Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1/
Ședința publică de la 03 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurile declarate de inculpații-recurenți, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales -, prezenți inculpații-recurenți și, în stare de arest, asistați de avocat ales și de traducător.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocatul ales -, pentru inculpatul recurent, solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș și cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că recursul vizează nelegalitatea și netemeinicia atât apropunerii arestării preventive a parchetului, cât și nelegalitatea și netemeinicia încheierii. Examinându-se încheierea recurată și propunerea arestării preventive, se poate constata că față de inculpatul, atât procurorul, care a cerut prelungirea măsurii arestării, cât și Tribunalul Timiș nu au avut în vedere nici una din cele două imperative prevăzute de art. 155 alin. 1.C.P.P. Procurorul nu face nici o mențiune față de acest inculpat în propunerea de arestare preventivă și nu se găsește motivat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri impun în continuare măsura arestării preventive. Totodată, nu pot fi reținute nici unul din aspectele învederate de procuror. Mai arată că cei doi coinculpați sunt rezultatul colaborării inculpatului cu organele de urmărire penală, iar faptul că ar urma să fie audiate douăzeci de persoane consumatoare de droguri, față de inculpat acest aspect nu are relevanță. Celălalt motiv pe care-l vizează procurorul și anume desecretizarea unor interceptări telefonice, inculpatul nu l-ar putea influența în nici un fel, starea de libertate sau starea de arest a inculpatului neavând nici un fel de relevanță. Învederează instanței că propunerea de arestare preventivă a fost nelegală și temeinică, aspect sesizat de judecătorul de la fond care a luat măsura doar pe un termen de 20 de zile. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, este singur întreținător de familie, are o firmă care se află într-o fază economică precară, iar din dosarul de urmărire penală nu există nici o probă certă că ar fi săvârșit infracțiunea. Prin urmare consideră netemeinică și nelegală încheierea și solicită a nu se mai prelungi măsura arestării preventive, iar în subsidiar să se dispună luarea măsurii de a nu părăsi localitatea și țara.
Avocat ales pentru inculpații și, în ceea ce privește recursurile declarate de inculpați, susține că măsura arestării preventive față de inculpați a fost nelegală și netemeinică. Solicită a se observa că s-au încălcat mai multe texte de procedură penală, respectiv art. 68 alin. 2.p Cod Penal și a se verifica și conținutul art. 143 și art. 144.C.P.P. privind reținerea și arestarea preventivă a celor doi inculpați care încalcă anumite norme. Un alt aspect este și art. 228 pct. 31referitor la rezoluția de începere a urmăririi penale și a emiterii ordonanței de reținere, iar procesul-verbal de constatare este dat cu încălcarea art. 1471,3,4,inculpații nefiind audiați, iar la această acțiune participând numai agenți sub acoperire și procurorul, lucru neadmis de lege. Aceștia puteau acționa numai în situația în care pe lângă ei ar fi activat și alți inculpați. Procesul-verbal este semnat de doi martori care au apărut după constatărilor organelor de poliție. Totodată, la punctele 1 și 2 cei doi inculpați nu au semnat procesul-verbal. S-a încercat pe parcursul urmăririi penale ca aceștia să semneze acest proces-verbal dar au refuzat cu motivația că în noaptea respectivă, datorită oboselii și a orei înaintate nu mai știu exact ce s-a întâmplat. Consideră că instanțele nu au verificat condițiile arestării, lipsind traducătorul autorizat. Prin urmare solicită admiterea recursurilor și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, iar în subsidiar solicită luarea unei alte măsuri, de a nu părăsi țara până la terminarea cercetării penale.
Procurorul solicită a se aprecia încheierea din 20.12.2007 de prelungire a măsurii arestării preventive, pronunțată de Tribunalul Timiș, ca legală și temeinică. Arată că instanța a motivat soluția pe textele de lege prevăzute de art. 155 și 159.C.P.P. și pe art. 23 din Constituția României. Temeiurile care au stat la baza arestării inculpaților au fost verificate de Tribunalul Timiș, aceste temeiuri subzistând și în prezent, prin urmare solicită a se aprecia recursurile promovate ca nefondate și să se dispună respingerea acestora.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 181/CC/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 23 alin. 5 din Constituție, raportat la art. 155 și la art. 159.p Cod Penal, a fost admisă propunerea Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, pe o perioadă de 20 de zile, cu începere de la data de 25.12.2007 până la data de 13.01.2008, inclusiv, și a fost respinsă solicitarea de luare a măsurii preventive de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de apărătorii inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut că motivele invocate de procuror în cererea formulată, constituie motive temeinice care justifică prelungirea arestării preventive a inculpaților, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat.
Impotriva acestei încheieri penale au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit s-a dispus prelungirea cu încă 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaților.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Potrivit disp. art. 155 alin. 1.C.P.P. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prin încheierea penală de ședință nr. 149/CC/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul prev. de art. 148 lit. "f" p Cod Penal, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în fapt, reținându-se că "în cursul anului 2007 pus în vânzare, împreună cu alte persoane cocaină, drog de mare risc, ceea ce constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc", prevăzută de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi".
Prin încheierea penală nr. 169/CC/10.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul prev. art. 148 lit. "f" C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, în fapt reținându-se că în noaptea de 9/10.10.2007, împreună, au introdus din Germania în România, cantitatea de 4.946 comprimate ecstasy, fapte ce constituie infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, pedepsite cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
Așadar, în cazul celor trei inculpați, temeiul de drept al arestării, l-au constituit dispozițiile art. 148 lit. "f" C.P.P. potrivit cărora măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. De art. 143 și dacă inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Infracțiunile reținute la urmărirea penală în seama inculpaților sunt pedepsite cu închisoare al cărei minim special este de 10 ani, respectiv 15 ani închisoare, astfel că prima condiție prevăzută de art. 148 lit. "f" C.P.P. privind cuantumul pedepsei închisorii, este îndeplinită.
În seama inculpaților se reține că au introdus din Germania în România 4.946 pastile ecstasy - droguri de mare risc, în baza unei înțelegeri prealabile și a unui program bine stabilit, cu atribuțiuni precise, pe care le-au comercializat către diferite persoane.
Cantitatea mare de droguri de mare risc traficate, modul în care inculpații au acționat, comportarea acestora în cursul procesului, dovedesc împreună pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpaților. Lăsarea în libertate a inculpaților poate induce în rândul cetățenilor un sentiment de teamă că prin diferite metode pot deveni victime ale acestor infracțiuni, precum și un sentiment de neîncredere în organele statului că nu pot adopta măsurile necesare reducerii până la anulare a acestui fenomen infracțional.
Cu privire la excepțiile de nulitate a încheierilor prin care s-a dispus arestarea inculpaților determinate de neaudierea acestora este de reținut că la dosarul de urmărire penală se află procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, astfel că în această situație, ascultarea inculpaților se materializează în punctul de vedere al acestora, consemnat în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, așa cum prevăd dispozițiile art. 467.proc.pen. Intenția legiuitorului în cazul infracțiunilor flagrante a fost ca declarațiile învinuiților să fie consemnate în aceste procese verbale, fără a mai fi necesară audierea până la arestare, în baza procedurii de drept comun, întrucât lăsarea în libertate a acestora pe o anumită durată de timp, le-ar da posibilitatea să ascundă chiar urmele infracțiunii și să dispară ei înșiși, sustrăgându-se urmăririi penale.
Așa fiind, în temeiul prev. art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. recursurile vor fi respinse ca nefondate, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. fiecare inculpat-recurent va fi obligat la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale de ședință nr-. 181/CC/20.XII.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare inculpat-recurent la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Milan Danilov
- - G - - -
Grefier,
Prima instanță -
07 Ianuarie 2008
Red. ID
Tehnored.CU - 08.01.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky, Milan Danilov
