Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2644/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR. 385/
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații - și G împotriva încheierii de ședință din 06 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: recurentul inculpat G cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 17/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, recurentul inculpat G cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocați și în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebați fiind recurenții inculpați arată că nu doresc să facă alte declarații.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Având cuvântul apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere considerentele care au stat la baza prelungirii măsurii arestării preventive și apreciază că susținerile în aprecierea menținerii stării de arest preventiv în continuare nu mai subzistă. Consideră că, liber fiind nu are cum influența desfășurarea procesului penal, întrucât au fost administrate aproape toate probele, iar în prezent, menținerea inculpatului în stare de arest nu mai este necesară, acesta nu are antecedente penale, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, se va prezenta la solicitările organelor de urmărire penală.
Avocat pentru recurentului inculpat G, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate pronunțate de Tribunalul București prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive și rejudecând în fond, lăsarea în libertate a inculpatului.
Critică încheierea instanței de fond pentru următoarele considerente:
În prezentul dosar de urmărire penală s-a administrat întreg materialul probator ce poate fi concluzionat în rechizitoriu și trimis către instanța de fond pentru judecată, din punctul său de vedere s-au administrat toate probele necesare stabilirii împrejurărilor privind participarea fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea faptelor, precum și stabilirea întregului prejudiciu. Așa fiind, consideră că nu mai este utilă menținerea inculpatului în arest pentru bunul mers al anchetei penale.
Pe de altă parte s-a făcut mențiunea că acțiunea penală urmează să fie extinsă, însă nu se face precizarea cu privire la alte persoane sau la acte materiale, nu se indică nici măcar o probă în sensul celor menționate.
De asemenea, consideră că la acest moment se poate face vorbire de durata rezonabilă măsurii arestării preventive raportat cu prejudiciul sau gravitatea faptelor coroborat și cu faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, doi copii, aspecte care deși sunt circumstanțe ce pot fi avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea individualizării unei pedepse, pot fi avute în vedere și la acest moment procesual pentru a dispune admiterea recursului și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Avocat pentru recurentului inculpat G, în completarea antevorbitorului său, arată că Ministerul Public se referă numai la gradul de pericol social ridicat al faptei nu la gradul de pericol social al inculpatului. Consideră că fapta are un grad de pericol asupra societății dar nu și inculpatul, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională s-a rezumat până în decembrie 2008, iar măsura arestării preventive s-a luat în luna august 2009. Solicită a se observa că activitatea infracțională a fost întreruptă mai mult de J de an, inculpatul nu a mai făcut nici un act de intermediere, motiv pentru care apreciază că acesta liber fiind, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu va influența aflarea adevărului și nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursurilor declarate de către cei doi inculpați, ca fiind nefondate.
Consideră încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, că temeiurile inițiale ale arestării preventive se mențin iar prelungirea acestei măsuri este necesară pentru efectuarea altor acte de urmărire penală care să stabilească participarea concretă a fiecărui inculpat și să lămurească cauza sub toate aspectele. Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților rezultă din gravitatea faptelor, din numărul mare al actelor materiale, din perioada îndelungată în care au acționat astfel că există riscul ca aceștia să reia activitatea infracțională.
În replică, în apărare, apărătorii recurenților inculpați arată că nu se specifică de unde erau acele mașini, cine le-a adus, iar la dosar nu sunt probe acuzatoare fața de inculpați.
În ultimul cuvânt, recurenții inculpați se raliază la concluziile puse de apărătorii lor.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 6.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților și G, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la 10.11.2009 până la 9.12.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin referatul nr. 1845/P/2009 din data de 05.11.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată, faptă prevăzură de art. 215 alin. 1,2,3 și 5.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10.11.2009 până la data de 09.12.2009, inclusiv, reținându-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că există pericol concret pentru ordinea publică în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați, iar infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În fapt, s-a arătat că în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, persoane neidentificate au sustras, indus în eroare cetățeni străini ori au abuzat de încrederea unor persoane juridice specializate în servicii de rent-a car din Spania, Franța, Italia și Elveția, intrând pe nedrept în posesia unui număr de aproximativ 200 de autoturisme care s-au găsit apoi pe teritoriul României înmatriculate sub numele autohtone și având serii de șasiu modificate.
Înmatricularea autovehiculelor s-a realizat utilizându-se documente false din care rezulta că persoane fizice sau persoane juridice române sunt proprietare ale bunurilor în litigiu, au fost întocmite false certificate de autenticitate, facturi ori contracte de achiziție, astfel încât cetățeni ori societăți comerciale au apărut ca deținând legal aceste autoturisme, deși aceștia nu aveau cunoștință de existența bunurilor.
În continuare, autoturismele au fost vândute altor cetățeni români, în marea majoritate cumpărători de bună credință, care nu au cunoscut dobândirea de la neproprietar, proveniența din infracțiune a bunului ori neveridicitatea documentelor care îl însoțeau.
Astfel, în perioada 18.10.2007 - iulie 2008, inculpatul, singur sau împreună cu inculpatul, a indus în eroare pe părțile vătămate, și, și, prin folosirea de nume mincinoase, în vederea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru mai multe autoturisme de lux, care figurau reclamate ca furate din străinătate și erau înmatriculate cu documente falsificate.
În perioada martie-decembrie 2008 inculpatul, singur sau împreună cu inculpatul, a indus în eroare pe părțile vătămate, și, prin folosirea de nume mincinoase, în vederea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru mai multe autoturisme de lux, care figurau reclamate ca furate din străinătate și erau înmatriculate cu documente falsificate.
În motivarea propunerii, s-a arătat că prelungirea arestării preventive a inculpaților se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, menținându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pentru finalizarea urmăririi penale urmează a fi efectuate actele expuse în referatul Parchetului, respectiv: audierea martorilor, persoană care, în ziua de 07.01.2008 a prezentat la B-, autoturismul Mercedes E 220 CDI, număr de identificare -B-, conform raportului de verificare emis de aceeași instituție și; identificarea și audierea asociaților ROMALIA ȘI SC - SRL; identificarea și audierea reprezentanților; soluționarea cererilor depuse de părțile vătămate și părțile civile; soluționarea cererilor de administrare de noi probe, formulate și depuse la dosarul cauzei la data de 29.10.2009, de apărătorii aleși ai inculpatului; soluționarea cererii de conexare dosarului 2606/P/2009, privind pe inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1,23 și 5 din Cod Penal, având ca obiect comercializarea de autoturisme provenite din comiterea de fapte penale, utilizând documente false, către cumpărători de bună credință din România; prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților și G, prin prisma dispozițiilor art. 155 și urm. C.P.P. Tribunalul a constatat că cererea Parchetului este întemeiată, în cauză existând indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.68/1 C.P.P. care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, și pe de altă parte se află în situația prev. de art.148 lit. f C.P.P. întrucât faptele pentru care sunt cercetați sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În plus, temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate.
Tribunalul a constatat că există probe certe, în sensul disp. art. 143.C.P.P. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Astfel, situația de fapt reținută cu ocazia propunerii de arestării preventive nu s-a schimbat, relevante în acest sens fiind declarațiile părților vătămate, și care au arătat că au cumpărat de la inculpatul diferite autoturisme, procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto a inculpatului de către părțile vătămate, procesele-verbale de percheziție domiciliară efectuate la locuința inculpatului și a martorului ocazie cu care s-au ridicat actele de proveniențe ale mai multor autoturisme, certificate de înmatriculare și ștampile, declarațiile martorului care a precizat că în cursul anului 2009 inculpatul i-a solicitat să-l ajute cu înmatricularea unor mașini, i-a dat buletinul pentru care acesta să înmatriculeze pe numele său mai multe autoturisme marca BMW și Mercedes, iar în urmă cu câteva zile i-a predat o mapă cu înscrisuri privind actele unor autoturisme precum și două ștampile cerându-i să le păstreze pentru el și declarația inculpatului care a recunoscut că se ocupa cu intermedierea vânzării de autoturisme fără a putea da nicio explicație pertinentă cu privire la proveniența acestora, declarând că după ce îi contacta pe proprietarii autovehiculelor în Târgul îi punea în legătură cu cei care doreau să le achiziționeze.
În ceea ce-l privește pe inculpatul din materialul probator administrat în cauză rezultă presupunerea că și acesta a participat la activitatea infracțională desfășurată de către coinculpatul, judecătorul având în vedere în acest sens chiar declarațiile acestuia care a arătat că i-a înstrăinat părții vătămate un autoturism marca BMW X5, pe care-l achiziționase de la inculpatul, contra sumei de 25.000 euro, fără însă să cunoască proveniența autovehiculului, precum și că în anul 2008 l-a ajutat pe inculpatul la vânzarea unor autoturisme de lux procurându-i acestuia cumpărători.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților etc.
Or, în speță, se constată ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, de urmarea produsă (prejudiciile extrem de ridicate) și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen și care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
În analiza oportunității și utilității prelungirii arestării preventive a inculpaților, instanța nu va ignora în cauză, elementele care caracterizează persoanele acestora, ce le-ar putea fi favorabile în condițiile în care se poate reține că sunt persoane tinere, fiind necunoscuți cu antecedente penale, cu elemente familiale sau sociale sensibile.
Însă, toate aceste elemente nu pot fi evaluate în mod singular, exclusiv, și nu pot avea un rol covârșitor față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, astfel că, prin raportare la natura infracțiunilor săvârșite, la numărul mare de părți vătămate, de mașini implicate în activitatea la modul concret în care au acționat -, se poate aprecia că, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Se va observa totodată că de la ultima prelungire și până la acest moment s-au realizat o serie de acte procesuale specifice, așa încât nu se poate invoca vreo culpă a organelor de urmărire penală în tergiversarea cercetărilor și prelungirea nejustificată a stării de arest a inculpaților.
Și sub aspectul necesității cererii de prelungire s-a constatat că aceasta este motivată și justificată de realizarea unor activități de cercetare penală așa cum au fost ele descrise în referatul întocmit de procuror.
Inculpații au declarat recurs în termen legal împotriva acestei încheieri pe care au criticat-o ca nelegală și netemeinică. În esență, inculpații au susținut că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, că în cauză au fost administrate aproape toate probele și că lăsați în libertate nu au posibilitatea să influențeze buna desfășurare a procesului penală și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Au mai arătat inculpații că nu au antecedente penale, inculpatul G are o familie organizată, doi copii în întreținere.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Inculpații și HG sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. . 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal. cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, și au fost arestați preventiv în baza mandatatelor de arestare preventivă nr.173/UP/13.08.2009 și respectiv, 174/UP/13.08.2009 emise de Tribunalul București Secția I Penală, pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 13.08.2009 până la data de 10.09.2009.
Prin încheierea din data de 8.09.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și G cu o perioadă de 30 de zile, de la 11.09.2009 la 10.10.2009, inclusiv, iar ulterior aceasta a mai fost prelungită cu alte 30 de zile.
Potrivit art. 155 alin.1 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În acord cu judecătorul care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.155 din Codul d e procedură penală, impunându-se prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora pentru finalizarea urmăririi penale, urmând a fi administrate probe utile, pertinente și concludente pentru stabilirea cu exactitate a activității infracționale, a vinovăției inculpaților, a modalității concrete de comitere a faptei, astfel cum s-a arătat în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive.
Judecătorul a analizat în mod judicios pentru fiecare inculpat în parte existența probelor și a indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați și a apreciat în mod corect că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică având în vedere împrejurările și modalitatea concretă în care se presupune că au acționat, în sarcina acestora reținându-se că pe o perioadă mare de timp, respectiv în cursul anilor 2007, 2008 folosind documente false de identitate, înscrisuri falsificate, au înmatriculat în România mai multe autoturisme ce se aflau pe teritoriul țării în mod fraudulos, fiind sustrase din străinătate, scopul final fiind cel al vânzării acestora către cumpărători de bună credință, iar prejudiciul total cauzat fiind mai mare de 200 mii lei.
În raport de numărul mare al actelor materiale presupus a fi fost comise de inculpați, de perioada îndelungată de timp în care se reține că au acționat este justificată temerea că lăsați în libertate inculpații și-ar putea relua activitatea infracțională.
Circumstanțele personale invocate de către inculpați nu pot constitui motive pentru punerea lor în libertate, acestea fiind apreciate în mod corect de judecătorul care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive în contextul gravității faptelor reținute în sarcina acestora. Totodată, împrejurările invocate de inculpați au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, așa încât nu se poate susține că prezența lor constituie, la acest moment procesual, o justificare pentru a aprecia că s-au schimbat temeiurilor arestării și un motiv întemeiat pentru punerea lor în libertate.
Curtea constată că nici critica inculpaților privind depășirea duratei rezonabile a arestării preventive nu este întemeiată. Caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive este apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât, prin durata sa să se permită realizarea scopului pentru care a fost instituită, respectiv garantarea bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale. În speță, inculpații au fost arestați în luna august 2009 cauza este una complexă, iar urmărirea penală a necesitat efectuarea a numeroase acte de cercetare (audierea părților vătămate, audierea a 28 de martori, efectuarea de percheziții domiciliare și informatice, efectuarea unor constatări tehnico-științifice, prezentări pentru recunoaștere după fotografie a celor doi inculpați, întocmirea proceselor-verbale de redare a interceptărilor și înregistrărilor privind convorbirile și comunicările telefonice ale inculpaților, au fost solicitate și obținute relații de la diferite autorități a), organele de urmărire penală au manifestat celeritate. Prin urmare, în raport cu criteriile menționate mai sus, nu se poate aprecia că o perioadă de cca 90 de zile de arest preventiv depășește o durată rezonabilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților care vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin.2 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și HG împotriva încheierii de ședință din 6.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata a câte 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./10.12.09
12 Ianuarie 2010
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
