Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 375/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 375
Ședința publică din data de 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1970, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 103 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de acesta cu privire la sentința penală nr.215 pronunțată la data de 19.04.2005 de Tribunalul Prahova, în dosarul nr.1047/2005.
A fost obligat condamnatul la 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, domnul avocat, cu împuternicire avocațială emisă la data de 14.04.2008, depusă la fila 18 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, precizând că nu are cereri prealabile de formulat.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public menționează că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că prin recursul de față critică sentința nr.103 pronunțată la data de 19.02.2008 de Tribunalul Prahova, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
În susținere, arată că în opinia sa, contrar celor reținute în motivarea hotărârii pronunțată în apel, în cauză nu se poate vorbi de existența autorității de lucru judecat, în condițiile în care se invocă dispozițiile art.461 lit.e C.P.P. respectiv ivirea unei situații în timpul executării pedepsei.
Astfel, prin sentința penală nr. 215 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 19.04.2005, în preambulul acesteia, se reține că prin sentința nr.195/1998 s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 15 ani și 113 zile închisoare din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată de Tribunalul Hunedoara, susținându-se că recurentul a executat perioada de la 7.10.1994 la 11.09.1998, când a plecat în întreruperea executării pedepsei, executare care s-a reluat la data de 25.12.2002. moment la care s-a produs greșeala invocată în cauză, pentru că în baza acestei sentințe s-a emis mandatul de executare nr.253/29.12.2005, cu reținerea datei de începere a executării pedepsei ca fiind 7 octombrie și nu 28.10.1994 cum era corect.
Recurentul a săvârșit o nouă infracțiune la data de 24.01.1994, de omor, infracțiunea ce se reține în mod corect de către Tribunal H, însă se emite un nou mandat de executare, conform sentinței penale nr. 207/6.09.1995, definitivă în anul 1997, cu indicarea eronată a datei de începere a executării pedepsei, astfel cum s-a menționat mai sus. Arată că sentința penală nr. 215/2005 este cea în care se efectuează ultima contopire a pedepselor aplicate condamnatului, procedându-se la contopirea pedepsei de 6 ani închisoare cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 15 ani și 113 zile.
Solicită a se constata că în mod corect trebuia să se stabilească începerea executării pedepsei, la momentul emiterii noului mandat de executare, de la data de 28.10.1994.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului iar pe fond admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, în temeiul dispozițiilor art.461 lit.c pr.pen.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că prin sentința penală nr.195/1998 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă, s-a procedat la contopirea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor, cu restul rămas neexecutat de 15 ani și 113 zile.
Dacă Tribunalul Prahova nu ar fi contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat și ar fi contopit toată pedeapsa de 16 ani, în această situație, contestația la executare formulată de condamnat ar fi fost întemeiată.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul contestator, având cuvântul personal, precizează că a beneficiat de două întreruperi de executare a pedepsei închisorii începând cu anul 1998 și s-a reîntors în penitenciar în anul 2002, s-a suspendat mandatul inițial și s-a emis altul, însă nu s-a reținut ce a executat până la data emiterii acestuia din urmă. S-a efectuat o greșeală la calculul perioadei executate, nefiind dedusă aceasta de la data de 28.01.1994.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 103 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul, fiul lui și, născut la data de 20.07.1970, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, privind sentința penală nr. 215/19.04.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Condamnatul, aflat în Penitenciarul Ploiești, a formulat contestație la executare privind sentința penală nr. 215/ 19.04.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova solicitând anularea mandatului de executare nr. 253/29.12.2005 emis de aceeași instanță, în sensul deducerii din pedeapsa de 15 ani și 113 zile a perioadei de la 28.01.1994 și până la 07.10.1994.
În motivarea cererii, s-a susținut că prin sentința penală nr. 215/2005 a Tribunalului Prahovaa fost admisă contestația la executare formulată de acesta și din pedeapsa de 15 ani și 113 zile aplicată prin sentința penală nr. 195/19.08.1998 a Tribunalului Prahova au fost deduse perioadele deja executate de la 07.10.1994 la 11.09.1998 și respectiv de la 25.11.2002 la zi.
Susține contestatorul că în perioada 28.01.1994 - 07.10.1994 a fost arestat preventiv iar aceasta, deși a fost dedusă din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 207/06.09.1995 a Tribunalului Hunedoara, în urma operațiunilor de contopire a mai multor pedepse, s-a omis a fi dedusă.
Examinând contestația la executare formulată de condamnatul în raport de actele și lucrările dosarului, s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 215/19.04.2005 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a admis contestația la executare formulată de condamnatul și s-a constatat că din pedeapsa de 15 ani și 113 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.195/19.08.1998 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 363/17.11.1998 a Curții de APEL PLOIEȘTI, acesta a executat perioadele cuprinse între 07.10.1994 și 11.09.1998 cât și de la 25.11.2002 la zi, astfel că, în final, aceste perioade au fost scăzute din pedeapsa de executat.
Susținerea condamnatului în sensul că perioada ce trebuia considerată executată era începând cu 28.01.1994 până la 07.10.1994, perioadă care a fost dedusă din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 207/06.09.1995 a Tribunalului Hunedoara, a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată, cu motivarea că perioada invocată a fost avută în vedere și dedusă de Tribunalul Prahova atunci când a contopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 195/19.08.1998 a Tribunalului Prahova cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 15 ani și 113 zile închisoare.
Se motivează că inițial condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal prin sentința penală nr. 207/06.09.1995 a Tribunalului Hunedoara, acesta fiind încarcerat la Penitenciarul Mărgineni la data de 28.01.1994, pedeapsa urmând să expire la 27.01.2010.
Ulterior, respectiv la 11.09.1998 condamnatul a fost pus în libertate prin sentința penală nr. 137/1998 a Tribunalului Dâmbovița, urmare a admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei iar apoi, aceeași instanță prin sentința penală nr. 218 din 18.12.1998 a admis o nouă cerere de întrerupere pentru o perioadă de 3 luni, acesta fiind reîncarcerat la data de 25.11.2002 în Penitenciarul Ploiești.
Se mai reține că prin sentința penală nr. 195/19.08.1998 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 363/17.11.1998 a Curții de APEL PLOIEȘTI s-a dispus condamnarea inculpatului la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin. 3 lit. a Cod penal cu aplic. disp. art. 37 lit. a cod penal, iar în baza art. 39 alin. 2 cod penal s-a dispus contopirea acestei pedepse cu restul rămas neexecutat de 15 ani și 113 zile închisoare din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 207/1995 a Tribunalului Hunedoara, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani și 113 zile închisoare, emițându-se mandatul de executare nr. 38/1998.
Reține tribunalul că perioada executată de la 28.01.1994 la 07.10.1994 a fost avută în vedere de aceeași instanță la judecarea cererii de contopire, existând astfel autoritate de lucru judecat ce nu mai poate fi contestată în prezent.
Se mai arată că în mod corect prin sentința penală nr. 215/2005 a Tribunalului Prahovas -a dispus deducerea în continuare a pedepselor executate de la 07.10.1994 la 11.09.1998, dată la care a fost pus în libertate și de la data de 25.12.2002, fiind considerată data reîncarcerării la zi, motive pentru care contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale nr. 103 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovaa declarat recurs, în termen, contestatorul care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, apărătorul ales al contestatorului a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, deoarece temeiul cererii este cel prev. de art. 461 lit. c Cod proc. penală respectiv ivirea unei situații în timpul executării pedepsei.
Pe fondul cauzei, s-a criticat hotărârea primei instanțe de netemeinicie susținându-se că deși prin sentința penală nr. 215/19.04.2005, în urma admiterii contestație la executare, din pedeapsa de 15 ani și 113 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195/1998 a Tribunalului Prahovas -au dedus perioadele cuprinse între 07.10.1994 și 11.09.1998 precum și cea de la 25.11.2002 la zi, s-a omis a se deduce și perioada cuprinsă între 24.01.1994 și 07.10.1994, când a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor, așa cum în mod corect s-a reținut prin sentința penală nr. 207/07.09.1995 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței iar pe fond admiterea contestației la executare în sensul arătat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 3856alin. 3 constată C.P.P. că recursul declarat de contestator este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea formulată, contestatorul, deținut în Penitenciarul Ploieștia solicitat în temeiul disp. art. 461 alin. 1 lit. c anularea C.P.P. mandatului de executare nr. 253/29.12.2005 emis de Tribunalul Prahova în baza sentinței penale nr. 215/19.04.2005, în sensul deducerii din pedeapsa de 15 ani și 113 zile închisoare a perioadei în care a fost arestat preventiv, respectiv de la 28.01.1994 până la 07.10.1994.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, Curtea constată, că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 461 alin. 1 lit. c C.P.P. astfel că respingerea contestației la executare este pe deplin justificată.
Din sentința penală nr. 207 din 06.09.1995 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 1957/11.09.1997 a Curții Supreme de Justiție, reiese că a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal, hotărâre în baza căreia instanța de executare a emis mandatul nr. 264 din 15.11.1997, executarea pedepsei începând cu data de 28.01.1994, potrivit adresei nr. Y/10388/24.03.2005 emisă de Penitenciarul Mărgineni.
Rezultă de asemenea, din aceeași adresă că la data de 11.09.1998 condamnatul a fost pus în libertate prin întreruperea executării pedepsei conform sentinței penale nr. 137/1998 a Tribunalului Dâmbovița iar ulterior prin sentința penală nr. 218/18.12.1998 aceeași instanță a admis o nouă cerere de întrerupere pentru o durată de 3 luni, condamnatul fiind reîncarcerat în vederea executării pedepsei de 16 ani închisoare la data de 25.11.2002.
Prin sentința penală nr. 195/19.08.1998 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 363/17.11.1998 a Curții de APEL PLOIEȘTI, a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. 3 lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, iar în baza art. 39 alin. 2 cod penal s-a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 15 ani și 113 zile închisoare din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 207/1995 a Tribunalului Hunedoara, stabilindu-se ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani și 113 zile închisoare.
Ulterior, prin sentința penală nr. 215 din 19.04.2005 a Tribunalului Prahova, în urma admiterii contestației la executare formulată de condamnat, s-a constatat că din pedeapsa de 15 ani și 113 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195/1998 a Tribunalului Prahova, condamnatul a executat perioadele cuprinse între 07.10.1994 și 11.09.1998 și de la 25.11.2002 la zi, astfel că în baza art. 36 alin. 3 cod penal, aceste perioade au fost scăzute din pedeapsa aplicată, dispunându-se totodată anularea mandatul de executare nr. 338/23.12.1998 emis de Tribunalul Prahova și emiterea unui nou mandat de executare, potrivit dispozițiilor acestei hotărâri.
Prin urmare, atâta timp cât din hotărârile judecătorești menționate anterior, rezultă cu certitudine că în perioada 28.01.1994 și 07.10.1994 contestatorul s-a aflat în arest preventiv ca urmare a săvârșirii infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat de Tribunalul Hunedoara prin sentința penală nr. 207/06.09.1995 la pedeapsa de 16 ani închisoare, iar această durată a fost avută în vedere de Tribunalul Prahova la pronunțarea sentinței penale nr. 195/1998, definitivă prin decizia penală nr. 363/1998 a Curții de APEL PLOIEȘTI când s-a dispus contopirea restului de pedeapsă de 15 ani și 113 zile închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare, deși tehnic juridic se impunea contopirea pedepsei de 16 ani închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare și deducerea arestului preventiv, de la 28.01.1994 la 07.10.1994, reiese că soluția instanței de fond, prin care a fost respinsă contestația la executare este legală și temeinică, întrucât perioada invocată este tocmai cea rezultată din scăderea restului neexecutat de 15 ani și 113 zile închisoare din pedeapsa inițială de 16 ani închisoare.
Ca atare, criticile invocate de contestator nu se justifică, motiv pentru care, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b recursul C.P.P. va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1970, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 103 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul inculpat la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
]
Grefier,
Red./Tehn. Red GM
4 ex./06.05.2008
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Mihai Viorel
