Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 3/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 3056/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.3
Ședința publică de la 5 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM a fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 29 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat - personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar și recurentul inculpat - personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat - avocat, învederează instanței că prin cererea de recurs promovată se critică hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei prelungiri a măsurii arestării preventive, apreciind că aceasta nu se mai justifică în raport de poziția procesual sinceră de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul cercetărilor, de împrejurarea că suma găsită asupra inculpatului nu provenea din vânzarea de droguri ci reprezenta o datorie ce fusese achitată inculpatului de către, iar actele de urmărire penală enumerate în referatul procurorului pot fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate, în cauză neexistând probe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că nici nu este consumator de droguri. Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu, în temeiul art.38515pct.2 lit.d rap la art.136, art.148 și art.155 Cod de procedură penală solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului. În susținerea recursului, arată că actele procedurale și procesuale ce urmează a fi efectuate de parchet pot fi administrate și cu inculpatul în stare de libertate întrucât nu există date ori indicii că va impiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa sinceră, de recunoaștere și regret al faptelor, împrejurarea că fapta a fost săvârșită fiind instigat și, totodată, pe fondului consumului de droguri iar starea de arest preventiv și-a atins scopul coercitiv.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din declarația martorului și a inculpatului, rezultă că cei doi inculpați au comis infracțiunile pentru care sunt urmăriți penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este închisoarea mai mare de patru ani, iar față de natura infracțiunilor comise, de modul concret de săvârșire, de faptul că inculpații nu au un loc de muncă, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale, apreciază că, lăsarea în stare de libertate a inculpaților, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Având în vedere aceste considerente, precum și împrejurarea că pentru finalizarea anchetei mai sunt de efectuat anumite acte de urmărire penală, enumerate în referatul parchetului, solicită a se dispune respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Având pe rând cuvântul, recurenții inculpați solicită clemența instanței în sensul de a fi cercetați în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 29 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și în baza art.155 și urm. Cod de procedură penală a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 24.06.1959, arestat în baza nr. 280//09.12.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 14.09.1988, arestat în baza nr. 281//09.12.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 07.01.2010 până la 05.02.2010, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că în ceea ce privește susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că referatul cu propunere de prelungire este insuficient motivat, fiind încălcate astfel disp. art. 156 Cod procedură penală, aceasta nu poate fi acceptată, întrucât procurorul, în referat a menționat faptele pentru care sunt cercetați inculpații și temeiurile juridice ale acestora, actele de urmărire penală care au fost efectuate și care urmează a fi efectuate, precum și motivele pentru care se impune prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
Cu privire la propunerea Ministerului Public, judecătorul fondului a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu numai că se mențin și nu s-au modificat până la acest moment procesual, ci și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, în urma analizei materialului probator administrat până la acest moment procesual, s-a constatat că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați - fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 681Cod procedură penală - relevante sub acest aspect fiind: procesul-verbal de realizare a flagrantului, procesul-verbal de înseriere a sumei de 90 lei, declarațiile martorului denunțător și declarațiile inculpatului.
Totodată, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite și se mențin și condițiile prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor - ce conturează pericolul generic ridicat al infracțiunilor la Legea nr. 143/2000, dar și din modalitățile și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele, precum și față de circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv inculpații nu au un loc de muncă sau o ocupație din care să-și asigure mijloacele de trai, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, nefiind la primul contact cu legea penală, inculpatul nu are o locuință stabilă și este consumator de heroină, toate aceste aspecte îndreptățind concluzia că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Pentru aceste motive și având în vedere și necesitatea efectuării activităților de urmărire penală expuse în referatul parchetului, Tribunal a admis propunerea și a dispus, în baza art. 155 și urm. Cod procedură penală, prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 29 decembriue 2009, imediat după pronunțarea în ședință publică a soluției de prelungire a arestării preventive)inculpații și.
Cu prilejul dezbaterilor orale în recurs, desfășurate în ședința publică din data de 05 ianuarie 2010, inculpatul recurent, asistat juridic de către apărătorul din oficiu a susținut că în mod greșit prin încheierea recurată s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, întrucât aceasta nu se mai justifică în raport de poziția procesuală sinceră de care a dat dovadă pe parcursul cercetărilor, de împrejurarea că suma găsită asupra sa nu provenea din vânzarea de droguri, ci reprezenta o datorie ce-i fusese achitată de către, iar actele de urmărire penală enumerate în referatul procurorului pot fi efectuate și prin lăsarea sa în stare de libertate, în cauză neexistând probe că aflat în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că nici nu este consumator de droguri. Concluzionând, inculpatul recurent a solicitat a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, judecarea sa în stare de libertate.
La rândul său, inculpatul recurent, asistat juridic de către apărătorul din oficiu, a solicitat ca în temeiul art.38515pct.2 lit.d rap la art.136, art.148 și art.155 Cod de procedură penală să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, punerea lui în stare de libertate. În susținerea recursului, a arătat că actele procedurale și procesuale ce urmează a fi efectuate de parchet pot fi administrate și cu el în stare de libertate întrucât nu există date ori indicii că va impiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa sinceră, de recunoaștere și regret al faptelor, împrejurarea că fapta a fost săvârșită fiind instigat și, totodată, pe fondului consumului de droguri, iar starea de arest preventiv și-a atins deja scopul coercitiv
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de fiecare dintre cei doi inculpați, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și au fost arestați preventiv la data de 09 decembrie 2009, pe o durată de 29 de zile, până la data de 06 ianuarie 2010 inclusiv, în baza încheierii de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 09 decembrie 2009 de către Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, reținându-se în sarcina acestora că la data de 08.12.2009 inculpatul a vândut două doze de heroină contra sumei de 80 de lei martorului denunțător, prin intermediul inculpatului.
Prin încheierea recurată în prezenta cauză, s-a dispus de către judecătorul de la instanța de fond prelungirea duratei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați pe o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 07 ianuarie 2010 și până la data de 05 februarie 2010, inclusiv, constatându-se că temeiurile ce au determinat arestarea inițială a acestora se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate.
Potrivit art.155 alin.1 Cod de procedură penală. în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prelungind motivat cu încă 30 de zile durata arestării preventive a recurenților inculpați, întrucât temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestora impun și în prezent privarea lor de libertate pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că inculpații au săvârșit într-adevăr infracțiunea pentru care sunt cercetați și pentru care se poate dispune în mod legal prelungirea privării lor preventive de libertate, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lor deliberată la comiterea infracțiunii respective.
În acest sens, Curtea constată că, în cauză există și la acest moment, suficiente probe și indicii temeinice, care ilustrează participarea lor la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați și infirmă apărarea inculpatului recurent conform căreia banii capcanați găsiți asupra sa, reprezentau o datorie pe care tocmai i-o restituise inculpatul, relevante sub acest aspect fiind: procesul verbal de realizare a flagrantului din data de 08.12.2009, din care rezultă că inculpatul a fost prins în flagrant delict după ce a vândut două doze de heroină contra sumei de 80 lei, martorului denunțător, prin intermediul inculpatului; procesul verbal de percheziție corporală a martorului denunțător, atat înainte de realizarea flagrantului, cat și ulterior, după preluarea celor două doze de heorină cumpărate cu suma de 80 lei de la inculpatul, prin intermediul inculpatului; procesul verbal de înseriere a sumei de 90 lei, folosită de martorul denunțător la realizarea flagrantului; procesul verbal de percheziției corporală a inculpatului, ocazie cu care asupra acestuia s-a descoperit suma de 10 lei primită de la martorul denunțător drept comision pentru intermedierea tranzacției de droguri de mare risc realizată între martorul denunțător și inculpatul; declarațiile martorului asistent, care a fost de față la înserierea sumei de 90 de lei folosită la cumpărarea celor două doze de heroină de la inculpatul, prin intermediul inculpatului, la capcanarea criminalistică a acestor bancnote prin marcarea cu roșu fluorescent, precum și la perchezițiile corporale efectuate asupra martorului denunțător înainte și după realizarea flagrantului, la realizarea acțiunii de prindere în flagrant, precum și la percheziția domiciliară efectuată la adresa unde inculpatul locuiește fără forme legale; raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/08 12 2009 din care rezultă că dozele vândute martorului denunțător de către inculpatul prin intermediul inculpatului conțineau 0,14 gr. heroină; CD-ul conținând înregistrarea audi-video în mediul ambiental a întâlnirii inculpatului cu inculpatul, în fața sălii de jocuri de noroc din zona de Nord, ocazie cu care acesta din urmă i-a înmânat suma de 80 lei, primită de la martorul denunțător în vederea cumpărării a două doze cu heroină; declarațiile martorului denunțător, care a declarat că a cumpărat două doze de heroină cu suma de 80 lei de la inculpatul, prin intermediul inculpatului și că i-a înmânat inculpatului suma de 10 lei, drept comision pentru intermedierea realizată; precum și declarațiile sincere ale inculpatului, care a declarat că a cumpărat două doze de heroină de la inculpatul cu suma de 80 lei, primită anterior de la martorul denunțător, droguri pe cae le-a remis ulterior acestuia din urmă în schimbul unui comision de 10 lei.
De asemenea, Curtea găsește întemeiată și aprecierea judecătorului de la instanța de fond cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică (în accepțiunea art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) pe care îl prezintă, și la acest moment procesual, lăsarea în libertate a celor doi inculpați.
În evaluarea acestei cerințe legale, Curtea are în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a faptei pe care se presupune că aceștia au săvârșit-o, ilustrată în special de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), de împrejurările și modalitatea de desfășurare a activității infracționale, (aspecte pe baza cărora se poate deduce că acțiunile ilicite ale inculpaților nu sunt izolate sau întâmplătoare, ci aceștia și-au făcut un adevărat modus vivendi din tranzacțiile ilicite cu subtanțe interzise), dar și de circumstanțele personale ale inculpaților.
Sub acest din urmă aspect se impune a fi remarcat faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind cercetat în paralel într-o altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, această perseverență de care a dat dovadă inculpatul pe calea infracțională și chiar în sfera aceluiași ilicit penal - regimul drogurilor, fiind de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, acesta ar putea comite și alte fapte penale, mai ales că nu are ocupație și nici un loc de muncă stabil, ceea ce îl face extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii de venituri în mod ilicit, în condițiile în care este îndeobște cunoscut că astfel de preocupări sunt producătoare de importante avantaje pecuniare în mod facil.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, deși nu pot fi negate anumite aspecte ce caracterizază în mod favorabil persoana acestuia, cum ar fi buna conduită manifestată anterior faptei pentru care este cercetat în cauza de față materializată prin lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea sinceră și cooperantă de care a dat dovadă până în actualul moment procesual în legătură atât cu propria activitatea infracțională, cât și cu privire la aceea imputată coinculpatului, totuși având în vedere împrejurarea că acesta nu lucrează și nici nu poate justifica existența unor surse de venituri licite și, în plus provine dintr-o familie dezorganizată, nu are domiciliu stabil și este consumator de droguri, Curtea apreciază că este rezonabil a considera că, aflat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de a comite și alte fapte antisociale, fie și pentru a-și procura disponibilitățile finanaciare necesare achiziționării stupefiantelor de care este dependent, ordinea de drept fiind astfel pusă în pericol. Ca atare, Curtea consideră că acele date personale favorabile inculpatului, nu sunt de natură a determina, cel puțin pentru moment, reconsiderarea necesității privării de libertate a acestuia, ele urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepselor, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce îi privește.
În egală măsură, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru prelungirea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, în contextul creșterii îngrijorătoare a numărului consumatorilor de substanțe narcotice, mai ales în rândul tinerilor și nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile.
În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că prelungirea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura finalizarea în condiții optime a urmăririi penale, prin îndeplinirea tuturor activităților procesuale și procedurale necesare lămuririi complete a cauzei și stabilirii corecte a adevărului judiciar.
Întrucât, pentru motivele mai sus arătate, se mențin și în prezent temeiurile ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați recurenți, Curtea, raportându-se la dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care judecătorul de la instanța de fond a dispus prelungirea duratei acestei măsuri, care se încadrează în limite de timp rezonabile și, totodată, este necesară pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu, desemnați pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestora, fiind avansate din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală la data de 29 decembrie 2009 în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 15.01.2010
Jud. -
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
