Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 14 Iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Spitalul-Penitenciar Jilava-B, împotriva încheierii de ședință din 09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 3421 emisă de Baroul Galați la data de 14.07.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Bar estituit citația emisă inculpatului-recurent cu mențiunea că acesta a fost transferat la Spitalul-Penitenciar Jilava la data de27.06.2008; totodată, Penitenciarul-Spital Jilava, B, a comunicat, prin fax, dovada de citare din care rezultă că inculpatul-recurent a luat cunoștință de termenul de judecată acordat în cauză, după care;
Curtea constată că inculpatul-recurent se află în imposibilitate de a fi prezent și a luat cunoștință de termenul acordat.
Recurentul-inculpat, prin apărător, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat solicită a se da eficiență prezumției de nevinovăție, care trebuie să se regăsească și în practică, dar și faptului că regula o constituie judecarea inculpatului în stare de libertate iar excepția de la aceasta o constituie judecarea în stare de arest.
Consideră că trebuie să se aprecieze necesitatea menținerii arestării preventive pe de o parte în raport de temeiurile de drept avute în vedere la momentul la care s-a dispus luarea acestei măsuri iar, pe de altă parte, raportat la scopul procesului penal prev. de art.136 Cod procedură penală și la dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Arată că cele două condiții prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală cuprind o împrejurare care niciodată nu este susceptibilă de a fi executată, și există sub acest aspect diverse motivări ale Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că nu există susceptibilă de a fi înlăturată situația în care pedeapsa este mai mare de patru ani. Cu privire la cea de -a doua condiție, solicită a se aprecia că pericolul concret nu subzistă pentru fapta pentru care inculpatul fost trimis în judecată.
Apreciază că, în eventualitatea în care inculpatul ar fi judecat în stare de libertate, nu ar fi impietată în niciun fel buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care se impune admiterea recursului și să se dispună în consecință. Totodată, solicită a se dispune plata onorariului pentru asistența juridică asigurată din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, intrucât măsura arestării preventive era legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală și față de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul dând dovadă de perseverență infracțională premeditând comiterea faptei, plecând de acasă cu un cuțit și față de persoana acestuia, întrucât anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență, tâlhărie, dar și față de necesitatea prelungirii arestării preventive pentru finalizarea urmăririi penale, avându-se în vedere activitățile ce urmează să fie efectuate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 9.07.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.155 Cod procedură penală raportat la art.159 Cod procedură penală, prelungirea stării de arest a inculpatului pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 16.07.2008 și până la data de 14.08.2008.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, temeiurile care au impus luarea măsurii preventive a inculpatului, și anume, dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 - 175 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, fiind îndeplinită astfel prima cerință prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpatului, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
- inculpatul este cercetat pentru comiterea unei fapte deosebit de grave, omor calificat, prevăzută de art.174 - 175 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, periculozitatea inculpatului rezultând din gravitatea faptei comise (o infracțiune gravă nu poate fi comisă de un inocent);
- inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, a premeditat comiterea faptei și în acest scop și-a luat de acasă un cuțit, a mers la domiciliul victimei, căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul;
- inculpatul prezintă un potențial infracțional ridicat, este capabil să comită fapte deosebit de grave cu ușurință, nu conștientizează gravitatea faptelor comise și există posibilitatea să comită și alte infracțiuni de aceeași gravitate, în cazul lăsării sale în libertate;
- inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, astfel cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul susținând prin apărător, motivele arătate pe larg în practicaua prezentei încheieri.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și cercetarea în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală rap. la art.1403Cod procedură penală,Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, apreciind că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei penale reținută în sarcina inculpatului și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În speța de față inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.174-175 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 11/12.06.2008 a pătruns în locuința victimei, căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în diverse zone ale corpului, cauzându-i leziuni urmare cărora a decedat.
Fapta reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune gravă, pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, prelungirea măsurii arestării preventive fiind pe deplin justificată, Tribunalul reținând în mod corect existența indiciilor temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul ar fi comis fapta de omor calificat.
Datele care circumstanțiază fapta pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
Faptul că inculpatul este bănuit că a săvârșit infracțiunea pentru care este arestat nu îl privează de dreptul inițial de a fi prezumat nevinovat până la momentul dovedirii vinovăției, în condițiile legii.
Curtea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și efectuarea altor activități (astfel cum au fost reținute de prima instanță) în vederea finalizării urmăririi penale, impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Se constată, așadar, că în mod corect Tribunalul a prelungit măsura arestării preventive raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, nefiind întrunite condițiile art.139 Cod procedură penală privind înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP: -, fiul lui și, născut la data de 30.12.1980 în B, cu domiciliul în comuna, județul B, în prezent deținut în Spitalul-Penitenciar Jilava-B) împotriva încheierii de ședință din 09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul-recurent la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 40 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /17.07.2008
Tehnored. -/ 2 ex./17.07.2008
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Constantin Cârcotă
