Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 226/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6020/2/2009
1564/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.226
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror -.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, judecarea în continuare în stare de libertate, respingând prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale având în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei. De asemenea solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului: soția acestuia este grav bolnavă, ar 2 copii minori în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, față de incidența art.155 C.P.P. măsura prelungirii fiind motivată de efectuarea mai multor acte procesuale, de redarea integrală a tuturor convorbirilor interceptate în mediul ambiental, de obținerea listing-urilor pentru telefoanele folosite de către inculpați, de identificarea destinatarului drogurilor și a persoanei intermediare, precum și alte acte procesuale care justifică prelungirea stării de arest, fiind prima prelungire acordată în cauză.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu avea cunoștință de conținutul genții iar soția acestuia este grav bolnavă.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală au fost respinse cererile inculpaților și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
A fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus, în baza art.155 Cod penal, prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 zile, de la 02.07.2009 până la data de 31.07.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, având în vedere natura infracțiunilor reținute a fi săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de comitere a acestora și gradul lor de pericol social ridicat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei prelungiri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive, acesta arătând că nu cunoștea conținutul genții, soția acestuia este grav bolnavă, iar în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, reținându-se că la data de 02.06.2009, în jurul orei 24,00, la restaurantul Mc, situat în zona străzii, sector 1, B, colaboratorul și investigatorul au fost obligați de către inculpații și, care au susținut în fața colaboratorului și investigatorului că se prezentaseră să preia geanta în care se aflau 3 kg de droguri de mare risc (heroină), din partea "", la rândul său, reprezentanta numitului "". Până în jurul orei 01,30, colaboratorul, investigatorul și cei doi inculpați, cercetați penal în această cauză, au purtat discuții care au fost înregistrate audio și video în baza unei autorizații emise de Tribunalul București, în legătură cu drogurile care au fost predate în mod efectiv inculpatului, punându-se accent pe atenția de care inculpații trebuiau să o manifeste în realizarea transportului substanței despre care știau că este heroină.
Potrivit art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, având în vedere în acest sens următoarele aspecte:
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind, astfel îndeplinite cerințele prev. de art. 148 alin.1 rap. la art.143 Cod procedură penală.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, precum și persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că în mod corect a stabilit prima instanță că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care, în baza art.38515pct.1,lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarate de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul avocatului din oficiu -se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
./20.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
