Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 284/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2085/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 284
Ședința publică de 4 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpațiișiîmpotriva încheierii de ședință din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual și în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 287 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică - substituind pe avocat cu împuternicirea avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebați fiind, după ce li s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept,recurenții inculpați arată că nu doresc să facă declarații în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatulsolicită a se constata că în cauză este aplicabilă instituția nulității absolute în ceea ce privește sesizarea instanței. Astfel, susține că nu au fost respectate dispozițiile privind înaintarea propunerii cu arestare preventivă către instanță înainte cu cinci zile de expirarea mandatului de arestare preventivă. Solicită a se observa că durata arestării preventive expira la data de 28 august 2009, data la care a fost redactată propunerea de prelungire este 26 august 2009,iar adresa de înaintare și rezoluția judecătorului de la Tribunalul București - care a primit propunerea împreună cu dosarul de urmărire penală sunt datate 27 august - cu o zi înainte de a expira măsura arestării preventive. Deși este socotit ca fiind un termen imperativ, nu este stabilită nici o sancțiune.
În continuare susține că s-a stabilit termen de judecată pe data de 28 august 2009 - ora 10,00, iar la 10,30 fost sunat apărătorul ales al inculpatului pentru a se prezenta în fața instanței - astfel cum rezultă din referatul întocmit de grefier. Deși a solicitat un termen de o zi pentru ca apărătorul său să se poată prezenta, cererea i-a fost respinsă. În această situație apreciază că a fost încălcat dreptul la apărare, aspect sancționat cu nulitatea absolută conform art. 197 alin. 1 teza a II-a Cod procedură penală.
Așa fiind, consideră că încheierea instanței de fond este lovită de nulitate absolută conform art. 197 alin. 1 teza I și II Cod procedură penală.
Pe fond, susține că în cauză este a treia propunere de prelungire a măsurii arestării preventive solicitată de parchet, propunere care este nemotivată,fiind inserat textul de la art. 155 Cod procedură penală. De asemenea, în nici una dintre încheierile din dosar nu se arată care sunt temeiurile arestării preventive care subzistă și în prezent și care impun menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest.
Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de prima instanță și pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive. Astfel, susține că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi,care să justifice menținerea acesteia. Consideră că urmărirea penală se poate desfășura în bune condiții cu recurentul în stare de libertate, având în vedere că el nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică atâta vreme cât este căsătorit, are copii minori și avea loc de muncă.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, apreciază că nu este vorba de o nulitate absolută pentru că nu se reglementează la art. 197 alin. 2 Cod procedură penală. Chiar dacă se susține că este vorba de nesesizarea instanței în termenul prevăzut de lege, este vorba de nerespectarea unui termen, ceea ce atrage o sancțiune administrativă ce poate fi aplicată organului de urmărire penală, dar în nici un caz nu atrage nulitatea încheierii.
De asemenea, consideră că inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, atâta vreme cât asistența juridică a fost asigurată de un apărător din oficiu
Așa fiind,solicită a fi respins acest punct de vedere al apărării.
În ceea ce privește fondul recursului,îl apreciază ca fiind neîntemeiat. Din actele dosarului rezultă că inculpații au încercat să vândă - cu acte de proprietate false trei imobile ce nu le aparțineau. Apreciază că sunt incidente în continuare în cauză dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală referitor la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lor, precum și în ceea ce privește pericolul public pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a recurenților, pornind de la activitatea infracțională.
Pentru aceste considerente solicită nefondate recursurile declarate în cauză,solicitând a fi respinse ca atare.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că este nevinovat, nu există probe împotriva sa,este arestat de două luni, timp în care nu a fost audiat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 28 august 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția I-a penală s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29.08.2009 până la 27.09.2009 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia constatat că în ceea ce- privește pe susnumiții inculpați, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin, că măsura arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, în vederea finalizării actelor de urmărire penală.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, rejudecând, respingerea cererii de prelungire măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de exigențele art.155 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită,în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Față de aceste exigențe legale, Curtea apreciază că pentru a se pronunța asupra cererii de prelungire măsurii arestării preventive, nu este necesară a se face o analiză a probelor administrate până la data introducerii acelei cereri, cu privire la vinovăția inculpaților, știut fiind că până la judecarea cauzei operează prezumția de nevinovăție; este suficient să se examineze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii preventive, ceea ce se constată pe deplin în speță.
Astfel există indicii temeinice, respectiv probe din care rezultă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Relevante în acest sens sunt declarații părți vătămate procese-verbale de percheziție, declarații martori, declarații inculpat, planșe foto și procese-verbale de redare a declarațiilor investigatorului sub acoperire, procese-verbale de redare a înregistrărilor din mediul ambiental,.
Curtea constată că în cauză sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, inclusiv sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar presupune lăsarea inculpaților în libertate, concretizat în specificul infracțiunilor, în caracterul organizat al ilicitului penal, în modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpaților, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
În sfârșit, Curtea apreciază că măsura preventivă a arestării se impune a fi prelungită și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor art.1491Cod procedură penală.
și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportări la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Referitor la susținerea că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută în raport de împrejurarea că au fost încălcate dispozițiile art. 156 alin. 2 Cod procedură penală care precizează că sesizarea instanței cu cererea de prelungire a măsurii arestării preventive se face cu cel puțin 8 zile înainte de expirarea duratei arestului, Curtea urmează să o respingă ca nefondată, argumentat prin aceea că textul în discuție stabilește un termen de recomandare, nu de decădere, în caz contrar s-ar fi prevăzut și sancțiunea corelativă.
În plus nu se poate vorbi nici de o încetare de drept a măsurii arestării preventive întrucât o asemenea situație nu se încadrează în prevederile exprese și limitative ale art. 140 Cod procedură penală.
Cât privește susținerea că în cauză s-ar fi încălcat dreptul la apărare prin soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive în lipsa apărătorului ales al inculpatului, raportat la exigențele art. 159 alin. 7 Cod procedură penală, Curtea apreciază că și aceasta este nefondată, cu atât mai mult cu cât la dosar există dovada că, încunoștiințat fiind, acesta nu s-a prezentat și nici nu a asigurat substituirea, așa cum impune art. 172 Cod procedură penală și art. 38 din Legea nr. 51/1995. pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de recurenții inculpați și împotriva încheierii din 28.08.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a Ia Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7.09.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Iuliana Ciolcă
