Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 285/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2086/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 285
Ședința publică de 4 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DNA - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, după ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept,recurentul inculpat arată că nu dorește să facă declarații în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul a fost exercitat în conformitate cu prevederile art. 159 alin.8 Cod procedură penală și recurentul critică încheierea e ședință din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, solicitând admiterea recursului,casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.
În opinia apărării, exigențele legale nu sunt realizate deoarece judecătorul are obligația ca și atunci când se pronunță referitor la necesitatea prelungirii duratei măsurii arestării preventive să revină la temeiul procedural care a determinat luarea acestei măsuri - art. 148 lit. Cod procedură penală - și în mod necesar la cerința de baza a art. 148 Cod procedură penală, respectiv existența unor indicii temeinice astfel cum prevede art. 143 Cod procedură penală privind comiterea unei infracțiuni.
. aduse clientului său sunt neverosimile și apreciază că această situație de fapt trebuia să fie sancționată de judecătorul învestit cu soluționarea propunerii prin respingerea ei.
S-a reținut că inculpatul ar fi comis două infracțiuni de corupție - o faptă de luare de mită cu obiect material suma de 8000 lei, constând în aceea că ar fi pretins-o și primit-o în mod efectiv pentru a nu-și îndeplini atribuțiile e serviciu, respectiv a nu aplica sancțiune administrativă în legătură cu edificarea unei construcții neautorizate. Solicită a se constata că recurentul nu avea între atribuțiile sale profesionale luarea unei asemenea măsuri și competența nu revenea Primăriei sectorului 1 B - unde era funcționar, ci Primăriei Generale a Municipiului
A doua faptă constă în aceea că inculpatul ar fi pretins și primit în cadrul activității procedurale de prindere în flagrant suma de 16000 euro împreună cu o colegă de serviciu - arestată în prezent - pentru mijloci prin intermediul altor colegi de serviciu obținerea unor autorizații pentru recepția preliminară a aceleiași clădiri cu privire la care nu aplicase sancțiunile.
În continuarea pledoariei solicită a se observa că probatoriul de la dosar nu are la acest moment nici un fel de element care să confirme învinuirea. Este adevărat că există o înregistrare ambientală de zeci de pagini ce nu îi aparține inculpatului, iar convorbirea telefonică aparține coinculpatei, fiind purtată cu o colegă de serviciu.
s-a urcat în mașina recurentului, i-a aruncat acestuia pe bord suma de 16000 euro - înseriată - după care a coborât repede și înainte ca inculpatul să poată reacționa în orice mod, au intervenit organele judiciare. Dată fiind rapiditatea cu care s-au desfășurat evenimentele,inculpatul nu a avut nici un moment semnificația sumei de bani și nici timpul material pentru a reacționa și a cere explicații denunțătorului.
Față de cele arătate mai sus, de probele aflate la dosar până la acest moment, solicită a se aprecia că nu există elemente certe care să susțină presupunerea rezonabilă privind comiterea de către clientul său a celor două fapte penale. De asemenea, solicită se avea în vedere și vârsta acestuia, precum și atitudinea pe care a avut-o anterior comiterii faptei.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, punerea în libertate a recurentului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,consideră încheierea recurată legală și temeinică. Față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru două infracțiuni de corupție,iar de la acel moment urmărirea penală a evoluat,s-au administrat diverse acte, iar probele administrate de la momentul arestării recurentului și până la data la care s-a solicitat prelungirea măsurii nu au infirmat aspectele constatate și reținute inițial, ci le-au confirmat. Având în vedere activitățile ce se impun a fi desfășurate în cauză,în condițiile în care temeiurile inițiale nu s-au schimbat, iar măsura a fost dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în mod corect s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile legale.
Pentru aceste considerente, solicită menținerea încheierii instanței de fond pe care o apreciază legală și temeinic și motivată sub toate aspectele și respingerea recursului ca fiind nefundat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 28 august 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția I-a penală s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției și s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 4.09.2009 până la 3.10.2009 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia constatat că în ceea ce- privește pe susnumiții inculpați, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin, că măsura arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, în vederea finalizării actelor de urmărire penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, rejudecând, respingerea cererii de prelungire măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de exigențele art.155 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită,în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Față de aceste exigențe legale, Curtea apreciază că pentru a se pronunța asupra cererii de prelungire măsurii arestării preventive, nu este necesară a se face o analiză a probelor administrate până la data introducerii acelei cereri, cu privire la vinovăția inculpatului, știut fiind că până la judecarea cauzei operează prezumția de nevinovăție; este suficient să se examineze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii preventive, ceea ce se constată pe deplin în speță.
Astfel există indicii temeinice, respectiv probe din care rezultă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Relevante în acest sens sunt denunțul și declarațiile numite, denunțul și declarațiile numitului, declarația-denunț a numitului, procesul-verbal privind consemnarea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 8000 lei, procesul-verbal din data de 5 august 2009, suporturile digitale conținând înregistrări audio-video, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, fotocopia procesului-verbal de recepție a imobilului din- și a documentelor anexate.
Curtea constată că în cauză sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, inclusiv sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar presupune lăsarea inculpatului în libertate, concretizat în specificul infracțiunilor, în caracterul organizat al ilicitului penal, în modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor.
Această stare de pericol se deduce din datele existente în cauză, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, cât și la riscul de a fi reluată de către inculpat în stare de libertate.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală impun, între altele, drept criteriu la luarea măsurii arestării preventive "pericolul social al faptei", întrucât gradul acestuia este un indicator al gravității afectării ordinii publice. Or, activitatea infracțională pentru care este judecat inculpatul prezintă un grad sporit de pericol social, concretizat în datele reale ale faptei, specificul și frecvența acestor genuri de infracțiuni impunând riposte mai ferme din partea autorităților care să aibă și un anumit caracter de exemplaritate.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, discuțiile pe acest exced actualei faze procesuale, cu atât mai mult cu cât, raportat la exigențele art. 238 și 334 Cod procedură penală, aceasta poate să sufere modificări pe parcursul procesului penal.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpaților, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
În sfârșit, Curtea apreciază că măsura preventivă a arestării se impune a fi prelungită și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor art.1491Cod procedură penală.
și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportări la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 28.08.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a Ia Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7.09.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Iuliana Ciolcă
