Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 164/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungire arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE NR. 164
Ședința publică din data de 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de DIICOT S - Serviciul Teritorial Suceava, împotriva încheierii nr. 193 din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocați aleși și .
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului arată că declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de prelungire a arestării preventive, întrucât motivele care au stat la baza luării acestei măsuri sunt aceleași, pericolul social nu dispărut, inculpatul recurent având aceiași situație ca și ceilalți inculpați și în această fază se impune prelungirea arestării preventive.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii și prelungirea arestării preventive a inculpatului.
Avocat pentru inculpatul recurent apreciază că în urma examinării argumentelor aduse de Parchet și a celor aduse în apărare, instanța de fond a ajuns la concluzia că se impune respingerea cererii privind prelungirea arestării.
Instanța de fond reține, contrar susținerilor apărării că ar exista indicii de vinovăție a inculpatului, reținând că s-ar fi constituit un grup infracțional la care a aderat și clientul său, iar din dorința Parchetului de a constitui probe, s- depus la dosar două extrase din convorbirile telefonice și corespondență pe messenger, care nu au nicio legătură cu faptele puse în sarcină. Cu această motivare instanței nu este de acord, dar nu o va combate astăzi.
În schimb, își însușește motivarea din partea a doua a încheierii, respectiv faptul că s-a apreciat de instanța de fond că inculpatul recurent nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică sau că acest pericol este redus, reținându-se că perioada de 90 zile de detenție cât a fost izolat de restul grupului este suficientă și că nu se mai impune prelungirea măsurii arestării în continuare.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică.
Avocat pentru inculpatul recurent arată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind instanța de fond că cererea Parchetului formulată în sensul art. 155, 156 Cod pr.penală este nefondată, câtă vreme la dosar nu există temeiuri noi care să justifice prelungirea arestării, Parchetul făcând practic o reiterare a motivelor anterior expuse. Din punct de vedere al jurisprudenței CEDO, instanța de fond s- aplecat mai mult asupra disp. art. 5 din CEDO apreciind, justificat, că situația personală a inculpatului este favorabilă, și are o contribuție tangențială și de minim ajutor dat inculpatului. Având în vedere cele arătate cât și perioada rezonabilă de timp cât clientul său a fost arestat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică.
Inculpatul recurent, având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său ales și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 193 PA din 15 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prev. de art. 145 sau 1451Cod de procedură penală.
Prin aceeași încheiere, s-a respins propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava cu privire la prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, CNP -, arestat în baza mandatului de arestare cu nr. 21A din 23 iunie 2009 emis de Tribunalul Suceava - Secția penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin referatul nr. 102D/P/2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- sprijinirea grupului infracțional organizat constituit din, și, faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că, împreună cu zis "" și sub coordonarea lui, a hotărât să acționeze pentru a racola din România curieri, în special tineri cu vârste cuprinse între 19 - 27 ani, dispuși să efectueze benevol transporturi de droguri în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, obținând în medie un profit net cuprins între 1500 - 2000 euro pentru fiecare persoană pusă la dispoziția rețelelor de traficanți.
În structura grupului infracțional organizat, are rolul de a-l ajuta și sprijini pe zis "" în activitățile de racolare de tineri dispuși să efectueze curierat de droguri, pe care îi pune la dispoziția lui, în scopul participării sale directe la împărțirea beneficiilor materiale rezultate din această activitate, generând astfel noi debușee de acțiune a acestui grup și de obținere de profituri consistente și imediate.
- complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000, faptă prev. și ped. de art.26 pen. raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în perioada februarie 2009 - până în prezent, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat la organizarea racolării și îndrumării patru persoane, cetățeni români (, zis "", și ), de către zis "" și sub coordonarea lui în vederea efectuării unor transporturi de droguri, pe relația de Sud către țări din Vestul Europei în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri.
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, a arătat că prin ordonanța din 22.06.2009, s-a dispus reținerea inculpatului, pe o perioadă de 24 ore, până la data de 23.06.2009.
La data de 23.06.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr. 21A, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit.f
C.P.P.La data de 17.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a dispus prin încheierea nr. 121 PA, prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 22.07.2009 până la data de 20.08.2009, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art. 155, art. 159 alin. 6.C.P.P. raportat la art. 148 lit.f proc.pen.
La data de 20.08.2009, Tribunalul Suceava - Secția a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 21.08.2009 până la data de 19.09.2009, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit f proc.pen.
Până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, după cum urmează: audierea inculpatului -, audierea inculpatului zis "", audierea inculpatului, audierea inculpatului, audierea inculpatului, audierea inculpatului, audierea martorilor, Și, a, audierea martorului sub altă identitate, a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul, a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul, a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul, a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul, a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la învinuitul, a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la învinuitul, au fost obținute autorizații de percheziție și s-a procedat la efectuarea perchezițiilor sistemelor informatice ridicate de la numiții, a fost întocmită și înaintată o adresă în vederea obținerii listingurilor telefoanelor mobile deținute de toți inculpații în scopul realizării unor hărți relaționale, s-a solicitat diferitelor unități bancare din județul S care au in sistem franciza serviciul de transfer bancar date de interes operativ cu privire la transferurile financiare efectuate de către cei în cauză; cereri de comisii rogatorii către autoritățile judiciare din Norvegia, Olanda,; a fost întocmit proces verbal de redare a discuțiilor purtate de către inculpatul prin intermediul programului; a fost întocmit proces verbal de citire a memoriei telefoanelor și cartelelor ale inculpatului; au fost întocmite hărți relaționale în baza convorbirilor telefonice purtate de către membrii grupului infracțional interceptate autorizat; au fost întocmite procese-verbale de redare a discuțiilor telefonice purtate de inculpatul.
Față de această situație, se poate constata complexitatea acestui dosar, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute în cauză, precum și valorificarea acestora ca probe, astfel că, în perioada următoare se impune efectuarea următoarelor acte de urmărire penală:
- întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens.
- reaudierea inculpatului -.
- reaudierea inculpatului zis "".
- reaudierea inculpatului.
- reaudierea inculpatului:
- reaudierea inculpatului.
- reaudierea inculpatului:
- identificare celorlalți membrii ai rețelei de traficanți, respectiv cărăuși care au făcut transporturi internaționale de droguri de mare risc în favoarea inculpaților menționați anterior;
- verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului, întocmindu-se adrese către unitățile bancare care au sistem ;
- obținerea rezultatelor comisiilor rogatorii internaționale.
S-a mai arătat în motivarea propunerii de prelungire a arestării preventive, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Instanța de fond a constatat că propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmării penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate. Conform art. 148 alin. 1.C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul din cazurile de la lit. a-f, art. 148 alin. 1 Cod de procedură penală.
Privitor la condiția prevăzută de art. 143 Cod de procedură penală, în cauză, există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, cele mai relevante în acest sens fiind declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor și, precum și procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate.
Din mijloacele de probă amintite rezultă presupunerea rezonabilă că la începutul anului 2009, inculpații, și au pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunii de organizare, conducere sau finanțare faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000, faptă prev. și ped. de art.10 din Legea nr.143/2000, în sensul că, împreună cu aceștia, a racolat mai multe persoane din mun. S, în special tineri cu vârste între 18 - 27 ani, prin prezentarea oportunității de a câștiga în mod facil sume importante de bani și garantarea siguranței acestor activități, punându-i ulterior la dispoziția unor rețele internaționale de traficanți de droguri de mare risc, heroină și cocaină, în scopul obținerii de foloase materiale imediate și injuste; la acest grup infracțional a aderat și inculpatul; în structura grupului infracțional organizat, avea rolul de a-l sprijini pe inculpatul în activitățile de recrutare de tineri pentru activități de curierat de droguri.
Cât privește pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, acestea sunt mai mari de 4 ani.
Tribunalul a apreciat însă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în prezent un grad de pericol concret pentru ordinea publică mai redus, care nu justifică prelungirea măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile.
În ceea ce privește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică Tribunalul a reținut că nu a fost definită de legiuitor însă o astfel de definiție s-a cristalizat în teoria juridică și într-o practică judiciară constantă. Există un astfel de pericol atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile ocrotite prin art. 1.pen. ca urmare a activității inculpatului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de fapta săvârșită de acesta. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică este evident mai mare în cazul în care asupra inculpatului planează acuzația comiterii unei fapte penale cu un grad de pericol social ridicat. Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei distinct al luării măsurii arestării preventive, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul a apreciat că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatului de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică.
Conform art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat printr-o jurisprudență constantă (de exemplu, Contrada contra Italiei, Muller contra Franței) că persistența motivelor plauzibile de a bănui o persoană de a fi săvârșit o infracțiune este o condițiesine qua nona regularității menținerii deținerii dar după un timp ele nu mai sunt suficiente. În cauza Letellier contra Franței Curtea a arătat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. În baza art. 11 și 20 din Constituția României dispozițiile CEDO și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt direct aplicabile în sistemul român de drept având forță constituțională și supralegislativă. Astfel, Curtea Europeană a drepturilor Omului apreciază că simpla existență a unor motive plauzibile că o persoană a comis o infracțiune justifică luarea măsurii arestării preventive față de aceasta. În plus față de această condiție, în dreptul românesc se cer întrunite condiții suplimentare, mai precis în cazul prevăzut de art. 148 lit. f necesitatea C.P.P. ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică și un cuantum minim al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea vizată.
În speță, față de natura, gravitatea presupusei activității infracționale a inculpatului, precum și rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, instanța a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat pentru o perioadă de 30 de zile (precum și prelungirea acesteia ulterioară cu încă 60 de zile) au fost temeinice și legale, fapt stabilit cu autoritate de lucru judecat, justificându-se o detenție provizorie a inculpatului, în pofida prezumției de nevinovăție. Tribunalul a reținut însă că pericolul concret pentru ordinea publică, existent la data luării măsurii arestării preventive se diminuează în timp până la dispariție o dată cu rezonanța socială a faptelor care i se impută inculpatului.
În cauza de față, deținerea în stare de arest a inculpatului pe o durată de 90 de zile este rezonabilă față de circumstanțele cauzei, iar instanța a apreciat că menținerea în arest a inculpatului în continuare pentru încă 30 de zile în vederea continuării cercetărilor nu este indispensabilă pentru desfășurarea procesului penal (în condițiile în care probatoriul acuzării în ceea ce-l privește pe acest inculpat a fost în cea mai mare parte administrat).
Instanța a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat deși s-a diminuat în timp nu a dispărut în acest moment, dar nu mai justifică prelungirea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de încă 30 de zile. Instanța a apreciat că rezonanța socială negativă la care s-a făcut referire și persistența ei în timp trebuie raportată la faptele concrete reținute în sarcina inculpatului. În cazul de față, raportat la faptele comise, după un interval de 90 de zile de arest preventiv, rezonanța socială negativă va fi mult diminuată și nu ar mai justifica cercetarea inculpatului în stare de arest, fiind îndeplinit de altfel și scopul măsurii arestării preventive de izolare temporară a inculpatului de mediul infracțional în vederea bunei desfășurări a procesului penal. Tribunalul, sub același aspect, a avut în vedere și faptul că participarea inculpatului la activitatea infracțională cercetată a fost mai redusă comparativ cu a celorlalți inculpați din cauză.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, criticând - o pentru netemeinicie, reiterând motivele din cererea de prelungire a măsurii arestării preventive. S-a arătat că pentru ceilalți inculpați cercetați în cauză s-a prelungit arestarea preventivă și chiar dacă s-ar admite că implicarea inculpatului în comiterea infracțiunilor este mai puțin importantă decât a celorlalți inculpați, o asemenea dozare nu se poate reflecta decât într-o hotărâre judecătorească definitivă. În cursul urmăririi penale există alte criterii de evaluare a implicări participanților la comiterea infracțiunilor, care se circumscriu noțiunii de "interes al urmăririi penale", la care face trimitere art. 146 alin. 1 Cod procedură penală. În speță, interesul urmăririi penale reclamă izolarea temporară a cât mai mulți inculpați dintre cei cercetați, datorită complexității cauzei, a dificultății gestionării și coroborării informațiilor solicitate obținute în mare parte prin cooperarea judiciară internațională, a necesității descoperirii de noi suspecți care au participat la comiterea infracțiunilor.
În acest sens s-a invocat cauza Dudek vs. Polonia în care Curtea Europeană a considerat că necesitatea de obține informații din mai multe surse, coroborată cu descoperirea în cursul investigației a unor noi suspecți au constituit suficiente temeiuri pentru prelungirea detenției reclamantului de-a lungul perioadei necesare pentru terminarea investigației, pentru întocmirea rechizitoriului și administrarea probelor propuse de acuzat.
În consecință, solicită prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de încă 30 de zile.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă, conform art. 155 Cod procedură penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Probatoriul administrat în cauză până în prezent confirmă existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului. Astfel, declarația coinculpatului (267 vol.4 ds.), coroborată cu interceptările telefonice efectuate cu privire la persoana inculpatului dovedesc că în cauză sunt date indicii temeinice că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, așa cum sunt ele definite de art. 681Cod procedură penală, text aflat în deplină concordanță cu prevederile art. 5 din CEDO care condiționează privarea de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art. 143 coroborat cu art. 148 alin 1 lit. f Cod procedură penală considerându-se că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De observat este însă că pericolul concret pentru ordinea publică existent la data luării măsurii arestării, după un anumit timp se risipește.
În aprecierea stării de pericol trebuie avută în vedere atât rezonanța faptei în societate, cât și existența unei necesități obiective de privare de libertate a inculpatului, rezultată din probe concrete, privare fără de care nu ar putea fi atins scopul procesului penal.
Având în vedre circumstanțele concrete reținute de Parchet, în care inculpatul a acționat, Curtea constată că ordinea publică nu mai este efectiv amenințată, că nu există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. Această argumentare se bazează și pe faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu s-a făcut dovada că ar avea o atitudine nedemnă în societate, că are o fire violentă sau că prin atitudinea sa ar determina o tulburare socială care să impună privarea de libertate.
Pentru a asigura îndeplinirea de către inculpat a obligațiilor sale procesuale, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și atingerii scopului acestei activități judiciare înscrise în art. 136 Cod procedură penală, DIICOT poate lua o altă măsură restrictivă de libertate din cele prevăzute de acest text procedural.
Izolarea temporară a inculpaților pentru a destrăma grupul infracțional nu poate constitui la nesfârșit un motiv pentru prelungirea arestării preventive pe considerentul că este în interesul urmăririi penale, în lipsa unor date concrete că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să ascundă anumite probe.
Curtea Europeană a apreciat că pericolul pe care îl prezintă inculpatul și care i-ar atrage starea de detenție provizorie nu trebuie apreciat numai pe baza gravității mai mari a sancțiunilor penale și al celor civile care îl amenință pe petiționar. În cauză mai intervin și alte circumstanțe: caracterul inculpatului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia. Sub acest aspect, C reține că inculpatul este student, locuiește cu părinții săi care îi asigură baza materială, nu are antecedente penale, iar în cele 90 de zile de arest preventiv rezonanța faptelor sale s-a diminuat și nu se mai justifică prelungirea arestării preventive.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 1403Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, împotriva încheierii nr. 193 PA din 15.09.2009, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Dact.
3 ex./18.09.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Biciușcă Ovidiu
