Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 27.01.2010

DECIZIA PENALĂ NR. 106/

Ședința publică din data de 28.01.2010

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii penale nr. 12/CC din 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, toți în stare de arest preventiv, asistați de avocat, în substituirea avocatului, cu delegație de substituire la dosar, și asistați de avocat ales, asistat de avocat.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se procedează la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar, după ce în prealabil le-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să nu se mai prelungească măsura arestării preventive având în vedere că inculpatul este fără antecedente penale, a fost arestat după 4 luni după ceilalți inculpați fără ca în acest timp să influențeze buna desfășurare a procesului. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara.

Avocat, în apărarea inculpaților solicită admiterea recursului, casarea încheierii și cercetarea inculpaților în stare de libertate. În privința inculpatului susține că încheierea tribunalului este nelegală și netemeinică, având în vedere că de la arestarea inculpatului nu s-a mai făcut nici un act de urmărire penală, că la percheziție nu s-a găsit nici un bun, iar raportat la faptul că a avut o atitudine sinceră apreciază că nu se mai impune prelungirea stării de arest, că inculpatul se va prezenta în instanță, nedorind să zădărnicească aflarea adevărului. Cu privire la inculpatul apreciază că nu există nici o probă la dosar care să ateste vinovăția acestuia, nu este cunoscut cu antecedente penale; se va prezenta la organele de urmărire penală și în instanță când va fi solicitat, iar cu privire la telefon, numărul nu-i aparține. În subsidiar solicită înlocuire a măsurii arestării preventive față de inculpați cu interdicția de a nu părăsi localitatea sau țara.

Avocat apreciază că și în cazul inculpaților și nu se mai justifică măsura arestării preventive și nici pericolul pentru ordinea publică nu se mai justifică. Solicită admiterea recursului, casare a încheierii și în rejudecare să nu mai fie prelungită măsura arestării preventive față de inculpați.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 155, 156 și urm. din pr. pen. în vederea prelungirii măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpatul, luând cuvântul, se declară de acord cu susținerile apărătorului, susținând că nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și nu a traficat droguri,că a fost arestat pentru că a vorbit la telefon. Lasă la aprecierea instanței soluția cauzei.

Inculpatul luând cuvântul, susține că nu cunoaște pe nici un inculpat iar numărul de telefon nu a fost al lui.

Inculpatul, luând cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția cauzei.

Inculpatul recurent solicită să fie judecat în libertate.

Inculpatul recurent solicită judecarea sa în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 12/CC din 26.01.2010, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș În baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. admis cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara cu privire la inculpații de mai jos, și a prelungit starea de arest a acestora, după cum urmează:

-, fiul lui și, născut la data de 03.04.1977 în, jud. S M, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 13.08.1981 în T, jud. T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

- fiul lui și, născut la data de 15.02.1988 în T, jud. T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 28 aprilie 1986, CNP -, în mun. D, jud. B, în prezent deținut în Arestul IPJ;

-, fiul și, născut la data de 04 iunie 1983, CNP -, în orașul, jud. T, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui G și, născut la data de 14 decembrie 1975, CNP -, în, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 27 aprilie 1974, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 08 august 1972, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 24 iunie 1988, CNP -, în T, jud. T, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 29 mai 1987, CNP -, în D, jud. B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 17 octombrie 1980, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 19 martie 1968, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 07 octombrie 1978, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

- fiul lui și, născut la data de 26 aprilie 1983, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

- fiul lui și, născut la data de 20 ianuarie 1977, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 03.02.2010 până la data de 04.03.2010, inclusiv.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. a respins cererile formulate de inculpații, formulate prin apărătorii lor, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea, ca nefondate.

În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.

Deliberând asupra cauzei de față, tribunalul a constatat următoarele:

Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 25.01.2010, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpații, A, și, cu o durată de 30 zile.

În motivarea referatului s-a arătat că, prin rezoluția din data de 18.08.2009 s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților pentru infracțiunea de constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, specializat în fabricarea sau deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice, falsificarea unui instrument de plată electronică, efectuarea de extrageri frauduloase, spălare de bani, prev.de art.7 al.1 din.39/2003, art.25 din.365/2002, art.24 al.1 din.365/2002, art.27 din.365/2002, art.23 din.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p.

În opinia organelor de urmărire penală, aceste fapte au fost stabilite prin probele de la dosar, iar prin ordonanța din 09.09.2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile mai sus menționate.

În fapt, s-a reținut că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat sau au aderat ori sprijinit sub orice formă un astfel de grup specializat în săvârșirea de infracțiuni din sfera criminalității informatice prin aceea că au fabricat ori deținut echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronice și au efectuat extrageri frauduloase de numerar din bancomate cu ajutorul unor carduri contrafăcute pe teritoriul țării și al altor state

S-a mai arătat că, prin încheierile penale nr. 120/CC/09.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, nr. 121/CC/10.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților din prezentul dosar. Prin încheierea penală nr. 132/CC/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 07.10.2009 până la data de 05.11.2009; prin încheierea penală nr. 144/CC/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 06.11.2009 până la data de 05.12.2009; prin încheierea penală nr. 150/CC/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 05.12.2009 până la data de 03.01.2010; prin încheierea penală nr. 159/CC/28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 04.01.2010 până la data de 02.02.2010.

Procurorul a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și prev.art.5 al.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, cum sunt cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea faptei și reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice. În același timp în cauza Jecius contra Lituania s-a considerat că pentru a exista motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis o faptă prev. de legea penală este suficient ca faptele pe care se întemeiază aceste motive să fie autentice, reale și să convingă un observator independent că persoana cercetată este posibil să fi comis infracțiunea. Apreciam că toate aceste condiții fixate prin aceste decizii, sânt întrunite în cauza de față.

Luând în considerare situația fiecărui inculpat, așa cum a fost redată mai sus, organele de urmărire penală au apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 155, 156 și urm. din pr. pen. în vederea prelungirii măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

S-a mai motivat în cererea de prelungiore că impactul pe care l-a produs activitatea infracțională a acestor inculpați asupra societății este deosebit de puternic, statul fiind obligat în asemenea cazuri să ia măsuri de prevenire și combatere a unor astfel de fapte comise în grup infracțional organizat care a acționat în țară dar și în țările Uniunii Europene, gravitatea faptelor fiind cu atât mai periculoasă cu cât privește veniturile populației atât din România, cât și din țările Uniunii Europene, iar pagubele creează o serioasă problemă pentru economiile țărilor unde aceste extrageri frauduloase se efectuează.

S-a mai susținut faptul că prelungirea arestului preventiv este necesară, în vederea necesității continuării urmăririi penale în cauză sub aspectul identificării tuturor persoanelor care au legătură cu această infracțiune, pentru următoarele: audierea inculpaților și A, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.

În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 42/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin ordonanțele nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații și A pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că începând din anul 2006 au pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe, cu folosirea de carduri clonate cu ajutorul unor aparate.

Totodată, prin ordonanța nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003 constând în aceea că începând din anul 2009, aderat și sprijinit un grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe. În realizarea obiectivului, inculpatul, împreună cu membrii grupului, a achiziționat dispozitive din B de la învinuiții, cu care s-au deplasat în Olanda, Franța, Belgia etc aplicându-le pe fanta de introducere a cardurilor electronice și tastatura bancomatelor în scopul citirii datelor de identificare a cardurilor bancare. Cu ajutorul dispozitivului au creat ulterior clone ale cardurilor originale folosindu-le apoi la efectuarea de extrageri frauduloase repetate din.

Prin încheierea penală nr.120/CC/09.09.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, A și, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.63-65 din data de 09.09.2009 ale Tribunalului Timiș.

Ulterior, prin ordonanțele nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, și sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.7 al.1 din.39/2003, art.25 din.365/2002, art.24 al.1 din.365/2002, art.23 din.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p și art.33 lit.a

Cod Penal

Prin încheierea penală nr.121/CC/10.09.2009 Tribunalul Timișa dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.69-82 din data de 10.09.2009 ale Tribunalului Timiș; prin încheierea penală nr. 2/CC/06.01.2010 Tribunalul Timișa dispus arestarea preventivă a inculpatului, în lipsă fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din data de 06.01.2010 al Tribunalului Timiș, care a fost ulterior pus în executare începând cu data de 06.01.2010.

Prin încheierea penală nr. 144/CC din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Tribunalul Timișa dispus prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 06.11.2009 până la data de 05.12.2009, inclusiv față de inculpații:, A, și.

Prin încheierea penală nr. 150/CC/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișs -a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 05.12.2009 până la data de 03.01.2010; iar prin încheierea penală nr. 159/CC/28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților, A, și pe o perioadă de 30 zile, din data de 04.01.2010 până la data de 02.02.2010; de menționat că mandatul de arestare preventivă emis pentru inculpatul a fost pus în executare începând cu data de 06.01.2010 pentru o perioadă de 30 de zile.

Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Instanța a reținut referitor la temeinicia propunerii de arestare preventivă că la dosar există suficiente date care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații, A, și să fie implicați în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, cel puțin sub forma participării acestora pe o perioadă de timp mai îndelungată la confecționarea de elemente electronice în vederea sustragerii frauduloase de bani din bancomate.

Astfel din datele aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că exista presupunerea rezonabilă ca acești inculpați au comis faptele pentru care au fost arestați, împrejurare față de care se apreciază că în prezenta fază a cercetărilor persistă indiciile temeinice cu privire la comiterea inf. prev. de art. 7 din Legea 39/2003, ori art. 23 din Legea 656/2003, respectiv infr. prev. de art. 24, 25, 27 din Legea 365/2002.

in sensul persistenței indiciilor temeinice menționate sunt probele administrate deja până în prezent aflate la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că inculpații menționați au colaborat în grupuri de circa 4-5 persoane, în număr de aproximativ 3-4 persoane, fie ocazional, fie pe o durată mai lungă, la sustrageri de bani în mod fraudulos din bancomate prin instrumente electronice confecționate artizanal, fapte prevăzute ca infracțiuni, așa cum au fost mai sus menționate.

Totodată s-a constatat că in cauză subzistă în continuare motivele care au determinat arestarea preventivă a acestor inculpați, prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. în sensul că pedepsele pentru faptele presupus a fi comise de inculpați sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar datele dosarului dovedesc existența în continuare a pericolului pentru ordinea publică, pericol apreciat și prin prisma împrejurărilor și modalităților de comitere a unor fapte penale deosebit de grave, de către mai multe persoane, în grup organizat, ceea ce denotă periculozitate sporită și generează reacții negative și nesiguranță în rândul opinie publice și pot justifica prelungirea arestării preventive, în condițiile în care, în raport de durata concretă a arestării preventive, de la 10.09.2009 și respectiv de la 06.01.2010( pentru inc. ) până în prezent nu s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte s-a reținut și faptul că menținerea în speță a motivelor plauzibile că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați penal constituie și în prezent motive relevante și suficiente pentru prelungirea arestării preventive în raport de circumstanțele concrete mai sus descrise ale cauzei; pe lângă aceste motive instanța a reținut că în speță prelungirea arestării preventive este justificată și de aspecte ce țin de complexitatea concretă a cauzei în raport de care este necesară și administrarea unui probatoriu de o complexitate mai

De asemenea, s-a mai reținut că deși motivele mai sus arătate sunt suficiente pentru prelungirea arestării preventive a inculpaților, în speță s-a mai constatat că în perioada prelungirilor anterioare organele de urmărire penală au depus diligențe deosebite pentru efectuarea procedurilor și administrarea probelor utile cauzei însă datorită complexității deosebite, numărului M de inculpați, volumului M de activitate în cauză, precum și faptului că la demersurile făcute la Ambasadele altor state și la diverse instituții nu s-au primit toate răspunsurile solicitate.

Având în vedere motivele arătate s-a apreciat că pentru efectuarea tuturor probelor, pentru prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului este justificată prelungirea arestării preventive cu încă 30 de zile în condițiile în care această prelungire se încadrează în durata rezonabilă a arestării, durată care este apreciată și în raport de criteriul referitor la complexitatea concretă a cauzei.

În ceea ce privește solicitarea formulată de inculpați prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța a constatat că aceste solicitări sunt nefondate, întrucât nu s-au schimbat temeiurile arestării și în condițiile subzistenței acestor temeiuri nu este justificată înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură, respectiv aceea de obligare de a nu părăsi localitatea ori țara.

S-a mai constatat că și celelalte chestiuni invocate în apărare inculpaților ce vizează încadrarea juridică a faptei, stabilirea gradului de vinovăție a fiecărui inculpat sunt aspecte ce țin de fondul cauzei; motivele referitoare la circumstanțe le personale ale inculpaților nu justifică în prezent cercetarea in stare de libertate.

În raport de motivele mai sus menționate -a apreciat că în acest moment procesual se justifică în conformitate cu disp, art. 155.C.P.P. că cercetarea penală să continue cu inculpații menționați în stare de arest.

Față de aceste considerente, având în vedere disp. art. 159 al. 7.C.P.P. art. 155.C.P.P. art. 143.C.P.P. art. 148 al. 1 lit f C.P.P. instanța a admis cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara cu privire la inculpații de mai jos, și prelungește starea de arest a inculpaților:, A, și, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 03.02.2010 până la data de 04.03.2010, inclusiv.

Împotriva încheierii penale nr.12 din 26.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs inculpații recurenți, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27.01.2010, sub nr-.

Inculpatul a depus un memoriu la dosar, ceilalți inculpați nu și-au motivat în scris recursul.

Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte grave, periculoasă pentru patrimoniul cetățenilor, sub forma participării acestora pe o perioadă de timp mai îndelungată la confecționarea de elemente electronice în vederea sustragerii frauduloase de bani din bancomate.

Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestuia.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.

Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).

Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei)

În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave.

De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul cetățenilor.

Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul cercetării, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți, împotriva încheierii penale nr.12 din 26.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art.385¹⁵alin.1 pct.1, lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.12/CC/26.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 01.02.2010

Tehnored.

2ex/05.02.2010

Prima inst. - Trib.