Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 254/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1885/2009)
ÎNCHEIERE NR. 254R
Ședința publică de la 04 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 31.07.2009, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.09/03.08.2009, atașată la fila 5/ dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că menține declarațiile date anterior și nu mai dorește să facă alte precizări.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință să se dispună continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate pentru următoarele considerente:
În opinia apărării, instanța de fond nu a fost legal sesizată referatul cu propunerea de prelungire măsurii arestării preventive, întrucât nu diferă cu nimic de cel întocmit la termenul anterior, fiind o copie fidelă a acestuia, ceea ce echivalează cu o nemotivare. Întrucât măsura arestării preventive este o măsură excepțională, procurorul avea obligația să motiveze de ce se impune prelungirea acestei măsuri. Or, nemotivarea propunerii constituie o nerugularitate ce vizează actul de sesizare al instanței, care nu poate fi înlăturată în nici un mod și care atrage nulitatea absolută a actului.
În al doilea rând, critică încheierea recurată sub aspectul nepronunțării instanței de fond asupra unei cereri, prin care inculpatul a arătat că organele de urmărire penală nu au depus diligențe pentru soluționarea cauzei cu celeritate în sensul efectuării rapoartelor de expertiză dispuse în cauză de către parchet.
Cu privire la temeiurile care determinat arestarea inițială a inculpatului, apreciază că la acest moment procesual nu se mai mențin și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta, motiv pentru care solicită continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea în partea încheierii recurate și prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de doar 15 zile.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a admis propunerea parchetului și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 155 Cod procedură penală.
Cu privire la susținerea apărării, în sensul că referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este identic cu cel de la termenul anterior, împrejurare care ar atrage nulitatea absolută a propunerii de prelungire, solicită să se constate că referatul este motivat în fapt și drept, chiar dacă este identic cu cel precedent, constatându-se existența acelorași temeiuri, respectiv neefectuarea rapoartelor de expertiza ADN și balistică.
De asemenea, apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive se impune și pentru buna desfășurarea a procesului penal, având în vedere că după săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărire, părăsind teritoriul României.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, se consideră nevinovat.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul călărași - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus prelungirea arestării preventive a inc. pe o durată de 30 zile de la 3.08.2009 până la 1.09.2009 inclusiv.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată
la această instanță la data de 30 iulie 2009. Parchetul de pe lângă Tribunalul călărașia solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu 30 zile față de inculpatul, cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art.20 Cp. raportat la art.174-175 lit.e și i Cp. cu aplicarea art.37 lit. b Cp. în contextul în care ziua de 2 iunie 2009, inculpatul a tras cu armă de foc în autoturismul Solentza cu nr. de înmatriculare - aflat în trafic pe str. - din municipiul C, împușcându-1 pe pasagerul din dreapta spate a autoturismului în zona coloanei vertebrale, respectiv victima. Cererea este motivată de necesitatea efectuării mai multor expertize (ADN și tehnico-științifică balistică), care nu au putut să fie finalizate, precum și de necesitatea reaudierii martorilor, de către procuror.
Analizând actele și lucrările cauzei, s-a apreciat cererea ca fondată: inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, anterior fiind pusă în mișcare acțiunea penală și inculpatul arestat preventiv, există date și indicii că a tras cu armă de foc în victima, în plină zi și în loc public, iar temeiurile avute în vedere de către magistrați, la momentul luării măsurii arestării, nu s-au schimbat.
Potrivit dispozițiilor art.155 este C.P.P. posibilă prelungirea duratei măsurii arestării preventive, dacă temeiurile arestării impun privarea de libertate în continuare sau au apărut temeiuri noi.
În cauză se observă existența acelorași temeiuri, precum și faptul că nu s-au efectuat rapoartele de expertiză ADN și balistică dispuse de parchet, iar natura infracțiunii cercetate, prin conținutul și gravitatea sa, impune prelungirea arestării, astfel că se va admite cererea și se va dispune prelungirea cu încă 30 zile, în baza art.155 și urm.
C.P.P.Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, motivând că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu se mai mențin și nu au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive și a solicitat, în principal, respingerea cererii de prelungire formulată de parchet și care nici nu este motivată, iar în subsidiar prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de doar 15 zile.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza materialului probator din doar, față de criticile formulate, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856(3) Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Din probele administrate până în această fază procesuală rezultă existența unor indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Curtea apreciază că circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, natura acesteia, urmarea produsă, gradul de pericol social concret și circumstanțele personale ale inculpatului, recidivist, duc la concluzia că se mențin temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive.
Actuala fază procesuală, actele ce urmează a fi efectuate pentru terminarea urmăririi penale, reclamă, în continuare, privarea de libertate, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 31 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția penală.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-1.09.2009
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Florică Duță
