Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 202/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 202
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul -G împotriva încheierii nr.12/15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest, asistat de avocat ales
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar practică judiciară.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare să se constate încetată de drept măsura arestării preventive, punerea de în dată în libertate, a inculpatului, deoarece recursul nu a fost soluționat în termenul prevăzut de lege. Prelungirea măsurii arestării preventive nu se impune oricum, nefiind necesară în acest moment procesual, prelungirea vizează doar audierea martorilor, procurorul nu a justificat motivele obiective care l-au împiedicat să termine urmărirea penală, nu subzistă temeiurile arestării și cu atât mai mult a se dispune în continuare, prelungirea măsurii arestării preventive, nefiind îndeplinite prevederile art.148 lit. f C.P.P. fapta săvârșită de inculpat având loc în urmă cu 1 an și
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, încheierea recurată fiind temeinică și legală. Măsura arestării preventive, a fost luată în cauză, în mod legal, față de inculpat. Cu privire la prevederile art.159 alin.8 arată C.P.P. că recursul nu este suspensiv de executare.
Inculpatul, având cuvântul, arată că susține cele arătate de apărătorul său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.12/15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost dmisă sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și prelungită durata arestării preventive a inculpatului G, începând cu data de 19.02.2010 până la 20.03.2010, inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a constatat că, prin referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nr.265/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului G, cu 30 de zile, începând cu data de 19.02.2010.
În motivarea propunerii s-a arătat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât urmărirea penală nu este finalizată, urmând a se identifica noi martori, pentru reaudierea unor martori, efectuare de confruntări, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitorului. De asemenea, prin ordonanta data in dosar nr. 265/P/2008, la 12.02.2010, a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei din infr. prev.de art. 183 Cod penal in infr.prev.de art. 174, 175 al.1 lit.a si i Cod penal, privind pe inculpat.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și actele dosarului de urmărire penală nr. 265/P/2008, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 14.01.2010, dată în dosarul nr. 265/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuiții G și pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte - prev. de art. 183 Cod penal, prin ordonanța procurorului, față de cei doi inculpați a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru aceleași infracțiuni, cu aceeași încadrare juridică; inculpații au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii anterior menționate, s-a reținut în fapt că, în noaptea de 20/21.07.2008, în jurul orei 23.00, victima, în timp ce se deplasa pe o stradă din localitatea, în apropierea locuinței sale, a fost lovit de cei doi inculpați, în zona capului cu o, astfel încât victima a căzut în stare de comă, iar în data de 04.08.2008 a decedat la Spitalul Clinic Județean
În acest context, procurorul de caz a considerat necesar ca față de cei doi inculpați să fie luată măsura arestării preventive pentru 30 de zile, întemeiată pe dispozițiile art.143 Cod penal și art.148 lit. a, b și f Cod penal.
În motivarea propunerii de arestare preventivă înaintată instanței, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a arătat că, ambii inculpați au fugit și s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire penală, există date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea mai multor martori, iar inculpații au comis o infracțiune gravă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând totodată și probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Audiat în cadrul procedurii prevăzute de art. 149/1 Cod procedură penală, inculpatul a arătat că nici el, nici fratele său, inculpatul, nu l-au bătut pe și nu sunt vinovați de moartea acestuia.
Susținerile inculpatului sunt contrazise de declarațiile martorilor, - -, -, G, - -martor audiat cu altă identitate, care relatează împrejurări concrete privind faptul că inculpații l-au atacat pe, l-au bătut, după care l-au lăsat căzut la pământ în stare de inconștiență, constatarea medicului legist privind cauza morții victimei care a fost violentă fiind cauzată de edemul cerebral acut posttraumatic, cu comă instalată, ce poate fi rezultatul lovirii cu și/sau corpuri dure, declarația dată de inculpat astăzi după prezentarea acuzațiilor, cu privire la faptul că în seara zilei de 20 iulie 2008, el, fratele său și mama lor au plecat împreună cu victima de la domiciliul martorului.
Astfel, în cauză există probe temeinice din care se poate reține că inculpații au săvârșit fapta penală pentru care sunt acuzați, ce constituie în acest moment infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174 și 175 alin.1 lit.a și i cod penal prin schimbarea de încadrare juridică.
Prin încheierea nr.5 din 20.01.2010 a Tribunalului Arad în dosar nr- s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului
Măsura arestării preventive față de inculpat s-a dispus în temeiul art. 143 al. 1 raportat la art. 148 alin. 1 lit. a, b și f pr.pen.
Potrivit art. 155 al. 1 și 156 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, în caz de necesitate și numai dacă au intervenit elemente noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate.
Verificând actele și lucrările dosarului s-a constatat că există date și indicii temeinice pentru condiția cerută de art. 143 Cod procedură penală, aceasta fiind îndeplinită, existând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Prima instanță a reținut că în cauză urmărirea penală se efectuează pentru o infracțiune gravă, de omor calificat, că aceasta nu este completă urmând a fi efectuate confruntări, reaudieri de martori, identificarea și audierea a noi martori, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Văzând temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, respectiv art. 143 și art. 148 lit. a, b și f, Cod procedură penală, și noua încadrarea juridică dată faptei, prima instanță a apreciat că acestea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, aceasta fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului în cauză și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală, enumerate în sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru finalizarea anchetei și întocmirea rechizitoriului.
Pentru cele reținute mai sus, tribunalul, în baza art. 155-159 Cod procedură penală, raportat la art. 143, 148 lit.a,b și f, Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului G pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19.02.2010 până la 20.03.2010, inclusiv.
Împotriva încheierii Tribunalului Arada declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de apărătorul ales și care a solicitat să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 18.02.2010.
Se mai arată că prelungirea arestării nu se mai justifică întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de lege pentru luarea și prelungirea acestei măsuri și inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 385 ind.6 al.3 cpp se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din actele de la dosar se reține că inculpatul împreună cu fratele său sunt suspectați de săvârșirea infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 cp,faptă pentru care s-a dispus de către procuror prin Ordonanță punerea în mișcare a acțiunii penale. Ulterior la data de 12.02.2010 a fost schimbată încadrarea juridică în infracțiunea prev. de art.174, 175 al.1, lit.a și i cp.
În fapt s-a reținut că în data de 20/21.07.2008, în jurul orelor 23.00, victima, în timp ce se deplasa pe o stradă din loc., jud. A, în apropierea locuinței sale a fost lovită în mod repetat de către inculpații G și în zona capului cu o, astfel că victima a căzut la pământ fiind dusă la spital în stare comă unde și decedat în data de 04.08.2008.
În mod întemeiat instanța de fond a apreciat că potrivit actelor dosarului de urmărire penală inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, fiind incident cazul de arestare prev. de art.148 lit. a cpp
Inculpatul, la scurt timp de la consumarea evenimentelor a plecat în Italia, familia susținând în mod neîntemeiat că nu cunoaște unde se află iar inculpatul G după ce a fost chemat la poliție, fără să anunțe organele de poliție a plecat și nu a mai răspuns citației și mandatului de aducere negând că ar avea un telefon mobil și că poate lua legătura cu familia deși au fost înregistrate convorbiri telefonice ale acestuia.
Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și 148 lit.f cpp în sensul că este dovedit, potrivit declarațiilor martorilor indicați prin încheiere de prima instanță, că sunt indicii temeinice că inculpații a comis faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea s-a reținut în mod întemeiat și incidența cazului de arestare prev. de art.148 lit.f cpp.în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere gravitatea deosebită a faptei a împrejurărilor și circumstanțelor în care a fost comisă.
Se constată că până în prezent temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat astfel că se impune cercetarea inculpatului în stare de arest întrucât este necesară reaudierea unor martori, identificarea și audierea de noi martori, efectuarea de confruntări, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitorului.
Susținerea inculpatului precum că măsura arestării preventive a încetat de drept nu este întemeiată.
Prin Încheierea nr.5/20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Arads -a dispus arestarea preventivă a inculpatului cu 30 de zile până în data de 18.02.2010 inclusiv.
Prelungirea arestării preventive a fost dispusă la data de 15.02.2010, prin Încheierea nr.12/2010, de Tribunalul Arad începând cu data de 19.02.2010 până la data de 20.03.2010, inclusiv, astfel că nu se poate afirma că arestarea preventivă a încetat.
Împrejurarea că recursul inculpatului nu a fost soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate nu echivalează cu o încetare a acestei măsuri mai ales că potrivit art.159 al.9 cpp, recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii nr.12/15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED: CC/26.02.10
Dact: 2 exempl/01.03. 2010
Primă instanță: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Codrina Iosana Martin, Constantin
