Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 174/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale de ședință din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv, inculpații și asistați de apărător ales avocat, inculpatul asistat de apărător ales avocat. Este prezentă și traducătorul de limbă germană.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că motivele care au determinat arestarea nu mai subzistă întrucât în ultimele declarații date în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut fapta astfel că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Se mai arată că inculpatul este arestat din data de 29 sept.2008 și termenul rezonabil al arestării a fost depășit și, în prezent, cauza se amână nejustificat pentru audierea unui investigator sub acoperire care nu există.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că termenul rezonabil al arestării a fost depășit, temeiurile care au impus inițial arestarea inculpaților s-au modificat. Solicită a se avea în vedere jurisprudența CEDO.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
În deliberare constată că prin încheierea penală de ședință din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002din Codul d e Procedură Penală, cu referire la art. 160 din același cod, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:, .
În baza art. 139 alin. 1 C.P.P. s-au respins cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În deliberare, tribunalul a constatat că, potrivit art. 3002, raportat la 160 ambele din Codul d e procedură penală, instanța are obligația ca în cursul judecății, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților din prezenta cauză, nu pot fi identificate aspecte care să evidențieze derogări de la dispozițiile legale în vigoare - cuprinse în special în Capitolul I din Titlul IV al codului d e procedură penală, referitoare la măsura arestării preventive ( dispoziții ce privesc competența organului care a dispus ultima menținere, termenul pentru care a fost luată măsura, etc ).
Referitor la temeinicia măsurii arestării preventive, instanța este datoare să verifice dacă, în cauză, subzistă în continuare motivele care au determinat menținerea măsurii privative de libertate, adică dacă există indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile sancționate de lege cu pedepse mai mari de patru ani și dacă lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În concret, se constată că prin încheierea din data de 15.12.2008 Tribunalul Timiș, în temeiul art. 3002al. 3.C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 3 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 3 al. 2 și art. 2 al. 2 ambele din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 3 al. 2 și art. 2 al. 2 ambele din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
Instanța a considerat că de la termenul din data de 15.12.2008 și până în prezent nu au intervenit împrejurări care să demonstreze că temeiurile avute în vedere anterior la luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Notiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurari petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal.
Această noțiunea prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. are în vedere datele existente în dosarul cauzei care permit a se trage concluzia că inculpatii cercetati în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce poate să se concretizeze nu doar în vreo atitudine violentă sau potential infracțională pe viitor a inculpatilor, ci si în starea de nesigurantă, de neliniste ce s-ar putea crea în constiinta socială prin lasarea acestora în stare de libertate.
Aceasta este interpretarea dată și de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudenta ei (Letellier contra Franta), unde se arată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societații o reacție de nesiguranță, de revoltă care să permită cel puțin o perioadă de timp arestarea preventivă a celor acuzați.
S-a observat că probele cu declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați în cauză, interpretate prin coroborare cu celelalte probe administrate până în acest moment, nu au făcut să dispară indiciile ce determină presupunerea rezonabilă că inculpații ar putea fi vinovați de comiterea faptelor pentru care aceștia sunt cercetați și care întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni sancționate de lege cu pedepse mai mari de patru ani, iar față de împrejurările speței, lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă, în continuare, pericol pentru ordinea publică, pericol semnificând o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că inculpații, acuzați de comiterea unor infracțiuni grave, sunt cercetați în stare de libertate.
Conduita sinceră a inculpaților, rezultată în urma reaudierii acestora si lipsa antecedentelor penale, poate fi considerată o circumstanță în favoarea inculpaților în situația în care vor fi declarați vinovați și va trebui să li se aplice o sancțiune penală, dar aceasta nu înseamnă că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut, întrucât societatea se simte amenințată și trebuie să reactioneze, atunci când relatiile sociale referitoare la sănătatea publica sunt încălcate.
Împotriva încheierii Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații care nu au fost motivate în scris dar atât inculpații cât și apărătorii lor aleși au solicitat revocarea arestării preventive și punerea în libertate sau înlocuirea arestării preventive cu măsura interzicerii părăsirii localității sau a țării pe motiv că motivele care au determinat arestarea nu mai subzistă întrucât în ultimele declarații date în fața instanței de judecată inculpații au recunoscut faptele astfel că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Se mai arată că inculpații sunt arestați din data de 29 sept.2008 și termenul rezonabil al arestării a fost depășit și în prezent cauza se amână nejustificat pentru audierea unui investigator sub acoperire care nu există.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 385 ind.6 al.3 cpp se constată că Încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și 148 lit. cpp în sensul că sunt indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
De asemenea s-a reținut în mod întemeiat și incidența cazului de arestare prev. de art.148 lit.f cpp în sensul că pedeapsa pentru faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie întodeauna probat prin administrarea unor anumite dovezi ci poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia,amploarea faptelor în care au fost implicați inculpații și consecințele săvârșirii infracțiunii.
Raportat la faptele inculpaților se reține că ei sunt suspectați de săvârșirea unor fapte grave de trafic de droguri de mare risc ce rezultă și regimul sancționator foarte, prev. de lege și având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele pentru care au fost trimiși în judecată cantitățile de droguri traficate, luarea măsurii arestării preventive este justificată.
Așa cum în mod întemeiat a reținut și instanța de fond chiar dacă inculpați au recunoscut în final faptele pentru care au fost trimiși în judecată, aceasta poate fi o circumstanță ce va fi avută în vedere la aplicarea pedepselor în situația în care se va aprecia că sunt vinovați.
Cu privire perioada în care inculpații au fost arestați preventiv se constată că această măsură nu a depășit un caracter rezonabil având în vedre complexitatea cauzei ce rezultă atât din numărul mare a inculpaților care se presupune că au participat la săvârșirea faptelor cât și probele care se impune a fi administrate pentru soluționarea judicioasă a acesteia.
Prin urmare recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 38515pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al. 2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 04.02.2009 în dosarul nr-.
Obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
GREFIER,
Red./ 26.02.2009
Tehnored. CP
Ex. 2/ 26.02.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 174 /
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 04.02.2009 în dosarul nr-.
Obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
