Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1217/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA operator 2711
SECȚIA PENAL
DOSAR NR-
DECIZIA PENAL NR. 1217/
Ședința public din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
Judector: - -
Judector: G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Timi șoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se afl soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 70 din 10.12.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de aprtor ales, av..
Procedura de citare este legal îndeplinit.
Se face referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, instanța procedeaz la ascultarea inculpatului, declarație consemnat și atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbateri.
Aprtorul ales al inculpatului recurent, av. solicit admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Arad și judecarea inculpatului în stare de libertate, artând în susținerea recursului, urmtoarele: nu s-au respectat prevederile art. 143 Cpp, deoarece s-a dispus msura reținerii faț de învinuit fr s i se comunice faptul c are dreptul de a nu face nici o declarație și nu i s-a atras atenția c ceea ce declar poate fi folosit împotriva sa, fr ascultarea acestuia în prezența aprtorului și, dup cum declar învinuitul, declarația i-a fost smuls prin violenț, chiar supus la electroșocuri, și cercetare abuziv; de asemenea, nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit.d și f Cpp, nefiind dovedit faptul c inculpatul ar fi svârșit cu intenție aceast infracțiune sau c ar prezenta un pericol concret pentru ordinea public, în condițiile în care din proprie inițiativ a anunțat poliția, fr ca nimeni s îi cear aceasta; în declarațiile date în fața procurorului și a instanței de judecat, inculpatul a artat c nu a violat minora și nici nu a întreținut relații sexuale cu aceasta, deoarece în momentul în care a sesizat ce se întâmpl, trezindu-se din somn, a îndeprtat urgent minora; nu exist nicio prob în afar de declarațiile inculpatului, chiar și depozițiile date de mama minorei repetând spusele învinuitului, aceasta neformulând nici o plângere împotriva inculpatului; interesul urmririi penale pentru care este necesar arestarea inculpatului nu este dovedit de niciun alt mijloc de prob, respectiv expertize psihiatrice, psihologice și învinuitul nici nu ar avea cum s obstrucționeze cercetarea penal, date fiind elementele dosarului - exist un singur fptuitor, care se bucur de prezumția de nevinovție, și o singur presupus victim, iar fapta de viol nu este dovedit; pân în prezent, probele care s-au luat de la fața locului nu au fost analizate și nu exist rapoarte sau buletine de analiz cu privire la acestea.
Procurorul arat c încheierea Tribunalului Arad este legal și temeinic, fapta este dovedit cu procesul-verbal de constatare, declarația mamei minorei și declarația dat de inculpat în fața procurorului, când a relatat cum s-au desfșurat faptele, astfel c, în mod corect prima instanț a apreciat c exist indicii c inculpatul a svârșit fapta, având în vedere persoana acestuia, starea lui de recidiv, msura arestrii preventive fiind temeinic și legal.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicit admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin încheierea penal nr. 70 din 10.12.2009 pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis sesizarea Parchetului de pe lâng Tribunalul Arad și a dispus arestarea preventiv a inculpatului pe o durat de 30 zile începând cu data de 10 decembrie 2009 pân în 08 ianuarie 2010 inclusiv.
Pentru a hotrî astfel, instanța a constatat c în dosarul de urmrire penal nr. 588/P/2009 al Parchetului de pe lâng Tribunalul Arad, prin ordonanța din data de 10 decembrie 2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale faț de inculpatul, pentru infracțiunea de viol prevzut de art. 197 alin. 3 teza I Cod penal, constând în aceea c în data de 09.12.2009, în jurul orei 16:30, în camera 29 Hotelului, din A, a întreținut raporturi sexuale orale cu minora -, în vârst de 4 ani, aceasta fiind lsat de mama ei, în grija inculpatului.
Prin propunerea Parchetului de pe lâng Tribunalul Arads -a solicitat arestarea preventiv a inculpatului susținâns c sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. d și f Cod proceudr penal, în sensul c inculpatul a comis din nou o infracțiune cu intenție și a svârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exist probe c lsarea sa în liberate prezint un pericol concret pentru ordinea public.
Analizând actele și lucrrile dosarului de urmrire penal, instanța a reținut c în ceea ce îl privește pe inculpatul sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 Cpp, în sensul c exist indicii temeinice care justific bnuiala c inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat. Conform art. 68 Cpp, sunt indicii temeinice, atunci când din datele existente în cauz rezult presupunerea rezonabil c persoana faț de care s-a efectuat urmrirea penal a svârșit fapta de care este acuzat.
Pentru luarea msurii arestrii preventive se impune ca pe lâng condițiile prevzute de art. 143 Cpp, s fie îndeplinite și condițiile prevzute de cel puțin unul din cazurile reglementate de art. 148 Cpp, în speț fiind vorba de art.148 lit. d și f Cod procedur penal.
Cu privire la dispozițiile art.148 lit. d Cod procedur penal, judectorul a apreciat c acest temei vizeaz situația inculpatului care își continu activitatea infracțional chiar dup începerea urmririi penale împotriva sa pentru svârșirea altei infracțiuni, temei care în privința inculpatului nu poate fi invocat, eventuala sa perseverenț infracțional urmând a fi valorificat în cadrul dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedur penal.
În ceea ce privește temeiul de arestare prevzut de art. 148 lit. f Cpp, cu referire la existența unor probe certe c lsarea sa în libertate prezint pericol concret pentru ordinea public, judectorul a ținut cont de faptul c la stabilirea pericolului pentru ordinea public trebuie avute în vedere nu numai date legate de persoana inculpatului ci și date referitoare la fapte; nu de puține ori acestea din urm sunt de natur a crea în opinia public un sentiment de insecuritate, credința c justiția ( cei ce concur la înfptuirea ei) nu acționeaz îndeajuns împotriva infracționalitții. Prin urmare, deși pericolul pentru ordinea public nu se confund cu pericolul social - ca trstur a infracțiunii - aceasta nu înseamn c în aprecierea pericolului pentru ordinea public trebuie fcut abstracție de gravitatea faptei.
Așadar, existența pericolului pentru ordinea public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția public la comiterea unor infracțiuni de o gravitate ridicat, de posibilitatea comiterii unor fapte asemntoare de ctre alte persoane, în lipsa unei reacții corespunztoare faț de cei bnuiți c au comis astfel de fapte.
Suplimentar de cele artate, potrivit art. 5 lit. c din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, ratificat de România prin Legea nr.30/1994, pentru ca o persoan s fie reținut sau arestat în vederea aducerii sale în fața autoritții judiciare competente, este suficient s existe motive verosimile de a bnui c a svârșit o infracțiune, ceea ce în speța de faț exist.
În concluzie, fiind întrunite condițiile prevzute de art. 143 Cpp, existând și cazul prevzut de art. 148 lit. f Cpp, instanța a admis propunerea formulat Parchetul de pe lâng Tribunalul Arad, a dispus arestarea preventiv a inculpatului, pe o perioad de 30 de zile, începând cu data de 10 decembrie 2009 și pân la 8 ianuarie 2009 inclusiv, dispunând totodat și emiterea unui mandat de arestare pe numele acestuia.
Împotriva încheierii penale nr. 70/10.12.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 10.12.2009, a declarat oral recurs inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timi șoara - Secția Penal sub nr- din 11.12.2009.
Pentru motivarea recursului, aprtorul ales al inculpatului a depus la termenul de judecat de azi un memoriu, prin care a solicitat casarea încheierii și a actului atacat și s se dispun cercetarea în stare de libertate a inculpatului, artând c: nu s-a respectat art. 143 Cod proc. pen. deoarece s-a dispus msura reținerii faț de învinuit fr s i se comunice faptul c are dreptul de a nu face nici o declarație și nu i s-a atras atenția c ceea ce declar poate fi folosit împotriva sa, iar msura reținerii a fost luat fr ascultarea acestuia în prezența aprtorului și, dup cum declar învinuitul, declarația i-a fost smuls prin violenț, chiar supus la electroșocuri, și cercetare abuziv; inculpatul arat c nu a svârșit nicio fapt cu intenție și c nu a violat minora și nici nu a întreținut relații sexuale cu aceasta deoarece în momentul în care a sesizat ce se întâmpl, trezindu-se din somn, a îndeprtat urgent minora; nu exist nicio prob în afar de declarațiile inculpatului, chiar și depozițiile date de, mama minorei, și de repetând spusele învinuitului; atitudinea învinuitului faț de situația petrecut - acesta le-a chemat pe, mama minorei, și pe prin telefon și în prezența acestora, contrariat fiind de gestul minorei, a sunat la poliția municipiului A, respectiv la nr. 112; mama minorei nu a depus nicio plângere și nici nu se constituie parte vtmat în numele minorei; nu este dovedit (cu privire la art. 148 lit. d) Cod proc. pen.) c inculpatul ar fi svârșit cu intenție aceast infracțiune; de asemenea, nu este dovedit nici (cu privire la art. 148 lit. f) Cod proc. pen.) c învinuitul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea public, acest lucru rezultând din faptul c din proprie inițiativ a anunțat poliția, fr ca nimeni s îi cear aceasta; interesul urmririi penale pentru care este necesar arestarea inculpatului nu este dovedit de niciun alt mijloc de prob, respectiv expertize psihiatrice, psihologice și învinuitul nici nu ar avea cum s obstrucționeze cercetarea penal, date fiind elementele dosarului - exist un singur fptuitor, care se bucur de prezumția de nevinovție, și o singur presupus victim, iar fapta de viol nu este dovedit; pân în prezent, probele care s-au luai de la fața locului nu au fost analizate și nu exist rapoarte sau buletine de analiz cu privire la acestea; instanța nu a avut în vedere prevederile art. 1491alin. 10 și alin. 11 Cod. proc. pen. deoarece inculpatul a fost reținut de ctre organele de poliție în data de 09.12.2009, iar instanța a dispus arestarea pe 30 zile începând din 10.12.2009. În drept, au fost invocate disp. art. 143, art. 148 lit. d) și lit. f), art. 1491Cod proc. pen.
La termenul de judecat de azi, inculpatul recurent a fost audiat în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3. proc. pen.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constat c recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmeaz.
Prima instanț a fcut o corect apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea msurii arestrii preventive faț de inculpat, constatând c exist indicii c acesta a svârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și c exist probe c lsarea lui în libertate prezint un pericol concret pentru ordinea public.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat c exist presupunerea rezonabil c inculpatul a svârșit o infracțiune, constând în aceea c, la data de 09.12.2009, în jurul orei 16:30, în camera 29 hotelului din mun. A, a întreținut raporturi sexuale orale cu minora - în vârst de 4 ani, aceasta fiind lsat de mama ei, -, în grija inculpatului.
Din declarațiile date de inculpat, de mama victimei minore și de martor, din procesul-verbal de constatare la fața locului, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice (apelul la nr. 112), precum și din planșele foto rezult indicii suficiente care fac ca inculpatul s fie bnuit de svârșirea faptei reținute în actul de inculpare. În acest sens este și poziția procesual a inculpatului, care a dat declarații contradictorii (în fața organelor de poliție, a procurorului, a tribunalului, a curții de apel).
Tribunalul a reținut în mod corect pericolul social al faptei svârșite, dar și pericolul concret pe care îl prezint lsarea în libertate a inculpatului (faț de vârsta victimei; modul de operare pretins a fi fost folosit - profitând de împrejurarea c era singur cu minora lsat în grija lui).
Curtea consider c sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) proc. pen. în sensul c exist indicii temeinice c inculpatul a svârșit o infracțiune care este pedepsit de legea penal cu închisoare mai mare de 4 ani și exist probe c lsarea lui în libertate prezint un pericol concret pentru ordinea public.
Instanța de recurs înltur susținerea aprtorului inculpatului în sensul c s-ar fi dispus msura reținerii faț de învinuit fr s i se comunice faptul c are dreptul de a nu face nici o declarație și c nu i s-ar fi atras atenția c ceea ce declar poate fi folosit împotriva sa, iar msura reținerii ar fi fost luat fr ascultarea acestuia în prezența aprtorului. În primul rând, la dosarul de urmrire penal nu exist vreo ordonanț de reținere a fptuitorului, aspect care combate și susținerea aprtorului inculpatului conform creia arestarea preventiv ar fi trebuit dispus doar pentru zilele care au rmas dup scderea din 30 de zile a perioadei reținerii. În al doilea rând, prin semnarea declarației, inculpatul și-a însușit conținutul acesteia, inclusiv partea din formular care cuprinde mențiunile privitoare la posibilitatea asistrii de ctre aprtor și de a nu face nicio declarație, cu precizarea c tot ce declar poate fi folosit și împotriva sa.
Nu sunt dovedite nici pretinsele abuzuri ale organelor de urmrire penal și nici nesinceritatea persoanelor care au dat declarații artând c știu despre cele relatate din discuțiile cu inculpatul.
Este lipsit de relevanț sub aspectul lurii msurii preventive faț de inculpat împrejurarea c mama minorei nu s-ar fi constituit parte vtmat. Pe de o parte, aceast posibilitate exist în continuare, iar pe de alt parte, acțiunea civil se exercit și din oficiu.
Curtea nu își însușește nici critica aprtorului inculpatului referitoare la lipsa probelor de vinovție, în sensul c înc nu exist rapoarte sau buletine de analiz privind lucrurile și urmele ridicate de la fața locului. Luarea unei msuri preventive nu este condiționat de existența unor probe certe de vinovție, fiind suficient constatarea unor indicii în privința svârșirii de ctre acuzat a unei fapte penale, indicii care, dup cum s-a artat mai sus, reies din piesele aflate în prezent la dosarul de urmrire penal.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul c msura arestrii preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normal, instanța de recurs reține c aprecierea necesitții lurii și prelungirii unei msuri preventive trebuie s se fac luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecrui caz, pentru a se constata în ce msur exist indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecrii în stare de libertate, fr a se aduce atingere prezumției de nevinovție, în sensul de a se urmri existența unui just echilibru între msura arestrii preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetțenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de svârșire a faptei cu privire la care exist indicii c a fost comis de inculpat, pe de alt parte.
În condițiile de faț, Curtea apreciaz c la acest moment procesual interesul general prevaleaz în raport cu interesul inculpatului recurent de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține c presupunerea rezonabil privește o fapt grav, c aceast fapt are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le genereaz.
Faț de cele reținute, se consider și c lsarea inculpatului în libertate ar încuraja svârșirea unor fapte similare celei imputate prin actul de inculpare, atât de ctre inculpat, cât și de ctre alte persoane ce ar percepe lsarea în libertate a fptuitorului ca pe o lips de reacție corespunztoare a autoritților.
De asemenea, instanța de recurs apreciaz c lsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranț al cetțenilor și ar fi de natur a conduce la scderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitiv de a adopta o legislație penal, dublat de mecanismul care s asigure aplicarea sa, capabil s descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol libertatea sexual și integritatea psihic ale cetțenilor, sntatea acestora și relațiile privind conviețuirea social.
În consecinț, prima instanț a fcut o just apreciere a necesitții lurii faț de inculpat a msurii arestrii preventive.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 70/10.12.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 10.12.2009.
Vzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 70/10.12.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 10.12.2009.
În temeiul art. 192 alin.2 Cpp oblig inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, în recurs.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public, azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /16.12.09
Tehnored. 2 ex./21.12.09
PI - - - Trib. A
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
