Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 2/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 2
Ședința publică din 08 ianuarie 2010
Complet format din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Monica
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștință recurentului-inculpat dispozițiile art.70 al.2 pr.penală în sensul de a avea posibilitatea să dea declarație în fața instanței de recurs și că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul-inculpat arată că își menține recursul declarat și este de acord să dea o nouă declarație.
S-a procedat la audierea inculpatului, note consemnate și atașate la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului. Precizează că în cauză fapta reținută este gravă dar nu subzistă art.148 lit.f pr.penală, prin loviturile aplicate în zona feței și picioarelor nu au determinat decesul minorului, gradul de inteligență a inculpatului.
De asemenea urmează să fie audiată și prezentarea unei casete audio.
A se avea în vedere dispozițiile art.5 din O și art.25 din Constituție cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, faptul că mama copiilor a plecat din luna aprilie de la domiciliu, inculpatul a avut un comportament bun, avea grijă de copii, în concluzie nu sunt îndeplinite condițiile art.148 pr.penală.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică. În cauză există probe și indicii de vinovăție privind săvârșirea infracțiunii, necesitatea completării probatoriului, ceea ce impune prelungirea arestului preventiv, în raport de gravitatea faptei, pedeapsa prevăzută de lege, condițiile în care a fost comisă fapta.
De asemenea, a se avea în vedere faptul că inculpatul este părintele minorului, trebuia să-l ducă la medic, a dat dovadă de neglijență față de copil.
Avocat, în replică, arată că a doua zi, fiind duminecă, la țară nu sunt medici, astfel că nu se poate reține că inculpatul nu a avut grijă de copil.
Recurentul-inculpat în cuvântul său, arată că este nevinovat.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr- la data de 07.01.2010 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile.
Prima instanță a avut în vedere că:
Prin propunerea formulată la data de 06.01.2010 și înregistrată la această instanță sub nr-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacăua solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, întrucât în cauză, acesta cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului ales a solicitat confruntarea cu și.
Tribunalul, analizând propunerea formulată, constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12.12.2009, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.78 din 12.12.2009 al Tribunalului Bacău pentru o perioadă de 29 zile.
Se reține că în ziua de 25. 10. 2009 inculpatul l-a lovit pe fiul său, în vârstă de 2, 5 ani cu pumnii, picioarele și o de mătură, în zona capului, toracelui precum și peste mâini, acesta decedând.
La începutul urmăririi penale inculpatul a afirmat că fiul său a căzut în timp ce venea de la pădure, fiind însoțit de și G.
După raportul medico legal nr. 3239/2009 al SML B rezultă că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat compresiunii cerebrale exercitată de un hematom subdural survenit printr-un politraumatism, având și componenta toraco - abdominală( ruptură dezinserție de mezogastru și hemiperitoneu, contuzie splenică) precum și fractură ambele oase antebraț stâng, multiple contuzii corporale, și a pozelor efectuate cu ocazia necropsiei, inc. a recunoscut fapta comisă.
Leziunile, după tipologie și topografie sugerează un mecanism de producere prin loviri cu și de corpuri și suprafețe dure. Între leziunile cranio cerebrale și deces există legătură directă de cauzalitate. Leziunile abdominale (ruptură dezinserție de mezenter, contuzie splenică) au fost de asemenea grave, având potențial tanatogenerator.
Leziunile, după aspectul macroscopic au vechime de cca 48 de ore.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a fost supus testului poligraf, iar din raportul de expertiză privind detecția comportamentului simulat nr. -/2009 al B, rezultă că în evoluția diagramelor poligraf corespunzător răspunsurilor inculpatul, la întrebările critice ale cauzei, au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristicilor indiciilor comportamentului simulat.
Fapta descrisă mai sus este probată cu: proces verbal de sesizare; raportul medico-legal de necropsie nr.3239/1009 al B; raportul de expertiză privind detecția comportamentului simulat nr. -/2009 al B, planșe fotografice, declarațiile martorilor:, -, G.
Din conținutul dosarului de urmărire penală și din motivarea propunerii privind prelungirea măsurii arestării preventive, rezultă că cercetările penale se află în curs de desfășurare, în cauză impunându-se completarea probatoriului în scopul aflării adevărului și a justei soluționări a cauzei.
Ca temei legal pentru arestarea preventivă a inculpatului, au fost reținute dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, temei care continuă să-și găsească existența și în prezent, având în vedere natura, conținutul și modalitatea de comitere a faptei ce rezultă din probele administrate.
Potrivit art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauza de față, infracțiunea care face obiectul cercetărilor este deosebit de gravă prin modalitatea de săvârșire, astfel că pericolul social ridicat al aceste fapte, ar avea și un pericol concret pentru ordinea publică, dacă inculpatul ar fi pus în libertate.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că urmărirea penală se află în plină desfășurare în cauză, fiind solicitată o confruntare de către inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Mai mult din probele administrate până în prezent - procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile medico-legale, declarațiile martorilor - rezultă indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat și pentru care legea prevede închisoarea mai mare de 4 ani.
Având în vedere complexitatea cauzei, probatoriul administrat, faptul că urmărirea penală nu a fost finalizată, se constată că perioada de aproximativ 1 lună de când inculpatul este arestat preventiv, se circumscrie unui termen rezonabil, în raport de natura infracțiunii, astfel cum această noțiune este nuanțată de către practica CEDO.
Față de considerentele mai sus expuse, urmează ca în baza art.159 Cod pr.penală, să se admită propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău privind prelungirea măsuri arestării preventive a inculpatului.
Se va dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, pentru o perioadă de 30 zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul. Criticile aduse hotărârii primei instanțe, prin apărător, de către inculpatul se referă la faptul că în mod netemeinic a fost admisă sesizarea parchetului, dispunându-se prelungirea arestării preventive a inculpatului deși la dosar nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte vinovăția acestuia.
În recurs inculpatul și-a manifestat opțiunea de a fi audiat, declarația acestuia fiind depusă la dosarul cauzei.
Analizând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea reține următoarele:
Astfel cum s-a apreciat și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă la dosarul cauzei există suficiente indicii temeinice și probe în dovedirea acuzațiilor reținute în sarcina inculpatului.
In cursul urmăririi penale efectuate până în prezent inculpatul a dat nu mai puțin de patru declarații contradictorii recunoscând într-o primă fază săvârșirea faptei, apoi susținând că victima a decedat ca urmare a leziunilor produse prin căderea din căruță, recunoscând din nou fapta în fața procurorului pentru ca ulterior, prin declarația dată în prezentul recurs, să susțină că leziunile victimei au fost produse în timpul când aceasta a fost lăsată în grija unei rude. Se observă că în declarațiile prin care inculpatul încearcă să prezinte diferite variante de apărare, acesta face referire că vătămarea victimei s-a produs în data de 24.12.2009. Aceste susțineri intră în contradicție flagrantă cu concluziile raportului de necropsie, aici specificându-se că victima ar mai fi putut trăi circa 7 ore după producerea agresiunii, ori decesul acesteia s-a produs în data de 26.12.2009.
Sunt întrunite astfel prevederile art.143 C.P.P. referitoare la condiția generală pentru luarea măsurilor preventive, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Cât privește incidența în continuare a prevederilor art. 148 lit. f p Cod Penal. în speță pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din gravitatea deosebită a faptei care formează obiectul acuzației aduse inculpatului.
- fi respins, în consecință, recursul inculpatului în temeiul art. 385 ind. 15 pct.1 lit. b p Cod Penal.,urmând a fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat în conformitate cu prevederile art.192 al. 2. p p. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DISPUNE -
În temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din data de 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În conformitate cu dispozițiile art.192 al.2 pr.penală obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2010, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Red.înch.
Red.înch.
Tehnored. / 08.01.2010.
2 ex.
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Arin Alexandru Mengoni, Monica
