Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp.

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Curtea încuviințează cererea apărătorului recurentului inculpat, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursurilor.

Avocat - pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu inculpatul în stare de libertate.

În primul rând, învederează faptul că în ceea ce îl privește pe inculpat, pe cale de excepție, este opozabilă situația prevăzută de art. 159 alin. 8 Cod procedură penală. Arată că, recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. Precizează că există un recurs în interesul legii din 02.06.2008 la Înalta Curte de Casație și Justiție în care se precizează faptul că dispozițiile art. 159 alin. 5 Cod procedură penală se interpretează în sensul că sintagma folosită de legiuitor înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate are caracter imperativ și nu de recomandare, astfel că, apreciază că în prezenta cauză ne aflăm în afara acestui termen. De asemenea, la pct. 2 se precizează că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.

În continuarea susținerilor sale, arată că în ceea ce îl privește pe clientul său s-a reținut în sarcina acestuia o serie de fapte sancționate prin legi speciale săvârșite în concurs real sau ideal, fapte pentru care

s-a dispus inițial arestarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive. La un moment dat instanța de fond a reținut că în cauză urmează a fi efectuate cercetări care nu ar putea fi influențate în vreun fel de starea de libertate a inculpatului. Solicită a se constata că nu se menționează nici de către procuror și nici de către instanța de fond modalitatea în care ar putea să intervină inculpatul pentru zădărnicirea aflării adevărului. Precizează că în cauză s-au efectuat actele de cercetare penală în intervalul 23.09 - 30.09.2009, reieșind că inculpatul nu avea nici o legătură cu activitatea grupului infracțional. De asemenea, arată că nu există nici măcar presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost arestat, în sensul prevăzut de art. 68 Cod procedură penală. Inculpatul a precizat în fața instanței că nu are nici o legătură cu grupul infracțional și că în mod absolut întâmplător l-a cunoscut la un revelion pe, cu care recunoaște că a avut convorbiri telefonice fără conotație ilicit penale.

Mai arată că măsura arestării preventive nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, sens în care menționează că inculpatul nu poate influența aflarea adevărului și buna desfășurare a procesului penal, întrucât acesta locuiește în satul -, județul B - N și nu cunoaște pe nimeni din acest grup infracțional cu excepția inculpatului. Cât despre pericolul social concret pe care le-ar putea reprezenta inculpatul pentru societate, arată că acesta se bucură de un respect și o apreciere deosebită în comunitatea din care face parte, este o persoană respectabilă, căsătorit, cu copii și nepoți. De altfel, nu există nici probe sau indicii noi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita ordinea publică.

În raport cu dispozițiile art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României solicită a se constata că apare ca absolut justificată admiterea recursului declarat în cauză în lipsa oricăror elemente de fapt care să ateste existența unui pericol actual pentru ordinea publică.

Avocat pentru recurentul inculpat, de asemenea, invocă excepția privind nelegala sesizare a instanței, expunând pe larg argumentele prezentate de Înalta Curte de Casație și Justiție în acest sens, considerând că acesta este primul aspect pe care trebuie să îl aibă în vedere instanța de recurs și anume, să aprecieze dacă considerațiile susținute în apărare sunt sau nu pertinente cu privire la această interpretare a art. 159 alin. 8 Cod procedură penală raportat la explicațiile, la argumentațiile și la dispozitivul acelui recurs în interesul legii, decizia 25/2008.

Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, pe lângă argumentele expuse de către colegul său respectiv faptul că Parchetul nici nu a expus acele probe care ar justifica împrejurarea că inculpatul poate să influențeze în vreun fel derularea procesului penal sau să influențeze probele ce urmează a fi administrate în cauză, solicită a se avea în vedere faptul că în dosarul de urmărire penală inițial au fost 30 de persoane arestate, acel dosar s-a divizat în două, respectiv dosarul nr- cu 24 de arestați și încă un dosar cu 6 arestați. Învederează faptul că la data de 05.11.2009 instanța de judecată pentru toți cei 24 de inculpați le-a schimbat măsura arestului în aceea de a nu părăsi țara.

Având în vedere acest aspect, pentru ca inculpatul să beneficieze de un proces echitabil și un tratament egal față de ceilalți inculpați în cauză, consideră că se impune a se lua și față de acesta, o măsură preventivă neprivativă de libertate.

Precizează că în raport de: percheziția făcută în curtea inculpatului unde s-a găsit alcool de gradație foarte mică, pentru parbriz, asupra căruia urmează a se întocmi analize și expertize, acele interceptări telefonice pentru care forța probantă este îndoielnică față de considerentele deciziei Curții Constituționale pronunțată de curând, precum și de participația inculpatului la săvârșirea faptelor, este redusă.

Față de cele susținute, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar respingerea propunerii de arestare și luarea față de inculpat a unei măsuri preventive, fie aceea de obligare de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fie aceea de a nu părăsi țara.

Avocat pentru recurentul inculpat, arată că susține în mare tot ceea ce au susținut antevorbitorii săi.

Solicită, de asemenea, admiterea recursului și casarea încheierii pronunțate de Tribunalul București prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive și rejudecând în fond, luarea măsurii prevăzute de art. 145 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi țara. Arată că această măsură a fost dispusă pentru inculpați din același dosar de urmărire penală, prin încheierea dată în dosarul nr- din data de 05.11.2009, încheiere care a fost menținută, în mod just, de către Curtea de Apel prin hotărârea dată la data de 06.11.2009.

Consideră că la dosarul cauzei nu sunt probe sau indicii din care să rezulte vinovăția inculpatului, mai mult, simpla manipulare de alcool etilic este contravenție.

Concluzionând, pentru egalitate de tratament, având în vedere și dispozițiile art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, solicită a se constata că instanța nu a avut nici elementele care au stat la baza hotărârii și nu au apărut nici elemente noi dovedite prin probe obiective că inculpatul este un pericol pentru ordinea publică.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursurilor declarate de către cei doi inculpați, ca fiind neîntemeiate.

Cu privire la primul motiv de recurs invocat de către apărători, în sensul că această judecată ar fi lovită de nulitate absolută pentru că nu s-a judecat conform art. 159 alin. 8 Cod procedură penală așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 197 alin. 4 Cod procedură penală. În opinia sa, avocați ar fi trebuit să indice care anume drepturi au fost încălcate inculpaților. Deci, acea decizie în interesul legii astfel cum a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție presupune intervenția unei nulității relative atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, condiții ce nu sunt îndeplinite în prezenta cauză deoarece nu au fost prejudiciate sau încălcate drepturile procesuale ale inculpatului.

Cu privire la celălalt motiv invocat, egalitatea de tratament. Se face referire și sunt adevărate susținerile apărătorilor recurenților inculpați, în sensul că pe aceiași faptă organul de urmărire penală, respectiv la. s-au format două dosare, un dosar cu 24 de inculpați și dosarul de astăzi, cu 6 inculpați. La Tribunalul București, în dosarul cu 24 de inculpați judecătorul a apreciat că nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive, iar în dosarul cu 6 inculpați judecătorul a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive. Pentru 2 dintre inculpații din dosarul cu 6 inculpați, ne judecăm astăzi. Deci, în dosarul cu 6 inculpați Curtea de Apel a menținut pentru 4 dintre inculpați măsura arestării preventive, iar ceilalți 2 inculpați - formează obiectul prezentei cauze. Egalitatea de tratament la care se face referire ar fi trebuit să aibă în vedere dosarul pe care noi îl judecăm astăzi, adică, ceilalți 4 inculpați din acest dosar de urmărire penală sunt în stare de arest preventiv, fiind respins recursul formulat de către aceștia, la data de 13 noiembrie 2009. De aceea, cele prezentate de către apărătorii recurenților inculpați, în opinia sa, sunt neîntemeiate, fiind respectate principiile ce decurg din normele de drept, acela al egalității de tratament, pentru ceilalți 4 inculpați Curtea de Apel București apreciind că se impune a fi menținută starea de arest preventiv.

Însă, dincolo de toate aceste aspecte, apreciază că se impune în cazul celor doi inculpați din prezenta cauză, menținerea lor în stare de arest preventiv, deoarece lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Astfel, sunt suficiente probe la dosar din conținutul cărora rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații și se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați.

Cu privire la inculpatul, care susține că nu cunoștea activitatea infracțională a acestui grup, că nu îi cunoștea nici pe ceilalți inculpați și că discuțiile pe care le-a purtat cu, cel care este coordonatorul acestui grup de criminalitate infracțională, se refereau la o întâlnire pe care trebuiau să o aibă în B în zona magazinului; în realitate, aceste afirmații nu sunt cu privire la magazinul "", ci sunt cu privire la alcoolul pe care îl comercializau, respectiv "", alcool contrafăcut. Din procesele verbale de filaj efectuate în cauză de către procurori reiese că inculpatul este cel care distribuia alcool pentru în zona B, iar în urma percheziției domiciliare efectuată la domiciliul acestuia, în garaj s-au găsit 50 de sticle cu alcool de 2 litri, iar în bucătăria de vară 170 de sticle de alcool de 2 litri. Susținerea că această cantitate de alcool o deținerea întrucât era alcool de spălat parbrizele, nu poate fi credibilă având în vedere că nu avea de ce să dețină o cantitate de peste 300 litri de alcool, dacă nu ar fi avut o legătură infracțională cu persoanele care comercializau astfel de băuturi. Pe de altă parte există la dosarul cauzei și interceptări, atât audio, dar și în mediul ambiental cu privire la un transport de alcool pe care l-a comandat de la inculpatul, precum și cu privire la faptul că este nemulțumit pentru că i-au fost livrate mai multe cantități de alcool, iar etichetele care se găseau pe sticlele respective erau etichete care indicau un grad de concentrație a alcoolului de 22 grade și nu cum solicitase, de 30 de grade.

Criteriului existenței pericolului pentru ordinea publică este îndeplinit și pentru inculpatul, întrucât cu privire la acesta există de asemenea probe din conținutul cărora rezultă că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 68/1 Cod procedură penală. Solicită a se avea în vedere în primul rând, percheziția care a fost efectuată acolo unde acesta deținea o instalație clandestină de producere a alcoolului, unde s-a găsit o cantitate de peste 2000 litri de alcool pe care acesta îl comercializa ulterior sub formă de "", "" etc. De asemenea, la dosar se găsesc interceptări ale convorbirilor telefonice care au fost purtate de inculpat și din conținutul cărora rezultă că acesta cunoștea activitatea infracțională.

Concluzionând, arată că activitatea infracțională desfășurată se întinde pe o perioadă mare de timp, sunt probe la dosar din conținutul cărora rezultă indicii că inculpații au săvârșit infracțiunea și mai înainte de anul 2008, iar pericolul pentru ordinea publică rezultă dintr-o presupunere rezonabilă că liberi fiind ar putea să săvârșească infracțiuni în continuare.

Având pe rând ultimul cuvânt, recurenții inculpați se raliază la concluziile puse de apărătorii lor.

CURTEA,

Asupra recursurilor penal de față:

Prin încheierea de ședință din 4.11.2009, a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.155 și urm. Cod procedură penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la 30.06.1958 și, fiul lui și, născut la 1.03.1971.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că rin p. cererea nr. 78/D/P/2009, înregistrată pe rolul instanței la data de 03.11.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a solicitat prelungirea cu 30 de zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, -, -, -, - și, de la data de 08.11.2009 până la data de 07.12.2009, inclusiv.

Cu privire la inculpatul -, se arată că a fost arestat preventiv conform mandatului nr. 241/UP/10.10.2009, emis de către Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-, în sarcina acestuia reținându-se faptul că a aderat la grupul de criminalitate organizată inițiat și constituit de inculpatul împreună cu inculpatul, inculpatul și inculpatul - zis "", în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false la marcarea produselor accizabile supuse marcării.

Astfel, inculpatul a transportat alcoolul livrat de inculpatul, scos din antrepozitul fiscal fără întocmirea de documente fiscale, cu încălcarea normelor legale în vigoare referitoare la producerea și circulația alcoolului, către inculpatul. De asemenea, inculpatul i-a livrat numitului cereale la negru, în schimbul cărora a primit importante cantități de alcool, pe care le-a distribuit mai multor clienți, între care și inculpatului. Totodată, inculpatul a achiziționat alcool atât vrac, cât și îmbuteliat la pet-uri, pe care l-a comercializat către diferite persoane fizice.

Despre inculpatul se arată că a fost arestat preventiv conform mandatului nr. 239/UP/10.10.2009, emis de către Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-, în sarcina acestuia reținându-se faptul că a aderat la grupul de criminalitate organizată inițiat și constituit de inculpatul împreună cu inculpatul, inc. și inc. - zis "", în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false la marcarea produselor accizabile supuse marcării.

Astfel, inculpatul a achiziționat cu bună știință băuturi alcoolice contrafăcute marca, etc. și le-a comercializat către alți clienți în zona C - Totodată, în calitate de client constant care se ocupa cu distribuția alcoolului și a băuturilor alcoolice contrafăcute de inculpatul, acesta a avut un rol foarte important în activitatea infracțională a grupului, constând între altele în faptul că, prin activitatea infracțională desfășurată, de a comanda celorlalți membrii ai grupului infracțional confecționarea unor importante cantități de băuturi alcoolice contrafăcute, cu indicarea mărcilor și cantităților la care să fie ambalate, de a le prelua în vederea desfacerii urgente, acesta a asigurat grupului de criminalitate organizată o parte din resursele financiare necesare continuării procesului de producere de produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal autorizat, și totodată, prin comenzile constante și ritmice a asigurat continuitatea activității ilicite, astfel încât fabrica să nu fie în situația de a avea stocuri de marfă nedistribuite și nici blocaje financiare care să determine stagnarea activității.

În ce priveșteapărările invocate pe aspecte procedurale, tribunalul a reținut următoarele:

Referitor la nelegala sesizare a instanței de judecata întrucât nu a fost respectat termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile art.159 alin.1 C.P.P. s-a apreciat că, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive trebuia soluționată tot in 24 de ore de la primirea dosarului așa cum rezulta din dispozițiile art.159 alin.7 C.P.P. astfel încât inculpații ar fi beneficiat de același timp pentru a-si pregăti apărarea. Nerespectarea acestui termen nu poate atrage nulitatea referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, criticile cu acest obiect putând fi valorificate potrivit altor proceduri prevăzute de lege.

În continuare s-a mai arătat că potrivit art. 197 din Codul d e procedură penală, "Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

În situațiile prevăzute în alin. 1 și 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în fața instanței care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispozițiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului".

Din dispoziția legală anterior menționată rezultă că nulitatea absolută intervine numai în anumite cazuri expres și limitativ enumerate în alin. 2, cazuri printre care nu se regăsește și cel invocat de către inculpatul prin apărători.

În atare situație ar putea fi vorba, cel mult, de o nulitate relativă, iar conform dispozițiilor legale mai sus enunțate, încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă se face dovada căs-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.Or, în speță nu se poate reține că s-a produs o vătămare, in sensul aducerii atingere a dreptului la apărare al inculpaților, în condițiile în care în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulat de procuror s-a reținut, cu privire la acest inculpat, aceeași situație de fapt ca cea reținuta la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive, iar inculpații au beneficiat de asistenta juridica a apărătorilor aleși.

Tot cu privire la apărările acestui inculpat, prima instanță retinut ca Decizia in interesul legii nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțata cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.159 alin.8 fraza a II a referitoare C.P.P. la termenul de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive și aceasta nu are aplicabilitate asupra altor probleme de drept și anume a termenului prev. de art.159 alin.1

C.P.P.

În ce priveștefondul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, potrivit art. 155 alin. 1 Cod proc. pen. "în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".

Astfel,instanța de fond a constatat că Tribunalul Bucureștia dispus arestarea preventivă a inculpaților deoarece a constatat ca fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f Cpp, art. 1491Cpp și art. 151 Cpp.

Prima instanță a analizat deopotrivă și considerente deduse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a stabilit principiul general în această materie în hotărâreaWemhoff Germaniei: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita Italiei).

Prin prisma acestor principii generale stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instanțele naționale o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului) și a legislației interne, instanța a analizat motivele invocate de către Parchet pentru prelungirea măsurii arestării preventive.

Din analiza dosarului, tribunalul a constatat că cererea parchetului este întemeiată, inculpații aflându-se în situația prev. de art. 143 și 148 lit. f Cpp, întrucât există indicii temeinice, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cpp, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Pentru inculpații indiciile temeinice rezultă din multitudinea proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu numitul și cu coinculpatul, convorbiri telefonice din care rezultă fără dubiu implicarea sa în activitatea infracțională și din declarația dată în fața judecătorului. Pentru inculpatul indiciile temeinice rezultă din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu coinculpatul, din care rezultă fără dubiu că inculpații vorbeau de alcool, într-una din convorbiri făcându-se referire la marca și de costul acestuia coroborate cu procesul verbal de percheziție domiciliară în care s-a reținut că în locuința inculpatului au fost identificate cantități însemnate de alcool.

De asemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961lit. h din Lg. 571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal), complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal), complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific. și republic. complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modific. și republicată, complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1.Cod Penal, infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002,

Cât privește condiția referitoare la existența, în cauză, a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, prima instanță s-a raportat la jurisprudență, fiind avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform disp. art. 136 alin. final C.P.P.), printre care: natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.

Or, în speță, s-a constatat ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor (cea mai mare este de 3 - 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi), ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, respectiv o activitate laborioasă desfășurată de mai multe persoane și cu premeditare pe o perioadă de timp îndelungată, din urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, respectiv pericol pentru sănătatea consumatorilor unor astfel de produse contrafăcute puse în circulație fără avize sanitare corespunzătoare, produse cu încălcarea normelor igienice și în condiții improprii alimentației publica, de atingerea adusă drepturilor de proprietate industrială tuturor titularilor ai mărcilor pe care le-au contrafăcut, de valoarea importantelor cantități de alcool sustrase regimului de antrepozitare fiscală și accizării, toate acestea reliefând și o periculozitate sporită a inculpaților, având în vedere și împrejurarea că acest gen de fapte a cunoscut o creștere alarmantă, dar și de titudinea procesuală a inculpaților (aceștia nu numai că nu recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, dar chiar afirmă că nu se cunosc între ei, prezentând apărări neconvingătoare, împrejurări ce denotă o concepție greșită și o atitudine necorespunzătoare față de ordinea de drept, față de principiul înfăptuirii justiției precum și față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Totodată, s-a apreciat că infracțiunile presupus a fi săvârșite de inculpați, prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice luarea față de aceștia a celei mai exigente dintre măsurile restrictive de libertate, respectiv arestarea preventivă, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().

In ceea ce privește elementele care caracterizează persoana inculpaților, Tribunalul constata ca, fiecare dintre inculpați, priviți in mod singular, beneficiază de circumstanțe ce le-ar putea fi favorabile în condițiile în care se poate reține că sunt persoane tinere, necunoscute cu antecedente penale, cu probleme sociale care ar necesita prezența acestora în mediul familial însă, toate aceste elemente nu au fost considerate suficiente pentru a justifica cercetarea în stare de libertate.

Din perspectiva legislației europene, hiar dacă, inculpații arestați preventiv au dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, prima instanță a reținut că oportunitatea liberării acestora, fie ca urmare a revocării măsurilor, fie ca urmare a înlocuirii acestora cu altele mai blânde, urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind, în acest moment finalizată, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpaților nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.

Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1 C.P.P. în vederea finalizării actelor de urmărire penală: efectuarea de verificări referitoare la activitatea derulată de secțiile clandestine de producere băuturi alcoolice pe toată perioada pe care acestea au funcționat, în acest sens urmând a se identifica documentele în baza cărora s-au efectuat achizițiile de materii prime și materiale, precum și furnizorii acestora și documentele în baza cărora s-au efectuat/se efectuează livrările; stabilirea modului de achitare a contravalorii materiilor prime și materialelor achiziționate de gruparea infracțională, în scopul producerii clandestine de băuturi alcoolice, precum și a surselor financiare din care au fost efectuate plățile și a persoanelor care s-au ocupat cu aceasta; identificarea tuturor persoanelor care au făcut parte din această grupare infracțională, mijloacele de transport cu care s-au efectuat achizițiile de materii prime și materiale, precum și a șoferilor; identificarea tuturor muncitorilor care s-au ocupat de prepararea efectivă a băuturilor alcoolice, ambalarea și marcarea acestora; identificarea și audierea tuturor distribuitorilor de băuturi alcoolice contrafăcute, produse la secțiile ilegale, în fiecare din locațiile în care acestea au funcționat; identificarea tuturor tipografiilor la care s-au realizat etichetele falsificate cu privire la denumirea de marcă și banderolele de marcare fiscală false, precum și a persoanelor care s-au ocupat de aceasta; identificarea și audierea persoanelor care au comandat categoriile de etichete și banderole necesare producerii de băuturi alcoolice, a celor care s-au ocupat cu ridicarea acestora și achitarea contravalorii, precum și a celor care au asigurat transportul lor la fabrică; identificarea și audierea făptuitorilor care au participat în orice fel la derularea activității infracționale; audierea în calitate de martor a oricărei persoane care poate da date și informații referitoare la activitatea infracțională reținută sau la identitatea persoanelor implicate în orice fel în săvârșirea acesteia; stabilirea cuantumului total al prejudiciului cauzat pe de o parte titularilor de marcă, cu ocazia contrafacerii denumirilor mărcilor înregistrate, iar pe de altă parte bugetului de stat prin necalcularea și neachitarea accizelor aferente acestor categorii de produse accizabile; efectuarea de percheziții informatice asupra calculatoarelor și telefoanelor ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și pentru motivele arătate pe larg în partea introductivă.

Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, apreciază recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente.

Din probele administrate până în această fază procesuală, rezultă existența unor indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

Inculpații sunt cercetați astfel:

, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005,

- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26.Cod Penal, rap. la art. 2961alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal);

- infracțiunea de punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 modific. și republic.;

- complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26.Cod Penal, rap. la art. 83 lit. a din Legea nr. 84/1998 modific. și republicată;

- infracțiunea de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 modific. și republicată;

- infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1.Cod Penal;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002;

- infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2.Cod Penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod Penal, toate cu aplicarea art. 13.Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că a aderat la grupul de criminalitate organizată inițiat și constituit de inculpatul împreună cu inculpatul, inc. și inc. - zis "", în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false la marcarea produselor accizabile supuse marcării.

Astfel, inculpatul ar fi achiziționat cu bună știință băuturi alcoolice contrafăcute marca, etc. și le-a comercializat către alți clienți în zona C - Totodată, în calitate de client constant care se ocupa cu distribuția alcoolului și a băuturilor alcoolice contrafăcute de inculpatul, acesta a avut un rol foarte important în activitatea infracțională a grupului, constând între altele în faptul că, prin activitatea infracțională desfășurată, de a comanda celorlalți membrii ai grupului infracțional confecționarea unor importante cantități de băuturi alcoolice contrafăcute, cu indicarea mărcilor și cantităților la care să fie ambalate, de a le prelua în vederea desfacerii urgente, acesta a asigurat grupului de criminalitate organizată o parte din resursele financiare necesare continuării procesului de producere de produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal autorizat, și totodată, prin comenzile constante și ritmice a asigurat continuitatea activității ilicite, astfel încât fabrica să nu fie în situația de a avea stocuri de marfă nedistribuite și nici blocaje financiare care să determine stagnarea activității;

și -, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005,

- complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 2961lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal),

- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 2961alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal),

- complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modific. și republic.

- complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modific. și republicată,

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 297 alin. 1.Cod Penal,

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002,

- infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2.Cod Penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod Penal, toate cu aplicarea art. 13.Cod Penal În sarcina acestui inculpat s-a reținut faptul că a aderat la grupul de criminalitate organizată inițiat și constituit de inculpatul împreună cu inculpatul, inculpatul și inculpatul - zis "", în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false la marcarea produselor accizabile supuse marcării.

Astfel, inculpatul a fi transportat alcoolul livrat de inculpatul, scos din antrepozitul fiscal fără întocmirea de documente fiscale, cu încălcarea normelor legale în vigoare referitoare la producerea și circulația alcoolului, către inculpatul. De asemenea, inculpatul i-a livrat lui cereale la negru, în schimbul cărora a primit importante cantități de alcool, pe care le-a distribuit mai multor clienți, între care și inculpatului. Totodată, inculpatul a achiziționat alcool atât vrac, cât și îmbuteliat la pet-uri, pe care l-a comercializat către diferite persoane fizice.

Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați prin încheierea din 10.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.

Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru prelungirea stării de arest Astfel:

- existe probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care se efectuează urmărirea penală- art 143 și 681.p Cod Penal,;

- infracțiunile pentru care este formulată învinuirea sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani;

- lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică- art. 148 lit f C.P.P.;

- privarea de libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal-art. 136 alin. final Cod procedură penală.

În analiza primei condiții, în mod corect a fost examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent acesta fiind să conducă la concluzia menționată, respectivla presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează acte de urmărire penală au săvârșit faptele cercetate

Curtea, apreciază că amploarea activității ilicit penale, urmarea produsă, pluralitatea de infracțiuni reținute față de fiecare inculpat și pluralitatea de făptuitori, alături de celelalte criterii judicios invocate și analizate de prima instanță, relevă un grad de pericol social ridicat al faptelor și participanților și duc la concluzia că se mențin temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive.

În plus, măsura preventivă a fost riguros aleasă, avându-se în vedere dispozițiile art.136 alin. final Cod procedură penală, iar drepturile inculpaților și garanțiile procesuale prevăzute de art.171 și 155 și următoarele, au fost respectate.

Actuala fază procesuală, actele ce urmează a fi efectuate pentru terminarea urmăririi penale reclamă, în continuare, privarea de libertate, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

În ce priveșteinvocarea în apărare a Deciziei 25 din 2 06 2008 ÎCCJse constată că în conformitate cu aceasta ispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că:

1.sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate" are caracter imperativ, și nu de recomandare;

2.recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.

Această decizie însă nu precizează care va fi sancțiunea ce va interveni în cazul depășirii termenelor. Sub acest aspect nu sunt incidente însă dispozițiile art 140.C.P.P. care se referă la depășirea duratei propriu zise a măsurii preventive, astfel cum a invocat apărarea, întrucît ipoteza analizată de ICCJ vizează depășirea unui tremen procedural, care în esență este și rămâne orânduitoriu (de recomandare).

În ce priveșteinvocarea egalității de tratament,Curtea apreciază că analiza coroborată a criteriilor enumerate de art 136 alin. Final, evidențiată anterior, a condus prima instanță la alegerea măsurii preventive optime față de inculpați.

În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 4.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.

Obligă recurenții la plata a câte 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 1: Niculina Alexandru Francisca Maria Vasile Daniel

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Dact. 2 ex./24.11.; 14.12.09

Președinte:Niculina Alexandru Francisca Maria Vasile Daniel
Judecători:Niculina Alexandru Francisca Maria Vasile Daniel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp.