Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 2/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
3024/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.2/
Ședința publică din data de 5 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror A.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii din data de 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul arată că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului. Consideră că motivele invocate de Parchet în vedere prelungirii duratei arestării preventive a acestui inculpat, respectiv faptul că nu s-au primit rezultatele expertizelor medico-legale din data de 25.11.2009, a expertizei psihiatrice și a constatărilor tehnico-științifice biocriminalistice, nu impun menținerea stării de arest a inculpatului. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar influența buna desfășurare a urmăririi penale și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, să se dispună respingerea propunerii Parchetului de prelungire a duratei de arestate preventivă a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, întrucât în mod legal a fost dispusă prelungirea măsurii arestării preventive, în condițiile în care, temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în prezenta cauză, iar urmărirea penală nu este finalizată.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu de la 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu 30 de zile, de la data de 25.12.2009 până la data de 23.01.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptelor imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 21lit. c Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în ziua de 7 noiembrie 2009, în jurul orei 1530, inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, trecând pe strada unde locuiește, s-a hotărât să sustragă mai multe bunuri de îmbrăcăminte de la locuința acesteia, cunoscând că locuiește singură la domiciliul său. Astfel, a pătruns în locuința acesteia din mun. B,-, sector 2, de unde a sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte și de uz casnic, pe care le-a pus într-o pătură și, fiind surprins de victimă, a lovit-o în mod repetat în zona feței. Aceasta a căzut pe podeaua locuinței, suferind leziuni ce au condus la decesul care a survenit ulterior, la data de 23.11.2009, la Spitalul Clinic de Urgență Decesul victimei s-a datorat hemoragiei meningee, consecința unui traumatism cranio-facial, survenit în cadrul unui politraumatism cu fractură coloană vertebrală C5-C6 și contuzie medulară nivel C5.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală. Relevante în acest sens sunt: concluziile provizorii nr. A3/1645/09 din data de 25.11.2009, întocmite de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" din B; declarațiile martorilor, și, declarațiile inculpatului, procesele verbale de recunoaștere de pe fotografii.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest gen de pericol este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, precum și de modalitatea de săvârșire a acesteia; în acest context, se remarcă violența de care a dat dovadă inculpatul în momentul în care a lovit-o pe partea vătămată, aceasta decedând la un interval scurt de la agresare.
Acest deznodământ nu poate crea decât un sentiment de nesiguranță în rândul membrilor comunității, un ecou ce generează temerea că, lăsat în libertate, inculpatul s-ar putea manifesta violent din nou, ceea ce creează, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
În consecință, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea constată că, în mod întemeiat, instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu de la 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
