Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1039/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1039/
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar acte medicale în dovedirea stării de sănătate a inculpatului.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat solicită admiterea recursului și punerea de îndată a inculpatului în stare de libertate, arătând că infracțiunea ce i se pune în sarcina inculpatului nu este pe deplin dovedită, nu sunt îndeplinite cerințele arestării preventive și nu sunt întrunite elementele menținerii arestării preventive. Precizează că în faza de urmărire penală s-a solicitat admiterea unor probe, solicitare ce a fost respinsă. Mai arată că încheierea atacată este netemeinică și nelegală întrucât face referire doar la faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, însă faptul că există sau nu probe că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică nu se indică în încheiere. Pe de altă parte din raportul medico-legal rezultă că viața victimei nu a fost pusă în primejdie. Totodată precizează că nu a existat conflict între inculpat și partea vătămată, inculpatul lovind la întâmplare, fapt ce dovedește lipsa intenției. În ceea ce privește persoana inculpatului, arată că a depus acte medicale din care rezultă faptul că acesta este cu handicap de natură psihiatrică, ce pe fondul consumului de alcool poate duce la ideea că a săvârșit o faptă fără discernământ, sau cu discernământ diminuat. Depune concluzii scrise.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea, iar faptul de a aplica lovituri în zona capului demonstrează intenția de a ucide în formă indirectă.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 27.10.2008 pronunțată de tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3001alin. 3.C.P.P. raportat la art. 143.C.P.P. și art. 148 lit. f s C.P.P.-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 3001alin. 3.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23.11.1985 în T, CNP - -, domiciliat în T,-,. 16, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 70/01.09.2008 emis de Tribunalul Timiș, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 25.12.2008.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1783/P/2008, emis la data de 24.10.2008, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24.10.2008 sub numărul -, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cp, rap. la art. 174.Cod Penal, art. 175 lit. i
Cod PenalÎn sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 31.08.2008, în jurul orei 21,30, pe terasa unui local din zona, i-a aplicat numitului o lovitură cu o țeavă metalică în zona capului, victima fiind internată la Spitalul Clinic de Urgență T, cu diagnosticul " acut deschis, plagă contuză parietală drp. fractură cominutivă cu înfundare os parietal drp".
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 1783/P/2008 din data de 01.09.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20.Cod Penal, raportat la art. 174.Cod Penal, art. 175 alin. 2 lit. i Cod Penal, constând în aceea că în data de 31.08.2008, în jurul orei 21,30, pe terasa unui local din zona, i-a aplicat numitului o lovitură cu o țeavă metalică în zona capului, victima fiind internată la Spitalul Clinic de Urgență T, cu diagnosticul " acut deschis, plagă contuză parietală drp. fractură cominutivă cu înfundare os parietal drp".
În același timp s-a constatat că organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra cererii Tribunalul Timiș pronunțându-se prin încheierea penală nr. 118/CC din data de 01.09.2008, în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, în consecință fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 70/01.09.2008 al Tribunalului Timiș.
Potrivit disp. art. 3001alin. 1.C.P.P. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice, din oficiu, în camera de consiliu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, urmând ca atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină arestarea preventivă.
Prin urmare, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul preliminar medico-legal al IML T, planșele foto, declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, declarațiile martorilor din care rezultă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, Tribunalul Timișa considerat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât, raportat la natura faptei comise, la împrejurările în care au fost săvârșite actele materiale ce alcătuiesc activitatea infracțională și la mijloacele folosite pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, s-a observat faptul că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii penale din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara în data de 29.10.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpaților și martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine la acest moment procesual. Totodată, față de probatoriul administrat nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Pe de altă parte, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă ce aduce atingere sănătății și vieții persoanei. Asemenea faptă neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare, și impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Aceste considerații sunt reținute de instanța de recurs și la conturarea pericolului concret pentru ordinea publică reglementat de art. 148 lit. f și C.P.P. cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 06.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red. - 07.11.2008
Tehnored. -10.11.2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Constantin Costea
