Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 387/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2658/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR. 387/
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 13 noiembrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală, în dosarul nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/16.11.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind recurentul inculpat arată că nu dorește să facă alte declarații.
părătorul recurentului inculpat, solicită încuviințarea depunerii la dosarul cauzei a unor înscrisuri în apărare, respectiv declarații date de inculpat și autentificate de notar, proces - verbal încheiat la 13.11.2009 la sediul arestului, xerocopia adresată Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI prin care inculpatul solicită audierea sa pentru o mai bună soluționare a cauzei, extrase de cont bancar la, confirmarea unor bilete emise de compania Ondine, /.
Reprezentantul Parchetului, nu se opune încuviințări cererii formulată de inculpat prin apărătorul său.
Curtea, încuviințează cererea formulată de inculpat prin apărătorul său privind depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor enumerate, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită în temeiul art. 385/1 alin. 2 Cod procedură penală și art.159 alin.8 Cod procedură penală rap. la art. 155 și urm. Cod procedură penală; art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând în fond, prelungirea duratei arestării preventive pentru 30 de zile.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs aflate în scris la dosarul cauzei, arată că așa cum rezultă din cuprinsul încheierii recurate, instanța de fond a apreciat că deși temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat apărând elemente noi, totuși activitățile pentru care s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive pot fi efectuate într-un interval de 20 de zile.
Apreciază că această motivație nu poate justifica în mod obiectiv și convingător prelungirea duratei arestării preventive pe o durată de numai 20 de zile, criteriul care primează ori de câte ori se pune problema depășirii termenului rezonabil al unei proceduri judiciare este cel care vizează complexitatea cauzei în fapt și în drept, cu luarea în considerare a specificului acesteia de la caz la caz. Ultimul criteriu analizat de către instanță atunci când s-a raportat la posibila imputare a unei pasivități din partea organelor de urmărire penală nu poate fi analizat în mod singular atunci când se pune în discuție aprecierea caracterului rezonabil al duratei arestării preventive, impunându-se ca necesitatea prelungirii acesteia să fie raportată la complexitatea cauzei în fapt și în drept ce nu a fost evaluată de instanță.
Astfel, la data de 09.11.2009 s-a dispus extinderea cercetărilor față de inculpat pentru săvârșirea unor alte infracțiuni de aceiași natură comise în dauna părților vătămate și. Este necesar, a se identifica alte persoane presupus a fi vătămate prin activitatea infracțională a inculpatului, să fie audiați alți martori, să fie verificată situația financiară a inculpatului care are relevanță în prezenta cauză având în vedere natura infracțiunilor comise, așa încât, în raport de mijloacele de probă deja administrate, de timpul scurt în care au fost efectuate, apreciază că nu există o justificare în soluția instanței de a se dispune prelungirea duratei arestării preventive pentru numai 20 de zile, neexistând risc de pasivitate în desfășurarea urmăririi penale. Pentru stabilirea vinovăției sunt necesare efectuarea unor acte de urmărire penală, cauza prezentând un grad de complexitate ridicat prin amploarea activității infracționale.
Consideră că în acest moment nu se poate pune în discuție caracterul rezonabil al duratei arestării preventive precum și a eventualei pasivități din partea organelor de anchetă având în vedere că este prima prelungire solicitată de către Parchet, iar organele de urmărire penală au manifestat o certă celeritate în administrarea tuturor probatoriilor până în prezent, așa încât, este justificată solicitarea prelungirii arestări preventive pe o durată de 30 de zile pentru o bună desfășurare a urmăririi penale. De asemenea, având în vedere forma continuată a infracțiunilor, numărul mare al bancnotelor falsificate ce au fost deținute și puse în circulație, atitudinea inculpatului, numărul persoanelor vătămate, în concret o perseverență infracțională care conduce la concluzia că lăsat în libertate acesta prezintă pericol pentru ordinea publică.
Drept urmare, pentru considerentele arătate, solicită ca prelungirea măsurii arestării preventive să se dispună pe o perioadă de 30 de zile începând cu 18.11.2009 până la 17.12.2009 inclusiv.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită respingerea recursului declarat de către Ministerul Public, ca fiind nefondat.
Astfel, solicită a fi avut în vedere faptul că, apărarea a depus diligențe în această cauză pentru buna desfășurare a procesului penal sens în care au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri în dovedirea celor susținute, toți martorii care au fost audiați au fost puși la dispoziție de către apărare, în momentul de față există tratative de acoperire și a restului prejudiciului, iar Ministerul Public până la acest moment nu a luat inițiativă în ceea ce privește desfășurarea urmării penale.
Concluzionând, solicită cenzurarea recursului declarat de către Ministerul Public, considerând că cele 20 de zile sunt suficiente pentru finalizarea urmăririi penale.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat se raliază la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penale de față:
Prin încheierea de ședință din 13.11.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 20 zile, de la 18.11.2009 până la 7.12.2009, inclusiv.
A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați. A reținut că inculpatul este cercetat pentru infracțiunile de falsificare de monede sau alte valori, prev.de art.282 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și înșelăciune în formă calificată, prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în datele de 9.10.2009 și 13.09.2009 a remis mai multor părți vătămate bancnote falsificate în valoare de 258.000 euro, respectiv 50.000 euro, cu titlu de împrumut.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, a solicitat, în temeiul art. 3851alin. 2 Cod procedură penală și art.159 alin.8 Cod procedură penală raportat la art. 155 și urm. Cod procedură penală; art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 3856alin.3 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând în fond, prelungirea duratei arestării preventive pentru 30 de zile.
Oral, în motivele de recurs aflate în scris la dosarul cauzei, a arătat că așa cum rezultă din cuprinsul încheierii recurate, instanța de fond a apreciat că deși temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat apărând elemente noi, totuși activitățile pentru care s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive pot fi efectuate într-un interval de 20 de zile.
A apreciat că această motivație nu poate justifica în mod obiectiv și convingător prelungirea duratei arestării preventive pe o durată de numai 20 de zile, criteriul care primează ori de câte ori se pune problema depășirii termenului rezonabil al unei proceduri judiciare este cel care vizează complexitatea cauzei în fapt și în drept, cu luarea în considerare a specificului acesteia de la caz la caz. Ultimul criteriu analizat de către instanță atunci când s-a raportat la posibila imputare a unei pasivități din partea organelor de urmărire penală nu poate fi analizat în mod singular atunci când se pune în discuție aprecierea caracterului rezonabil al duratei arestării preventive, impunându-se ca necesitatea prelungirii acesteia să fie raportată la complexitatea cauzei în fapt și în drept ce nu a fost evaluată de instanță.
În acest moment nu se poate pune în discuție caracterul rezonabil al duratei arestării preventive precum și a eventualei pasivități din partea organelor de anchetă având în vedere că este prima prelungire solicitată de către Parchet, iar organele de urmărire penală au manifestat o certă celeritate în administrarea tuturor probatoriilor până în prezent, așa încât, este justificată solicitarea prelungirii arestări preventive pe o durată de 30 de zile pentru o bună desfășurare a urmăririi penale. De asemenea, având în vedere forma continuată a infracțiunilor, numărul mare al bancnotelor falsificate ce au fost deținute și puse în circulație, atitudinea inculpatului, numărul persoanelor vătămate, în concret o perseverență infracțională care conduce la concluzia că lăsat în libertate acesta prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.155 alin.1 din Codul d e procedură penală, iar prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșireainfracțiunilor de falsificare de monede sau alte valori, prev.de art.282 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și înșelăciune în formă calificată, prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în datele de 9.10.2009 și 13.09.2009 a remis mai multor părți vătămate bancnote falsificate în valoare de 258.000 euro, respectiv 50.000 euro, cu titlu de împrumut.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că în acest moment procesual, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală.
În cauză există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele menționate anterior, iar pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește datele care justifică presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, Curtea reține declarațiile părților vătămate, declarația martorului, înscrisurile administrate și mijloacele materiale de probă prelevate.
În plus, din actele dosarului rezultă că au apărut temeiuri noi care justifică prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, prin ordonanța nr.3132/P/2009 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI dispunându-se, pe lângă schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care este cercetat, și extinderea cercetărilor pentru infracțiunile de înșelăciune descoperite pe parcursul anchetei, în dauna părților vătămate și, reținându-se că acestea constituie acte materiale ale aceleiași fapte, ce ar fi fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale.
În ceea ce privește datele care justifică prelungirea duratei arestării inculpatului, Curtea reține, în acord cu prima instanță că această măsură se impune, în primul rând identificarea tuturor participanților la comiterea faptelor penale cercetate, sens în care organele de poliție au și solicitat extinderea cercetărilor, identificarea și audierea de noi martori, identificarea de noi părți vătămate, având în vedere actele existente la dosar, efectuarea de constatări tehnico-științifice, efectuarea de recunoașteri de pe planșa foto, redarea, integrală, a materialelor puse la dispoziție de unitățile specializate în interceptarea și înregistrarea de convorbiri, comunicări și imagini, potrivit autorizațiilor instanței, verificarea instrumentelor bancare utilizate de firma inculpatului, obținerea răspunsurilor privind verificările financiare, luarea unor măsuri asiguratorii și reaudierea inculpatului.
Referitor la durata pe care poate fi prelungită această măsură, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.159 alin.6 Cod proc. pen. în cazul în care judecătorul acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăși 30 de zile, impunând o limită maximă peste care nu se poate trece. Din dispozițiile citate rezultă însă că judecătorul apreciază în funcție de activitățile ce urmează a fi desfășurate de către organele de anchetă, nefiind obligat să dispună într-un mod automat prelungirea pe durata maximă prevăzută de lege.
În plus, dacă la expirarea acestei prelungiri, se justifică prelungirea în continuare a măsurii, ținându-se seama de actele îndeplinite până atunci și cele ce ar mai fi necesar să realizeze, judecătorul va putea dispune prelungirea fără să fie ținut de termenul stabilit într-o prelungire anterioară.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cheltuielile judiciare avansate de stat urmând să fie suportate de acesta, conform art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 13.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./17.12.2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
