Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1041/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1041/
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, precizând că încheierea este nelegală sub aspectul nemotivării, tribunalul mulțumindu-se să facă vorbire de gravitatea faptei penale, fără să se refere la cerințele concrete impuse de art. 160 al. 3.C.P.P. și nefăcându-se vorbire nici despre pericolul ce l-ar impune fapta inculpatului.
Procurorul solicită respingerea recursului inculpatului și să se constate că temeiurile care au determinat măsura arestării preventive se mențin.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, considerându-se nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002.p Cod Penal și art. 160 C.P.P. s- a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.04.1980 în T, jud. T, CNP - -, domiciliat în T,-,. A,. 1, jud. T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/26.06.2008 emis de Curtea de APEL TIMIȘOARA și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 13.12.2008.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa constatat că față de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 68 ind. 1, art. 139 și 160 ind. b C.P.P. conform cărora măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea de către inculpat a faptelor care i se impută.
De asemenea, tribunalul a apreciat că față de inculpat continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. în sensul că acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia reprezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat atât la circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor prin actul de sesizare a instanței de judecată, cât și la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și la caracterul activității infracționale.
Tribunalul Timișa constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului aduc atingere integrității fizice și psihice a persoanelor, fapte care au impact social deosebit prin repercursiunile pe care le generează, impunând obligația de a se lua toate măsurile necesare și rezonabile pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
Totodată, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației, iar mai mult decât atât, acest de fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar implica întreținerea climatului infracțional și sfidarea legii.
S-a mai considerat de către tribunal că prin menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat se urmărește stabilirea unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
Împotriva încheierii de ședință din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.6475.2/30 din 28.10.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar oral conform mențiunilor practicaua prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de trafic de droguri de risc precum și cea de introducere în țară a unor asemenea substanțe aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv circulația liberă a bunurilor, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul -.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul -.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 06.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier,
Prima instanță -
Red. - 14.11.2008
Tehnored. -10.11.2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
