Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 137/
Ședința publică din 07 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul-recurent A împotriva încheierii penale nr. 9/CC din data de 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent A, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocatul ales, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri. Arată că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta fiind sincer și recunoscând fapta, dar și pentru faptul că inculpatul a încercat să se retragă de la activitatea infracțională, însă a fost șantajat de ceilalți.
Procurorul solicită respingerii recursului ca nefondat, prelungirea stării de arest, întrucât aceasta este impusă de necesitatea efectuării comisiei rogatorii, de necesitatea depunerii unei situații de către și efectuarea unor percheziții.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că a fost naiv și s-a temut de ceilalți coinculpați.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 9/CC din data de 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 23 alin. 5 din Constituție, raportat la art. 159.C.P.P. a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului A, formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A pe o durată de 20 de zile, începând din data de 13.02.2008 și până la data de 03.03.2008.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut faptul că nu au apărut temeiuri noi care să justifice cercetarea în stare de libertate a inculpatului A, menținându-se temeiurile care au fost avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă, inculpatul recunoscând toate faptele reținute în sarcina sa, cererea formulată de Parchet fiind motivată și justificată în condițiile art. 159.C.P.P. fiind respectat caracterul rezonabil al bănuielii privind săvârșirea infracțiunilor, care a stat la baza arestării preventive a inculpatului.
În privința cererii formulată oral de reprezentantul Ministerului de a se egaliza durata arestării preventive a inculpatului cu cea a inculpatului G, Tribunalul Timișa avut în vedere durata de 20 de zile care asigura realizarea egalizării.
Împotriva încheierii penale nr. 9/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul A, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 06.02.2008.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci cu ocazia concluziilor în susținerea căii de atac s-a solicitat lăsarea în libertate a inculpatului invocându-se lipsa pericolului pentru ordinea publică, precum și faptul că inculpatul a săvârșit faptele la inițiativa celuilalt inculpat și că nu a avut cunoștință că încalcă legea.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursl fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpatului în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de organul de urmărire penală.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,4 și 5.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, constând în aceea că în perioada iulie - octombrie 2007, în calitate de administrator la SC SRL Tg J, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur sau împreună cu alți făptuitori, prin folosirea de file CEC fără disponibil în contul bancar a înșelat mai multe societăți comerciale cu sedii în diferite județe. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează încă în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceasta implica activitatea mai multor persoane, că faptele aduc atingere raporturilor comerciale, circuitului bancar, care trebuie să se bazeze pe relații de încredere, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, urmează a se administra probe noi pentru a fi descoperită întreaga activitate infracțională, iar prelungirea stării de arest a inculpatului constituie o garanței pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel fiind, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii penale nr. 9/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul A, împotriva încheierii penale nr.9/CC din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -12.02.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
