Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 17/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.17/
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarat de inculpații,și - deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr.21 din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat -, solicită amânarea cauzei pentru data de 20 februarie 2009, ora 9,00 pentru pregătirea apărării.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită a se aprecia cu privire la cererea formulată de apărătorul precedent. Consideră că este legală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, arată că nu se opune cererii de amânare.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată de asemenea, că nu se opune amânării cauzei.
Curtea, deliberând, apreciază că cererea formulată de domnul avocat, apărător ales al recurentului inculpat - este neîntemeiată și neargumentată, cu atât mai mult cu cât a fost apărător și la instanța de fond.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat - precizează că are de invocat două excepții:
1) solicită a se constata nulitatea absolută a încheierii pronunțată la instanța de fond, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, ca efect al nedepunerii în termenul de 5 zile a propunerii de prelungire a arestării preventive prevăzut de art.159 alin.1 Cod procedură penală. Apreciază că, este vorba de cazul de nulitate absolută prevăzut de art.197 alin.2 Cod procedură penală. Propunerea de prelungire a arestării preventive se depune cu 5 zile înainte de expirare, ori, în cauză aceasta a fost depusă cu 2 zile înainte de a expira durata măsurii arestării preventive, situație în care, din punctul său de vedere nu apreciază că acest termen este unul de recomandare ci unul imperativ. Consideră că vătămarea care se aduce constă în faptul că tot art.159 Cod procedură penală stabilește ca judecătorul de la fond să judece cererea în termen de 24 ore, de asemenea, obligă instanța de recurs să judece recursul înainte de expirarea duratei măsurii arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate. Față și de recursul în interesul legii recursul trebuie judecat până la data de 19 februarie 2009 orele 24,00.
Precizează că a solicitat amânarea cauzei pentru a i se da posibilitatea să pregătească apărarea și din acest motiv consideră că propunerea de prelungirea a arestării preventive formulată cu 2 zile înainte de expirarea duratei măsurii arestării preventive nu este legală.
2) solicită a se constata nulitatea încheierii prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive prevăzută de art.197 alin.2 Cod procedură penală, față de compunerea completului de judecată. Apreciază că, judecătorul care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive este incompatibil având în vedere că, el a judecat și propunerea de arestare preventivă a inculpatului. Potrivit deciziei nr.22 din mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție care se referă la împrejurarea că, în aplicarea art.48 alin.1 lit."a" teza a-II-a Cod procedură penală nu este o situație de incompatibilitate, însă, apreciază că este o situație de incompatibilitate prevăzută de art.47 alin.2 Cod procedură penală, respectiv, judecătorul și-a exprimat opinia cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă. Legiuitorul și doctrina nu fac diferență între cauza în care se discută o măsură preventivă sau cauza pe fondul ei. Tot în doctrină s-a apreciat că dispozițiile art.47 alin.2 Cod procedură penală, se referă la situațiile în care judecătorul și-a exprimat opinia nu în ședința de judecată ci într-un alt mediu, sau se referă la o altă împrejurare la care nu se referă art.47 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivit art.155 Cod procedură penală, judecătorul trebuie să analizeze dacă subzistă temeiurile sau dacă au apărut altele noi. Ori, prin prisma analizării temeiurilor la momentul luării măsurii arestării preventive, judecătorul și-a exprimat opinia. Din analiza încheierii instanței de fond, rezultă că judecătorul, la sfârșitul considerentelor face o referire în sensul că deși nu sunt apărute temeiuri noi, subzistă cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Astfel încât consideră că aceasta și-a confirmat opinia exprimată la momentul luării măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, cu privire la termenul de depunere a dosarului Codul d e procedură penală nu prevede nicio sancțiune pentru depunerea dosarului într-un termen mai scurt de 5 zile. Art.197 alin.2 Cod procedură penală nu se referă la acest termen și nu se poate extinde la cazurile în care se aplică sancțiunea nulității absolute asupra actelor. Termenul de 5 zile este un termen de recomandare și nu un termen care împiedică să se solicite prelungirea măsurii arestării preventive. Cu privire la incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat prelungirea măsurii arestării preventive, având în vedere că este același cu cel care a dispus luarea măsurii arestării preventive, consideră că nu este vorba despre un caz de incompatibilitate. Măsura arestării preventive se dispune în condițiile legii pentru cazurile prevăzută la art.148 Cod procedură penală, prelungirea duratei măsurii arestării preventive se dispune atunci când procurorul nu și-a încheiat urmărirea penală, mai are de administrat probe, își motivează cererea, precizează ce probe mai are de administrat și este supus analizei instanței dacă probele pe care le solicită sunt utile cauzei și urmărirea penală nu poate continua fără administrarea acelor probe. Împrejurarea că subzistă temeiurile pentru menținerea măsurii arestării preventive nu este echivalentă cu motivele pentru care se prelungește măsura arestării preventive în acest caz cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, subzistența temeiurilor precum și motivarea în ceea ce privește necesitatea administrării probei, motivare pe care procurorul a realizat-
Având cuvântul, în replică, avocat pentru recurentul inculpat -, apreciază că relativ la nulitatea invocată în legătură cu incompatibilitatea judecătorului consideră că nu sunt incidente și nu pot fi aplicate dispozițiile recursului în interesul legii - decizia nr.22 pronunțată de secțiile unite pentru că, această decizie se referă strict la cazul prevăzut de art.48 alin.1 Cod procedură penală, ori s-a referit la altă dispoziție legală.
În legătură cu termenul de 5 zile apreciază că nu este de recomandare și nerespectarea lui este nelegală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38511Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat -, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Consideră că prin încheierea atacată nu s-au avut în vedere împrejurările esențiale pentru care procurorul solicită prelungirea măsurii arestării preventive în condițiile în care, chiar din propunere procurorul înșiruie un număr de 20 martori fără a prezenta tezele probatorii pentru fiecare martor pentru ca instanța să poată aprecia utilitatea audierii acestora, faptul că se așteaptă efectuarea unor expertize, respectiv rezultate ADN, consideră că starea de libertate a inculpaților nu reprezintă un impediment și apreciază că, nu se justifică menținerea stării de arest preventiv.
În legătură cu împrejurarea reținută de instanță că subzistă temeiurile care au fost avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării preventive, arată că acestea sunt nule. Face această afirmație întrucât dispozițiile art.209 Cod procedură penală impun procurorului în cazul infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați să efectueze urmărire proprie. Ori, nici la data formulării propunerii și nici între timp, cu excepția a trei martori care au fost audiați de procuror în urmă cu 4 zile urmărirea nu este efectuată de procuror. Însă, legiuitorul a dispus ca pentru anumite infracțiuni procurorul să efectueze în mod obligatoriu urmărirea. La art.217-218 Cod procedură penală textul de lege reglementează și delegarea pentru efectuarea unor anumite acte de către anumiți lucrători de poliție. În doctrină s-a apreciat că în cauzele penale în care urmărirea penală se efectuează de către procuror acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate în anumite localități decât cea în care se află sediul Parchetului de către organele de poliție din acele localități. Apreciază că instanța de recurs trebuie să analizeze și prin prisma legalității acestor indicii temeinice.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat elemente esențiale în legătură cu inculpatul pe care-l apără, în sensul că, deși i se reține complicitate la infracțiunea de tâlhărie în forma în care s-a făcut sesizarea cu consecințe deosebite nu s-a lămurit în ce modalitate sau care este varianta în care acesta este complice. Se enumeră doi martori dintre care unul angajatul părții vătămate face afirmația că la orele 14,30 văzut în Hârșova mașina inculpatului observând-o de la 100 când mașina trecea prin fața fermei și erau două persoane, ori din procesele-verbale de cercetare rezultă că acest autoturism are folii de culoare foarte închisă și este imposibil ca o persoană să vadă de la 100 câte persoane erau în autoturism. Această declarație vine în contradicție și cu o altă declarație a unui polițist de la intrare în Hârșova care face precizarea că, mașina inculpatului a fost văzut la intrare în Hârșova la orele 15,30.
Un alt aspect care nu întrunește elementele unui indiciu rezonabil este acela că, mai sunt de audiat doi martori dintre care unul este vecinul părții vătămate care afirmă că la orele 14,30 văzut două persoane cu cagulă ieșind din autoturism, iar alt martor care prietenul părții vătămate, la orele 16,25 declară că i-a văzut în localitatea Crucea mergând cu un autoturism ce avea viteza de 180 km/.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea propunerii de prelungire măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că temeiul prevăzut de art.148 lit."h" Cod procedură penală nu este aplicabil în ceea ce-l privește pe acesta. Depune la dosar înscrisuri din care rezultă că inculpatul este student, fiind în perioada de sesiune depune la dosar un grafic cu examenele la care ar fi trebuit să se prezinte și un înscris din care rezultă că solicită de la procuror înscrisul cu privire la faptul că, la data de 21.01.2009 acesta a depus la casa de amanet două lanțuri în contra sumei de 2500 RON.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. Consideră că este total nejustificată și contrară dispozițiilor art.5 din CEDO prelungirea acestei măsuri a arestării preventive. Aduce în discuție cauza Gesus contra Lituaniei în care se spune clar că, dacă prin luarea măsurii arestării preventive raportat la gravitatea infracțiunii există o suspiciune rezonabilă în sensul că inculpatul a săvârșit respectiva infracțiune pentru care este cercetat după trecerea unei anumite perioade de timp aceste temeiuri nu mai sunt suficiente pentru a justifica menținerea măsurii restrictive de libertate. Pentru a se lua această măsură în faza de urmărire penală este necesar ca indiciile să fie întărite prin fapte și împrejurări ce rezultă din mijloacele administrate.
În speță, indiciile avute în vedere la luarea și prelungirea acestei măsuri nu au fost completate pe măsura trecerii timpului și avansării cercetărilor. Consideră că la acest moment indiciile referitoare la activitatea infracțională a inculpatului se regăsesc în aceleași mijloace de probă, respectiv în declarațiile părților vătămate, în transcrierilor interceptate, de asemenea, în procesul-verbal de percheziție domiciliară. De asemenea, mijloacele de probă efectuate la data luării măsurii arestării preventive nu aduc lămurii suplimentare ale stării de fapt și contribuției fiecărui participant la săvârșirea faptei, acuzațiile sunt formulate în termeni generali, nu s-a clarificat numărul actelor materiale, a datelor producerii acestora, a prejudiciului produs. La dosarul cauzei se află mai multe acte doveditoare în care se încearcă a se exprima o anumită sumă, în acesta au ieșit din bancă sau au intrat în contul societăților pe care le administrează părțile vătămate. Solicită a se avea în vedere că există declarații contradictorii, inclusiv ale părților vătămate care afirmă că ar fi lucrat cu un an în urmă la domiciliul acestuia. În schimb vine o altă parte vătămată - care spune că ar fi lucrat pe casa scării, n-ar fi avut acces în camera unde se afla seiful. De asemenea mărturia vecinului acestuia care declară că era de notorietate în toată Hârșova că aceștia aveau un seif în locuința respectivă. Există contradicții și în declarațiile martorilor și care afirmă mai multe aspecte legate de cei care au ieșit din imobil și aveau cagule pe cap, respectiv erau doi sau trei. Consideră că într-un mod eronat a fost reținută și ora la care a fost văzută mașina respectiv 16,25. referitor la convorbirile purtate de către inculpați solicită a se avea în vedere că este vorba despre sume mici, aceasta motivat și de faptul că a și prestat o activitate în contul lui, sens în care, acesta îi datora sume mici de bani și. De asemenea, nici declarația lui nu poate fi primită care spune că ar fi fost de față când i-ar fi dat bani lui, acesta fiind de față doar când i s-a dat suma de 1500 lei.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, arată că analizând conținutul încheierii recurate a constata că, singurul motiv pentru care inculpații sunt ținuți în stare de arest preventiv este gravitatea faptei pentru care sunt bănuiți în prezenta cauză, în condițiile în care, chiar instanța fondului reține împrejurarea că, nu există probe privind participarea acestora la comiterea faptei, iar pe perioada în care urmează să fie privat de libertate să se administreze noi probe privind participarea și contribuția acestuia la săvârșirea faptei.
Consideră că o asemenea abordare nu este nici corectă și nici legală în condițiile în care, raportat la dispozițiile art.1 Cod procedură penală, scopul procesului penal este tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate dar în continuare legiuitorul arată că nicio persoană nevinovată să nu suporte cumva o sancțiune penală. Ori în condițiile în care, față de recurentul inculpat nu există nici cel puțin indicii temeinice în legătură cu participarea la o astfel de faptă apreciază că nu poate fi legală menținerea acestuia în stare de arest preventiv. De asemenea, instanța de fond reține că s-ar impune prelungirea măsurii arestului preventiv întrucât datorită acestei încadrări juridice și bănuiala că o persoană comis o faptă de o astfel de gravitate poate fi menținută în termen rezonabil o persoană în stare de arest preventiv. Ori, aceste susțineri trebuie coroborate cu dispozițiile art.143 Cod procedură penală și art.6 din CEDO și chiar art.1 alin.1 Cod procedură penală, atâta timp cât analizând probele de la dosar și probele administrate pe parcursul celor 30 de zile de arest preventiv se va constata că față de inculpat nu există probe și indicii în legătură cu participarea acestuia la săvârșirea faptei. Solicită a se avea în vedere procesul-verbal de efectuare a percheziției și de asemenea procesul-verbal privind cercetarea autoturismului aflat în posesia recurentului din care rezultă că este imposibil ca acesta să fie cel descris de către martori fiind imposibil ca la viteza de 160 km/h așa cum descrie un martor să se rețină nr. de înmatriculare al autoturismului cu atât mai mult cu cât acesta este înmatriculat în Bulgaria. Consideră că este lipsită de credibilitate o astfel de declarație. Ori în condițiile în care nu există nici un fel de probă privind participarea inculpatului la săvârșirea faptelor, dar nici indicii care să se concretizeze pe parcursul urmăririi penale. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului. Solicită a se observa din considerentele încheierii recurate că, instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive printre altele, pentru a se administra probe pe care le consideră instanța de fond ca fiind concludente pentru a se stabili situația de fapt, gradul și forma de participare a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei. Învederează instanței că inculpatul a fost arestat pentru faptul că a pătruns în locuința părții vătămate. S-a reținut că inculpatul a participat la săvârșirea faptei întrucât la un moment dat a purtat o discuție cu un alt inculpat pentru vânzarea a 2 kg de și deduce procurorul că de fapt reprezintă bani. Precizează că socrii inculpatului și nu părinții acestuia sunt crescători de animale și producători de. Se spune de către partea vătămată că două persoane au pătruns în locuință și au agresta-o, s-au prelevat probe biologice și s-a constata că există două profile ADN diferite și s-a comparat cu profilul ADN al inculpatului constatându-se că nu sunt identice. Astfel încât nu se mai poate susține că sunt indicii temeinice în sensul că inculpatul a pătruns în respectiva locuință. Nu se poate spune că toate probele administrate până la acest moment nu sunt în nici un fel în favoarea inculpaților s-a mai efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului și s-au căutat sumele de bani însă nu s-a găsit nimic ci doar niște bucăți de fier vechi. Consideră că nu poate fi ținută o persoană în stare de arest preventiv pe simple presupuneri, doar pentru faptul că una dintre părțile vătămate a indicat că a agresat-o o persoană îmbrăcată cu trening negru cu dungi portocalii. Nu a fost găsit ADN-ul la fața locului, nu sunt găsite amprente, bunurile nu au fost găsite la locuința inculpatului.
Instanța de fond citează din practica CEDO - cauza Latellier contra Franței, respectiv că raportat la gravitatea faptei săvârșite pentru care este cercetat persoana aceasta poate fi privată de libertate, în considerarea tulburării ordinii și liniștii publice pe care o produce, însă nu citează și mai departe respectiv că acest motiv este relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice în plus privarea de libertate va continua să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi o anticipare a pedepsie cu închisoare. Ori, instanța de fond, constată că inculpatul tocmai din motivul că rudele sale sunt crescători de animale de aceea folosit acel limbaj, astfel încât, consideră că instanța de fond la și condamnat, respectiv s-a antepronunțat pe fond. Unul din motivele principale al prelungirii măsurii arestării preventive este acela că fapta este de o gravitate deosebită. Nu datorită gravității faptei se prelungește măsura ci datorită pericolului concret pentru ordinea publică pe care o reprezintă lăsarea inculpatului în libertate. Nu este egalitate între pericolul social al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică. Cauza Pasturia contra Georgia - menținerea unei persoane în stare de arest preventiv doar pe baza gravității faptei de care este acuzat nu este compatibilă cu prevederile art.5 din Convenție care impune ca autoritățile să justifice menținerea măsurii arestării preventive și pe alte rațiuni concrete și se iau în calcul și alte măsuri.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Constanța și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, iar în subsidiar, să se aprecieze asupra măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, învederează instanței că din considerentele încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța rezultă că indiciile pe care le-a avut în vedere instanța de fond sunt foarte solide. La dosarul cauzei au fost administrate mai multe probe,unele dintre ele științifice altele s-au bazat pe interceptarea convorbirilor telefonice dintre inculpații, declarații de martori care au identificat autoturismele inculpaților și prezența lor la locul săvârșirii faptei. Dosarul este deosebit de complex, este prima prelungire pe care o solicită procurorul și probele pe care le-a menționat că urmează a fi făcute în cursul urmăririi penale sunt deosebit de numeroase și se impune prelungirea măsurii arestării preventive. Așa cum se prevede în dispozițiile art.155 Cod procedură penală, procurorul și-a motivat cererea și a arătat că pericolul pentru ordinea publică reprezentat de inculpați nu se referă numai la necesitatea ca inculpații să stea în stare de arest preventiv pentru ca procurorul să adune probe în sprijinul vinovăției acestora. Ori, în cauză procurorul are de realizat două obiective, respectiv completarea urmăririi penale dar în principal împrejurarea ca cei doi inculpați să săvârșească fapte asemănătoare care sunt foarte grave. Nu se poate disocia pericolul pentru ordinea publică de pericolul social al faptei. Trebuie avută în vedere și fapta săvârșită de inculpați chiar dacă se află la prima abatere.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații, -, și, ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțată la instanța de fond ca temeinică și legală.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat - arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța constată că, prin încheierea nr. 21 din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr-, s-a hotărât:
S-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
În baza art. 159. pr. pen. raportat la art. 155, 156. pr. pen. S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, și, dispusă prin încheierea nr. 10/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, pe o perioadă de 30 zile, de la data de 20.02.2009 până la data de 21.03.2009 inclusiv.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
Au fost respinse cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 192 alin. 3. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 17.02.2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, privind prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații zis cercetat pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21lit.a,b,c și alin.3 pen. - cercetat pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prev. și ped. de art.26 rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21lit.a,b,c și alin.3 pen. cercetat pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prev. și ped. de art.26 rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21lit.a,b,c și alin.3 pen. și cercetat pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21lit.a,b,c și alin.3 pen.
În motivarea propunerii se arată că, din momentul dispunerii măsurii arestării preventive de către instanța de judecată, în cauză au fost efectuate, următoarele acte de urmărire penală:
- efectuarea unei noi percheziții domiciliare la imobilul aparținând inc.;
- solicitarea adresată instanței de autorizare a efectuării unei percheziții informatice a sistemelor informatice și suporturilor de stocare a datelor și informațiilor, ridicate la 21.01.2009, conform proceselor verbale de percheziții domiciliare încheiate la aceeași dată (în acest sens s-a emis de către Tribunalul Constanța autorizația de percheziție nr.26 din 10.02.2009);
- efectuarea de verificări cu privire la existența bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților și aplicarea măsurii sechestrului asigurător conform ordonanței procurorului din data de 06.02.2009;
- aplicarea procedurii de ridicare de probe biologice de referință de la inculpații zis "", precum și de la partea vătămată și martorul G (persoane care au dezlegat partea vătămată, imobilizată de inculpați și i-au acordat primele îngrijiri înainte de sosirea lucrătorilor de poliție); întocmirea proceselor-verbale conform legislației în vigoare și solicitarea adresată instanței de judecată pentru dispunerea ridicării probelor biologice în situațiile refuzului de consimțământ la recoltare (vezi conținut procese-verbale întocmite de lucrătorii de poliție delegați în acest sens);
- efectuarea unei cercetări în amănunt a autoturismului Volskwagen Golf cu nr. de înmatriculare B 4973KT ridicat de la inc., despre care există probe că a fost folosit la comiterea infracțiunii și întocmirea unui proces-verbal în acest sens în prezența apărătorilor;
- audierea de către procuror în calitate de martori a următoarelor persoane:, G,;
- depunerea la dosar, la data de 13.02.2009 de către lucrătorii de poliție delegați ai Serviciului Investigații Criminale al C, a raportului de constatare tehnico-științifică privind analiza comparativă a profilului genetic al inc., în sensul evidențierii sau neevidențierii acestuia, cu motivele expuse, în urmele biologice constatate pe obiectele supuse analizei ridicate de la fața locului.
Se arată de asemenea,în cuprinsul propunerii formulate că, în continuare, pentru completarea și finalizarea urmăririi penale este necesară efectuarea următoarelor acte de urmărire penală:
- audierea în calitate de martori a următoarelor persoane: RAMADAN (indicat de partea vătămată în declarația consemnată de procuror), numitul, zis "", persoane nominalizate în declarațiile consemnate de lucrătorii de poliție și existente la dosar;
- identificarea persoanelor care fac parte din anturajul inculpatului zis "" și audierea acestora în calitate de martori, raportat și la aspectele relevante cauzei, susținute de martorul;
- efectuarea constatărilor tehnico-științifice privind cele 5 urme papilare identificate prin adresa - din 20.11.2008 a Serviciului Criminalistic (fila 34,vol.1), precum și a urmelor de încălțăminte ridicate cu ocazia cercetării efectuate la fața locului în locuința părților vătămate;
- efectuarea rapoartelor de constatare tehnico-științifice cu privire la stabilirea profilurilor genetice ale inculpaților, părții văt. și martorului G și analiza evidențierii acestora în urmele biologice identificate pe obiectele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului și perchezițiilor domiciliare;
- audierea, în calitate de martori, a numiților:, și, ultimele două persoane purtând discuții relevante cauzei cu o parte din inculpați, conform proceselor verbale de redare interceptări;
- efectuarea expertizei informatice conform autorizației dispuse de către instanța de judecată, în termenul de 30 de zile prevăzut.
Se arată totodată că, urmărirea penală nu este finalizată, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Din analiza actelor și lucrărilor de urmărire penală, instanța reține următoarele:
Prin ordonanțele nr.1523/P/2008 din data de 21.01.2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.
În fapt se reține că, inculpații și zis "", la data de 10.11.2008, ajutați fiind de și, au pătruns cu forța, mascați cu cagule, în locuința părților vătămate ȘI, din orașul Hârșova, str. - cel, -.16, jud. C și, pe fondul imobilizării, amenințărilor cu o sabie și exercitării de violențe asupra acesteia din urmă, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, au sustras din seiful aflat în imobil, sumele de 140.000 EURO și 7 miliarde lei.
Se reține, de asemenea, că inculpații și, la data de 10.11.2008,în jurul orelor 16,00 în baza unei înțelegeri prealabile, cu intenție, au înlesnit și ajutat, (ultimul asigurând și transportul autorilor de la locul comiterii faptei) pe și zis "" să pătrunsă cu forța, mascați cu cagule, în locuința părților vătămate și din orașul Hârșova, str. - cel, -.16, jud. C, să imobilizeze, să amenințe cu o sabie și să exercite violențe asupra acesteia din urmă, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, facilitând astfel sustragerea de către autori din seiful aflat în imobil, sumelor de 140.000 EURO și 7 miliarde lei. De asemenea, acesta în baza unei înțelegeri prealabile cu ceilalți participanți, au primit sume de bani astfel sustrase, în scopul folosirii în interes personal.
Prin încheierea nr. 10/22.01.2009 pronunțată de către Tribunalul Constanța în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a celor patru inculpați, cu începere de la 22.01.2009 până la 19.02.2009, constatându-se incidența în cauză a temeiului concret prev. de art. 148 alin. 1 lit. f
C.P.P.Analizând, atât prin prisma materialului de urmărire penală exista dosar, cât și prin prisma argumentelor invocate în apărare, propunerea de prelungire a arestării preventive formulată în cauză, instanța constată că acesta este legală și temeinică, motiv pentru care va fi admisă.
În opinia tribunalului, în cauză este incidentă prima teză a alin. 1 al articolului 155.C.P.P. în sensul că, fără a interveni elemente evidente de noutate în dovedirea acuzațiilor aduse inculpaților, temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora impun în continuare privarea lor de libertate.
Deși în analiza propunerii de prelungire a arestării preventive se pornește de la premisa existenței temeiurilor care au determinat inițial luarea acestei măsuri preventive, temeiurile analizându-se numai sub aspectul subzistenței lor în prezent, se impune, dată fiind argumentația prezentată în apărare, a se reaminti temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, sub aspectul incidenței prevederilor art. 143.C.P.P. cu referire la indiciile temeinice de participare a tuturor celor patru inculpați arestați preventiv la comiterea faptei.
Mijloacele de probă de probă administrate din care evidențiază bănuiala rezonabilă în sensul că inculpații arestați preventiv au participat la comiterea faptei sunt următoarele:
- declarația părții vătămate, precum și declarația victimei, care se se coroborează cu probe testimoniale, constatări tehnico-științifice, procese-verbale încheiate de lucrătorii de poliție.
Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului rezultă că în locuința părților vătămate s-au constatat urme de răvășire și de deranj ale obiectelor existente, ca urmare a unei posibile lupte ce s-a desfășurat în acel loc, dar și urme dinamice de încălțăminte, iar în holul apartamentului a fost identificat un seif metalic de culoare gri, culcat pe o pilotă, cu cheile introduse în lăcașul yalei ( planșa foto). În imobil au fost identificate urme materie-picături substanță brun-roșcată cui aspect de sânge, un cablu electric bifilar, pe pardoseală, lângă pat-un cablu de încărcător telefon, ambele aflate în zonă unde a fost găsită victima, pentru a fi transportată la spital. În sufrageria apartamentului s-a constatat un panou de rigips, parțial rupt, cu profile metalice rupte și îndoite, despre care partea vătămată a relatat că este locul în care se afla seiful, înainte de a fi transportat de autorii faptei, în holul apartamentului.
Acest mijloc de probă se coroborează cu declarațiile celor două părți vătămate, consemnate de procuror.
Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză certifică consemnările efectuate de medicul legist, imediat după comiterea faptei, în sensul producerii unor leziuni traumatice ca urmare a actelor de violență comise asupra victimei, cu și de corpuri dure, care au pus în primejdie viața victimei.
Declarația părții vătămate consemnată de procuror la puțin timp după sesizarea faptei, în care aceasta relatează aspecte privitoare la traseul parcurs de sus-numit și concubina sa, victima, în ziua de 10 noiembrie 2008, în intervalul de timp 8,30-16,00 este coerentă și se coroborează cu alte probe administrate, raportat la modul în care a fost găsită victima, după consumarea infracțiunii de tâlhărie la persoanele care au constatat leziunile produse asupra victimei, la sumele de bani existente în seiful aflat în domiciliu și la justificarea acestora. Astfel, declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor audiați până în prezent, procesul-verbal de consemnare a declarației minorului,.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că în săptămâna premergătoare comiterii faptei, în orașul Hârșova a fost observat, în locurile precizate de partea vătămată, autoturismul marca AUDI A4, culoare gri, cu nr. de înmatriculare -, autoturism observat de acesta în zilele de 8 și respectiv 9 noiembrie 2008, în apropierea locuinței sale. Acest autoturism, conform actelor existente la dosar,este utilizat de inculpatul.
Conducătorul autoturismului sus-menționat a fost observat în mai multe rânduri, în compania inculpatului zis "", din localitatea Hârșova, acesta din urmă fiind persoana care, cu circa un an în urmă, a lucrat la amenajarea apartamentului părții vătămate, cunoscând despre existența seifului. Afirmațiile părții vătămate în sensul că, autoturismul marca AUDI A4 cu nr. - a fost observat în apropierea locuinței părții vătămate, inclusiv în ziua comiterii fapte-10.11.2008, în jurul orelor 13,30-14,00, în zona fermei pe care aceasta o deține sunt certificate și de martorii G, și.
În urma verificărilor efectuate a rezultat că autoturismul mai sus menționat aparține SC LEASING ROMANIA SRL și este utilizat în cadrul societății SC SRL C de către, societatea fiind administrată și de tatăl acestuia,.
Conform proceselor verbale existente la dosar, s-a stabilit că acest autoturism este condus de către -fiul lui, administratorul societății comerciale SC TRANS SRL.
Conform declarației părții vătămate, în urma prezentării fotografiilor inculpaților și, aceasta l-a indicat pe primul ca fiind conducătorul autoturismului -, pe care l-a observat în Hârșova, în apropierea datei comiterii faptei, iar pe cel de-al doilea, l-a indicat ca fiind persoana cunoscută sub porecla de "", care a lucrat la locuința sa.
- declarațiilor martorilor și, din care rezultă că, la data comiterii faptei, în jurul orelor 16,30, au observat doi bărbați mascați cu cagule, ieșind din scara blocului în care se află locuința părților vătămate și urcând într-un autoturism marca Wolskwagen de culoare neagră, condus de un alt tânăr cu .
- declarația martorului care a susținut că, în ziua de 10.11.2008, orele 16,25 - cu aproximație, în timp ce se deplasa cu autoturismul său dinspre Hârșova spre C, a fost depășit de două autoturisme care circulau cu viteză de aproape 160 Km/, primul fiind a Wolskwagen Golf 3 de culoare neagră cu număr străin, posibil de Bulgaria, în care se aflau 2 tineri, urmat la o distanță foarte mică de autoturismul marca A4 cu nr.- în care nu a putut observa numărul persoanelor, acesta având geamurile acoperite cu folie neagră.
Conform investigațiilor efectuate și analizei imaginilor înregistrate de camera magazinului din mun. C (amplasată în parcare) din data de 10.11.2008, între orele 11,00-11,53, s-a constatat faptul că afirmațiile părților vătămate cu privire la traseul parcurs înainte de comiterea faptei sunt reale și a rezultat că în acel interval de timp, în apropierea autoturismului aparținând acestora, aflat în parcarea complexului comercial, s-a aflat un autoturism marca Wolskwagen Golf de culoare neagră, similar cu cel descris de martor, ca fiind prezent la locul comiterii faptei.
Raportul de expertiză întocmit de Institutul pentru Tehnologii, analizând imaginile menționate mai sus, a concluzionat că autovehiculul prezent în imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale complexului comercial "este foarte probabil marca Wolskwagen model Golf 3 de culoare neagră, făcându-se o analiză a celor concluzionate.
Este, astfel, susținută varianta că părțile vătămate au fost urmărite în ziua comiterii faptei pentru a se cunoaște traseul acestora, de acest autoturism Wolskwagen model Golf 3 despre care sunt probe că în data de 10.11.2008 a fost condus de.
- declarația martorei din care rezultă că, în anul 2008, în luna august, fiul ei a vândut un autoturism marca Wolskwagen model Golf 3 de culoare neagră cu număr de Bulgaria B-4973 KT lui. Această declarație se corelează astfel cu declarațiile martorilor, în sensul că, autoturismul în care s-au urcat cei doi bărbați mascați era Wolskwagen model Golf 3, cu număr de Bulgaria (declarație ).
Conform datelor comunicate de către agentul de poliție din cadrul Poliției Hârșova, la data de 23.10.2008, noaptea, inc. a fost depistat pe raza orașului Hârșova, în jurul orelor 3,30, acesta justificându-și prezența în sensul că se întâlnea cu inc. zis "". În aceeași seară, lucrătorul de poliție a observat în trafic autoturismul marca Wolskwagen model Golf 3, cu număr de Bulgaria-.
În jurul datei de 25.10.2008, conform procesului verbal existent la dosar, lucrătorul de poliție a observat în Hârșova autoturismul marca AUDI A4 cu nr. de înmatriculare -, recunoscându-l printre ocupați pe inc. zis "".
În momentul când autoturismul marca AUDI A4 a plecat spre C, lucrătorul de poliție l-a urmărit părându-i suspect și a constatat că acesta era oprit lângă un alt autoturism, respectiv Wolskwagen model Golf 3 cu nr. B-4973 KT (Bulgaria)în interior fiind identificat ca șofer inc., angajat al societății SC TRANS SRL, administrată de Și.
- procesele-verbale întocmite de lucrătorii de poliție în urma obținerii de la operatorii de telefonie mobilă a traficului convorbirilor și comunicărilor ce au avut loc în ziua de 10.11.2008, în intervalul 15,30-16,15, în zona comiterii faptei, din care rezultă că posturile telefonice utilizate de inc. și înregistrate pe SC TRANS SRL au fost folosite chiar în intervalul de timp dinainte, în timpul și imediat după comiterea faptei,fiind cert faptul că utilizatorii acestora, unul dintre ei fiind și respectiv, inc., care s-au aflat în zona comiterii faptei, în momentul efectuării convorbirilor telefonice.
În baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Constanța privind interceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică a convorbirilor telefonice efectuate, a SMS - urilor primite și localizarea acestora, au fost redate rezumativ și integral discuțiile și mesajele ce au avut loc imediat după comiterea faptei între inculpații, zis "", învinuitul, înv. și numitul ""-.
Analizând procesele verbale de redare rezumativă a interceptărilor efectuate existente la dosar și întocmite până în prezent, precum și cele de redare integrală, se constată că între inculpații sus-menționați au loc discuții, folosindu-se un limbaj codificat, privitoare la predarea-primirea unor sume de bani, împărțirea unor astfel de sume de bani fiind menționate valori mari în lei și în EURO, discuții care apar imediat după comiterea faptei.
Relevante sunt în acest sens discuțiile purtate în data de 14.11.2008, ora 12,04 între zis "" și, privitoare la preluarea unor sume de bani, intitulată codificat "pachet de țigări", transmițându-și și mesaje de genul "nu veni cu la garaj". Aceste mesaje trebuie să fie analizate în contextul discuțiilor purtate între inculpați, astfel cum sunt redate rezumativ în procesele verbale întocmite, raportat la scopul mesajelor transmise, orele înaintate la care se purtau discuțiile telefonice și încercarea permanentă de a codifica asemenea mesaje, pentru a ascunde informația reală.
Astfel, inculpatul, în cuprinsul convorbirilor purtate prin intermediul postului telefonic utilizat 0761 - face referiri certe la preluarea unor sume de bani despre care existau indicii că le deține inculpatul, de la acesta, denumite într-un limbaj codificat "", "hârtii", "bomboane", putându-se susține că toate se refereau la același conținut, și anume împărțirea sumelor de bani provenite din activitatea infracțională descrisă, pe care inculpații și le revendică, raportat la contribuțiile avute.
Discuțiile sunt purtate în special între inc. -, - și, respectiv - zis "", precum și zis ""-martorul.
În contextul celor expuse, înscrisurile depuse la dosar de către inculpatul cu care a dorit să dovedească faptul că părinții acestuia se ocupau de valorificarea de brânzeturi, astfel încât limbajul folosit în cursul convorbirilor telefonice este unul real, iar nu codificat, sunt lipsite de concludență în apărare, mai mult, putând fi interpretate în sensul că activitatea părinților săi, de vânzare a brânzeturilor, l-a inspirat pe inculpat în alegerea expresiilor codificate.
Relevante sunt și mesajele transmise de către (18.11.2008, orele 20,51-21,40) din care rezultă chiar declanșarea unei stări conflictuale cu privire la împărțirea sumelor de bani.
Din conținutul discuțiilor telefonice mai rezultă că inculpatul face referire la faptul că îi este ascultat telefonul mobil, solicitând persoanei cu care discută sfaturi pentru evitarea preluării mesajelor de către organele de poliție, intitulate "gardă".
Conform discuțiilor telefonice și mesajelor înregistrate în ziua de 21.11.2008, inc. zis "" s-a deplasat pentru a se întâlni cu, în scopul preluării unor sume de bani de la acesta din urmă, existând chiar și o negociere, folosindu-se expresia "20 de bețe", "" solicitând 40.. zis "" utilizând postul telefonic 0766 - face referire la preluarea unor sume de bani de la, folosind expresia "că io se va da ce-i al lui, după Revelion" (discuții 26.11.2008, între și numita; 01.12.2008, orele 23,23 între și zis "").
Relevant este mesajul expediat de inc. zis "" către numitul, în care primul precizează că el împreună cu au "140.000 de e", aspect concordant cu declarația inițială a părții vătămate, care a precizat că în seif s-a aflat suma de 140.000 de EURO.
De asemenea, inc., în convorbirile avute cu inculpații și, face referire la iminenta preluare a unor sume mari de bani de la căruia i le solicită imperativ, pentru că i se cuvin( proces - verbal redare interceptări, post telefonic 0766 --01.12.2008, 02 și 03 dec.2008).
Din discuțiile purtate de înv. de la postul telefonic 0756 - rezultă că acesta cunoaște proveniența sumelor de bani deținute de fiul său și inc. și solicitate de inc. zis "" și.
Relevante sunt și discuțiile telefonice purtate de la postul telefonic utilizat de înregistrat pe SC TRANS SRL (0756 -) din care rezultă că acesta comunica cu două persoane - lucrători de poliție, fiind atenționat că este suspectat de comiterea infracțiunii de tâlhărie din Hârșova.
Din procesul-verbal de redare rezumativă a interceptărilor efectuate din data de 04.01.2009, susținut și de procesul-verbal de redare integrală cu referire expresă la mesajele transmise din 23.12.2008 de la inculpatul zis "" către, rezultă că primul îi cere celui de-al doilea, în mod repetat, să-i dea "partea lui", "toți ăia " și "ce-i aparține", iar îi precizează că-i va da pe toți, când o să-i aibă.. expediază către zis "", în ziua de 29 dec.2008 un mesaj în sensul determinării acestuia să primească în locul "părții sale" "un PASSAT", menținându-i că l-a întârziat cu ăia-banii,întrucât tatăl lui s-a folosit de ei, a plătit din datoriile pe care le avea luate cu camătă, iar el îi va da partea ulterior. zis "" expediază un mesaj scris lui la o oră înaintată, 0,51, solicitând "vreau tot ce-i al meu, 400 în cap și 1.500" (proces-verbal rezumativ, 04 ian.2009, pag.5).
În ceea ce-l privește pe inc., acesta a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiuni similare, cu un mod de operare identic (fișa de cazier și procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție).
Conform procesului verbal de percheziție domiciliară existent la dosar, la domiciliul inc. a fost descoperit un tip trening-sport, de culoare neagră, cu dungi portocalii care corespunde cu descrierea făcută de partea vătămată, inițial, când prezintă îmbrăcămintea unuia dintre autori-cel indicat mai înalt, mascat cu cagulă și îmbrăcat într-un trening de culoare neagră, cu dungi portocalii.
În procesul-verbal întocmit la data de 10 ian.2009, la sediul firmei,cu ocazia percheziției la un punct de lucru al SC TRANS SRL C, folosit de inculpatul, intitulat în convorbirile telefonice "La garaj", se consemnează faptul că s-a găsit, lângă gardul de plăci beton, o sabie, descrisă în act, despre care învinuitul spune că o deținea într-un ul din garajele imobilului.
Partea vătămată a precizat inițial în declarație, că a fost amenințată cu o sabie, cu caracteristici similare celei găsite.
Se impune precizarea în sensul că, probele administrate după data arestării preventive a inculpaților nu au adus în favoarea inculpaților modificări ale indiciilor temeinice ce au permis luarea măsurii arestării preventive.
Date fiind complexitatea cauzei, poziția procesuală a inculpaților cu consecința insuficienței sub aspectul administrării probelor a celor 29 de zile de arest preventiv, dar și existența în prezent a indiciilor temeinice în sensul că toți cei patru inculpați au participat la săvârșirea faptei, nu se poate susține că lipsa în acest moment a unor date certe care să stabilească în mod neechivoc contribuția efectivă a fiecăruia dintre aceștia la comiterea faptei în participație, nu ar mai permite privarea de libertate a inculpaților.
Tocmai probele ce urmează a fi administrate și a căror utilitate este de necontestat, vor lămuri situația de fapt, așadar forma și gradul de contribuție a fiecărui inculpat la comiterea faptei.
Având în vedere gravitatea infracțiunii de comiterea căreia sunt bănuiți inculpații, gravitate care se impune a fi raportată atât la natura infracțiunii cât și la modalitatea de comitere ( organizat, premeditat pentru a se sustrage sume considerabile de bani dintr-o locuință ) și care este de natură a genera o puternică reacție negativă în rândul societății, lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta în continuare un pericol pentru ordinea publică, subzistând astfel temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit.f și C.P.P. în raport cu actualul stadiu procesual.
În acest sens, instanța are în vedere practica Curții Europeane a Drepturilor Omului care a statuat că, prin gravitatea și reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen rezonabil (Hot. Letellier vs. Franta).Ori, nu se poate susține că perioada de 29 de zile în care inculpații sunt privați de libertate a atins limita rezonabilității în prezenta cauză.
Ținând seama de complexitatea cauzei, de conduita procesuală a inculpaților, de stadiul urmăririi penale dar și de volumul și importanța probelor ce urmează a fi administrate, instanța consideră că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea acestora de libertate pe o perioadă de 30 de zile
In termen legal, împotriva încheierii menționate, inculpații, și, au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Motivele de recurs vizează în esență lipsa probelor și a indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunilor imputate inculpaților.
Toți recurenții solicită admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârii atacate si rejudecând să se dispună în principal respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive iar in subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr -.
Examinând actele si lucrările dosarului in raport de criticile aduse si din oficiu, curtea constată că, recursurile declarate de inculpații, -, și sunt nefondate.
Excepțiile invocate in cauză, cuprinse detaliat in practica, sunt neîntemeiate, întrucât:
1) Art. 159 alin. 1 cod pr. penală, prevede că " dosarul cauzei va fi depus la instanță, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive întocmită de procurorul care efectuează urmărirea penală, cu 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive și va putea fi consultat de apărător".
În cauză, Parchetul a depus la instanță dosarul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive la data de 16.02.2009, fiind soluționat de Tribunalul Constanța la 17.02.2009.
termenului de 5 zile prevăzut în dispoziția legală mai sus enunțată nu poate fi sancționată cu nulitatea absolută câtă vreme încălcările care Atrag nulitatea absolută sunt prevăzute in art. 197 cod pr. penală fără ca acest text de lege să facă referiri la termenele procedurale sau procesuale.
Ca atare, termenul de 5 zile fiind un termen de recomandare, nu poate atrage nulitatea încheierii recurate.
2) Faptul că judecătorul care a soluționat propunerea de pr4elungire a arestării preventive este același cu cel care a dispus luarea măsurii arestării preventive, nu se află în cazul de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. 2 cod pr. penală.
Potrivit prevederilor menționate, pentru ca un judecător să devină incompatibil, aceasta trebuia să se fi pronunțat asupra vinovăției inculpatului, situație în care nu se regăsește judecătorul in cauza de față, care a soluționat propunerea de arestare preventivă si propunerea de prelungire a arestării preventive si care, potrivit deciziei nr. 22/2008 a ICCJ nu se află nici in cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. 1 lit. a teza a II-a cod pr. penală.
In concluzie, nici această excepție nu poate atrage nulitatea încheierii atacate.
Pe fond, calea de atac exercitată de inculpați nu este fondată întrucât, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 143, 148 lit. f cod pr. penală nu s-au schimbat, subzistă în continuare, fiind respectate și disp. art. 136 cod pr.penală.
Pe de altă parte, faptele imputate inculpaților, astfel cum au fost descrise prin cererea parchetului, precum și succesiunea actelor procedurale ce urmează a fi îndeplinite, impun prelungirea măsurii arestării preventive pentru asigurarea operativității procesului penal in scopul completării urmăririi penale.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 155 cod pr. penală si reținând că hotărârea recurată este legală si temeinică, curtea, in lipsa unor cauze de nulitate, în temeiul art. art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge recursurile penale declarate de inculpați.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursurile penale declarat de inculpații,și - deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr.21 din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Pentru judecător, Judecător,
- - - -, aflată - -
în cf. art. 312 cod pr. penală
semnează
Președinte de complet,
- -
Pentru Grefier,
- -, aflată
în cf. art. 312 cod pr. penală
semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond.:
Red.înch.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./09.03.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu, Adriana Ispas
