Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 10/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 10/2008
Ședința publică de la 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.15 din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal, în stare de arest în Arestul Poliției municipiului D și asistat de avocați și apărători aleși ai inculpatului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind de către instanță dacă dorește să facă o declarație în fața instanței de recurs inculpatul recurent - declară că-și rezervă dreptul la tăcere și de a nu face declarații în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat apărător ales al inculpatului recurent susține că la dosar nu se află anexate celelalte dosare privind prelungirea măsurii arestului preventiv a inculpatului și de la termenul anterior de la Curtea de Apel când s-a respins recursul împotriva încheierii de admitere a propunerii de prelungire a arestului preventiv procurorul nu a făcut nimic în cauză.
Motivele de recurs sunt aceleași ca la termenele anterioare, respectiv în cauză nu s-a dovedit nimic în legătură cu vinovăția inculpatului și temeiurile de fapt nu sunt cele care să ducă la menținerea temeiurilor de drept pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Încheierea atacată este motivată succint și în consecință este o încheiere nulă, nu este făcută motivare în cauză.
De la prima prelungire a măsurii arestului preventiv nu s-a mai făcut nimic în cauză deși judecătorul a dat îndrumări exprese în cauză. De 4 luni inculpatul este arestat și de 3 luni de zile nu s-a mai făcut nimic în cauză decât au fost ascultați 3 martori care spune procurorul sunt ceruți de inculpat.
În acest dosar au rămas fără răspuns o serie de întrebări:
Care este cauza morții? În cauză nu se poate spune clar că inculpatul este autorul omorului. Cine a făcut această faptă și a înscenat această faptă inculpatului a avut grijă ca partea de sus a corpului victimei să nu fie găsită. Inculpatul nu poate fi învinuit de omor. La dosar nu există nici o probă că acesta a omorât. Procurorul refuză să admită cererile în probațiune formulate pentru cauză și nu pentru inculpat și procurorul trebuia să facă ceea ce nu au făcut polițiști. Parchetul este incompetent profesional să facă cercetare.
O altă întrebare care a rămas fără răspuns este cine a răpit-o pe victimă și a ținut-o 10 zile, și dacă inculpatul a ținut-o la P cine a avut grijă de ea când inculpatul era la A-I; dacă inculpatul a tranșat victima în P de ce a fost nevoie să aducă cadavrul la A-I când avea alte posibilități la P; de ce a abandonat-o la A-I și a dus cuțitul la P să-l găsească comisarul de poliție.
În cauză s-au găsit urme de sânge pe cuțit și pe lenjeria de pat și acestea sunt probele de la dosar.
Cu privire al termenul rezonabil al arestării preventive susține că acesta trebuie interpretat în sensul că nu trebuie ținut inculpatul în arest dacă în acest dosar nu se lucrează și nu s-au găsit probe certe în acest dosar.
De 4 luni de zile s-au făcut niște acte premergătoare în dosar nu anchete serioase și de 3 luni nu s-a făcut nimic în dosar. În locul inculpatului putea fi foarte bine fratele lui care a locuit și el în acel apartament și a cunoscut-o pe victimă.
În cauză nu sunt probe și se lucrează cu rea-credință. La prima propunere de arestare, Tribunalul Albaa respins această cerere deoarece în ziua dispariției victima a vorbit și cu alte persoane. S-au solicitat tot timpul listingurile cu convorbirile telefonice ale inculpatului dar nici la acest termen acestea nu sunt depuse la dosar, deși i-au fost solicitate procurorului care a susținut că nu le are apoi că acestea sunt secrete. Poliția și parchetul au nevoie de un autor în cauză și l-au găsit pe - cetățean american care nu are pe nimeni în România, în cauză este fie o crasă incompetență fie se ascund interese pe care nu le poate spune dar pe care le bănuiește. Inculpatul este ținut arestat și parchetul nu face nimic decât justiție.
În concluzie solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate și pronunțarea unei dispoziții la procuratură pentru a face cercetări în cauză.
Avocat, apărător ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, și în subsidiar admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În cauză, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. S-a susținut că inculpatul ar fi fost ultima persoană care a apelat victima dar se poate observa la dosar că în data de 5 decembrie victima a sunt de pe o cartelă telefonică care i-a fost dată de martorul care a și declarat că a dat victimei o cartelă telefonică astfel s-au solicitat listingurile cu convorbirile telefonice și parchetul trebuia să facă demersuri în acest sens. S-a mai susținut că inculpatul a fost localizat pe raza localității A-I în 11-13 ori, din declarațiile date de vecinul acestuia rezultă că la acea dată inculpatul împreună cu acest martor se afla la domiciliu în P și punea folii de plastic pe bloc. Cu privire la imaginile șocante de pe laptopul inculpatului deși acesta a arătat că a fost victima unui atac informatic de tip hacker în cauză s-a refuzat să se facă o expertiză și asta tot datorită relei-credințe.
Mai susține că urmărirea penală se efectuează în mod defectuos, în cauză nu s-au administrat probe, nu s-au luat amprente de la apartamentul inculpatului, de pe cuțitul găsit, apartamentul inculpatului se sigilează după 8 zile și este ciudat dacă în cauză nu s-au mai găsit alte urme.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de inculpat pentru faptul că inculpatul nu este vinovat, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu este o persoană violentă și mai mult decât atât i-a fost ascultat telefonul din 20 până la arestare și din convorbirile purtate nu rezultă că ar vrea să se sustragă de la urmărirea penală și că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, este o eroare judiciară și inculpatul este ținut în arest preventiv pe nedrept.
Reprezentantul parchetului susține că s-a invocat de către apărătorul inculpatului că într-una dintre încheierile de prelungire a măsurii arestului preventiv președintele completului de judecată i-ar fi dat îndrumări procurorului ce să facă în cauză, fapt care însă îl uimește și susține că nu se fac arestări pentru a se produce probe, arestarea se face când există indicii temeinice că o persoană a săvârșit o infracțiune și cele prevăzute la art.148 Cod procedură penală și mai mult decât atât în cauză legătura cu victima a fost probată, s-a găsit telefonul și încă o altă serie de urme și se poate spune că inculpatul este suspect de omor iar inculpatul a fost arest în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală și doar în eventualitatea pronunțării unei soluții de schimbare a încadrării juridice sau de achitare se poate spune că au încetat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive până atunci inculpatul va fi ținut în arest.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat și susține că temeiurile arestării preventive încetează de drept sau la pronunțarea unei soluții de condamnare.
Avocat susține că primul președinte care a dispus prelungirea a arătat că inculpatul trebuie să rămână arestat pentru ca procurorul să facă o serie de acte de urmărire penală.
Avocat susține că practica a arătat că instanța este datoare să probeze că în continuare există temeiurile menținerii arestării preventive.
Raportat la daunele morale nimeni nu-i va da inculpatului timpul înapoi, acesta a stat singur în celulă, i-a fost limitat accesul la mâncare și la telefon.
Inculpatul -, în ultimul cuvânt susține că nu nimic nou este un argument care nu justifică prelungirea măsurii arestării preventive și dacă urmărirea penală nu există nu există nici necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală nr.15/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-, în baza art. 155 și urm. s C.P.P.-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului - - aflat în Arestul Poliției Municipiului D, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv din 26 aprrilie 2008 la 25 mai 2008.
Prin aceeași încheiere Tribunalul a respins în baza art. 139.C.P.P. cererea inculpatului - de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de fond că inculpatul a fost arestat pentru o perioadă de 30 de zile în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/2007 emis în baza încheierii penale nr. 69/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA sub acuza comiterii infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) Cod penal, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod proc. penală; prin încheierea penală nr.7/22 februarie 2008 Tribunalul Hunedoara - Secția penală a dispus în baza disp. art. 155 și urm. din Cod procedură penală prelungirea arestării preventive a inculpatului - pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 26.02.2008 și până la data de 26.03.2008. Măsura arestării preventive a inculpatului - a mai fost prelungită prin încheierea nr. 10 din 24 martie 2008 Tribunalului Hunedoara.
Din actele dosarului se relevă că există presupunerea rezonabilă că inculpatul, în perioada 11-12 decembrie 2007 suprimat viața victimei, secționându-i corpul și abandonând segmentele umane rezultate pe malul râului M, pe raza comunei, jud.
S-a reținut că având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, precum și natura faptei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis, suprimarea vieții unei minore în vârstă de 17 ani, secționarea corpului acesteia și abandonarea unor fragmente umane pe malul unui râu și în râu, se s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului în acest stadiu procesual, pe lângă faptul că ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ar împiedica realizarea în condiții optime a unei anchete penale eficiente, care să elucideze cauza sub toate aspectele, în vederea unei juste soluționări și ar veni în contradicție cu dispozițiile art. 2 din CEDO.
că inculpatul poate fi autorul omorului este încă legitimată de indiciile existente la dosar, astfel că măsura preventivă privativă de libertate s-a impus a fi prelungită, ținînd seama atât de rațiuni vizând gradul de pericol social al faptei și pericolul social concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, cât și din considerente de utilitate procedurală în înțelesul art. 136.C.P.P. cum ar fi administrarea unor probe esențiale, de natură a conduce la stabilirea corectă a stării de fapt.
S-a mai arătat că detenția provizorie a inculpatului este legitimă și sub aspectul termenului rezonabil, corespunzând exigențelor art. 5 CEDO.
În concluzie s-a arătat că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea inițială și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pentru aceleași considerente s-a respins și cererea inculpatului de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Nu s-a putut reține nici susținerea inculpatului că măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierile anterioare, este nelegală, întrucât recursurile declarate ar fi fost soluționate după expirarea duratei arestării preventive, deoarece potrivit art. 159 al. 9.C.P.P. recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs în termen inculpatul -.
Inculpatul, prin apărătorii aleși a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, punerea sa în libertate, pronunțarea unei dispoziții la procuratură pentru a face cercetări în cauză și, în subsidiar, admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea orală a cererii de recurs inculpatul, personal și prin apărătorii aleși, a susținut că motivele de recurs sunt aceleași, în cauză nu s-a dovedit nimic în legătură cu vinovăția inculpatului, temeiurile de fapt duc la menținerea temeiurilor de drept și menținerea arestării preventive. Se susține că încheierea atacată este motivată succint și astfel ar fi nulă. În dosar nu s-au făcut cercetări astfel că în cauză nu există probe și mai mult, se lucrează cu rea credință, neexistând nici o probă că inculpatul ar fi autorul faptei.
În cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă, urmărirea penală se realizează defectuos neadministrându-se probe, iar inculpatul nu este o persoană violentă și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Se mai arată că practica CEDO cere ca instanța să probeze existența temeiurilor de menținere a arestului preventiv.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport de criticile invocate de inculpatul recurent, precum și din oficiu în conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la art. 155, 143 și 148 din același cod, Curtea de apel constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat din următoarele considerente:
Măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite nu doar condițiile prev. de art.143 dar C.P.P. și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legiuitorul român în disp. art.148 alin.1 din
C.P.P.Arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate (art.155 C.P.P.)
În cauza de față, inculpatul - este cercetat sub acuza comiterii faptei de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a)
Cod PenalSusținerile inculpatului că încheierea atacată ar fi nulă deoarece este motivată succint nu poate fi reținută; instanța de fond a motivat încheierea de prelungire a arestului preventiv a inculpatului, reținând temeiurile de fapt și de drept care justifică prelungirea acestei măsuri.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia prelungirii stării de arest preventiv a inculpatului.
Rezultă, deci, că situația de fapt pentru care este cercetat inculpatul nu s-a schimbat fiind nevoie de administrarea unui material probator complex din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea inculpatului în comiterea faptei pentru care este cercetat.
Prin urmare, susținerea inculpatului că în speță n-ar exista temeiurile arestării preventive și respectiv, prelungirii acesteia, deoarece indiciile și probele vizând comiterea de fapte penale nu rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, nu poate fi primită.
În actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 155.C.P.P. ).
Așa fiind, în raport de obiectul cauzei - propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, judecătorul nu are competența de a verifica modul cum organele de anchetă înțeleg a desfășura urmărirea penală, care este atributul exclusiv al acestora, astfel că criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect nu pot fi însușite de instanța de recurs.
Curtea observă contra susținerilor recurentului inculpat că de la ultima prelungire a arestării preventive dispuse în cauză nu s-au administrat probe care să ateste vinovăția inculpatului, organele de anchetă au procedat în continuare la strângerea de probe necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.
Astfel, în cauză s-au dispus două ordonanțe ( la 2.04.2008 și 14.04.2008 ) referitoare la cauza medicală a morții victimei, s-a întocmit un proces verbal de examinare a documentelor clasificate cu nr. 0010/2008 ( la 16.04.2008 ), s-a depus un raport de constatare tehnico-științifică cu nr. -/9.04.2008 și s-a întocmit un proces verbal de verificare a sistemului de supraveghere prin camere video a SRL ( 25.03.2008 ).
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. -/10.03.2008 a rezultat că proba de sol recoltată de pe rolele geamantanului inculpatului conține microfragmente vegetale cu aspect asemănător celor de mușchi existent în probele de sol recoltate de la, din locul unde au fost descoperite fragmentele umane.
Toate acestea conduc la existența indiciilor temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat și justifică prelungirea măsurii preventive a acestuia.
Susținerea inculpatului că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art.148 lit.f continuând C.P.P. să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpatului, respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere vieții persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta -suprimarea vieții unui minore de 17 ani, secționarea corpului victimei și abandonarea unor fragmente umane pe malul unui râu și în râu, duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De la data ultimei prelungiri a măsurii preventive nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că detenția preventivă a recurentului inculpat nu corespunde cerințele imperative ale legii -art. 143 și 148 Cp.
p.Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c din CEDO, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege arestarea inculpatului - până la acest moment procedural fiind legitimă.
Din aceleași considerente Curtea de Apel apreciază că în cauză, la acest moment, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de acestea, în temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Curtea C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -.
Conform art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.15/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./dact.
2ex/29.04.2008
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA ÎNCHEIERII PENALĂ Nr. 10/2008
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.15/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - ss - - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
