rețea. Or, dacă afirmațiile sale ar fi adevărate, atâta timp cât dorea să-și preconstituie o dovadă care să aibă forță probantă, nimic nu-l împiedeca ca înainte de a face copiile să reseteze calculatorul potrivit datei calendaristice reale.
În acest contex, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea principiuluiin dubio pro reoși a dispus achitarea sunumitului inculpat.
Sub aspectul laturii civile, Curtea reține ca fondată soluția de respingere a solicitării de acordare a daunelor morale, însă pentru alte considerente decât cele adoptate de instanța de fond.
Astfel, partea vătămată din cauză este o societate comercială și ca atare, posesoarea unui fond de comerț. Fondul de comerț este un ansamblu de bunuri mobile si imobile corporale si necorporale aferente unui comerciant în vederea desfășurării activitității comerciale, atrăgând profituri. Fondul este un bun unitar si necorporal, toate bunurile ce-l compun fiind legate între ele prin același scop economic. Printre elementele fondului se disting:firma(element necorporal mobil și reprezinta atributul de indentificare a unui comerciant în câmpul activitații comerciale;constă în numele sau denumirea sub care comerciantul sub care isi desfasoara activitatea,si cu care semneaza) șiemblema(semnul,denumirea ce individualizeaza un comerciant de altul de acelasi gen).
Este evident că orice atingere adusă elementelor necorporale ale fondului de comeț este de natură a cauza daune morale, însă în cauză existența unui atare prejudiciu nu a fost dovedit astfel că, pe fond, soluția de repingere a acțiunii civile este întemeiată.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefond apelul declarat de către SC -, iar sentința atacată e va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. apelanta va fi obligată să achite 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de partea vătămată SC - cu sediul în A I,-, jud.A, reprezentată prin director general ing., împotriva sentinței penale nr.111/28.02.2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă apelanta să achite 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpații și de la comunicare cu partea vătămată.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.LH/CA
02.10.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja
