Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 286/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2087/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 286/
Ședința publică de 4 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Iulia Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 288 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică - substituind pe avocat a cu împuternicirea avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, după ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept,recurentul inculpat arată că nu dorește să facă declarații în cauză.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond,respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, considerând că aceasta nu se justifică. Deși recurentul are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.De asemenea, mai susține că acesta este bolnav psihic și a crezut că partea vătămată are 17-18 ani și că este aurolacă.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, față de actele dosarului și de datele ce caracterizează persoana recurentului solicită a se lua măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.În raport de fapta inculpatului și de vârsta minorei - despre care se reține în încheierea Tribunalului București - că avea doar 7 ani, consideră că măsura arestării preventive este perfect justificată.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28.08 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în baza art.1491rap.C.P.P. la art.143 alin.l și art. 148 alin.l lit.f C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și al, născut la data 05.08.1984, în com., județ D, domiciliat în sat, com., nr.124, județ D, CNP - -, cunoscut cu antecedente penale, cetățean român, pe perioadă de 29 de zile, începând cu data de 28.08.2009 până la data de 25.09.2009 inclusiv.
Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a măsurii obligării de nu părăsi localitatea.
În baza art. 192 alin.3 din Codul d procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constat că prin propunerea înregistrată la data de 28.08.2009, MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a solicitat să se dispună arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile a inculpatului pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de viol, prev. de art.20 rap. la art.197 alin.l și 3 din Codul penal, întrucât sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin.l lit. din Codul d procedură penală.
Analizând actele dosarului, tribunalul a reținut că în cauză, există indicii temeinice, potrivit art.143 alin. din Codul d procedură penală, din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor și procesul verbal de consemnare a declarației verbale aparținând părții vătămate.
Totodată, a reținut că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc. pen. întrucât fapta pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptei, împrejurările, modalitatea în care s-a reținut că ar fi fost comisă, respectiv în timpul nopții, prin acostarea pe stradă a părții vătămate, vârsta acesteia, precum și persoana inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate.
De asemenea, a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului, invocată de către acesta, nu poate constitui un criteriu care să determine cercetarea sa în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât recunoașterea faptei a fost formală, fiind prins în flagrant.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat ca măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.l
C.P.P.În consecință, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile de zile, de la 28.08.2009 până la 25.09.2009 inclusiv.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a măsurii obligării de nu părăsi localitatea, pentru considerentele mai sus expuse, raportat la dispozițiile art. 136 al.8 Cod proc pen, măsurile preventive privind obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara nefiind suficiente în cauză având în vedere scopul acestora, gradul de pericol social concret al faptelor, precum și persoana inculpatului.
Față de inculpat s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.184/UP/ 28.08.2009.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea propunerii de arestare preventivă.
Curtea, examinând cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 din Codul d procedură penală, să existe vreunul din cazurile prevăzute de art.148 lit.a - f din Codul d procedură penală și luarea măsurii să fie necesară în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Cu privire la prima condiție, respectiv cea prevăzută de art.143 rap. la art.681din Codul d procedură penală, analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă suficiente indicii care să justifice presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat respectiv, tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art.20 rap. la art.197 alin.l și 3 din Codul penal.
Astfel, față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală reținându-se că la data de 27.08.2009, în jurul orelor 22.00, prin constrângerea minorei, în vârstă de 7 ani, a încercat să întrețină un act sexual cu aceasta, atrăgând-o într-o zonă împădurită aflată la marginea trotuarului.
Curtea constată că sub aspect probator, relevante sunt procesul verbal de constatare, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, și procesul verbal de consemnare a declarațiilor părții vătămate.
În raport cu conținutul acestor mijloace de probă, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Cu privire la cea de-a doua condiție, Curtea constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol este mai mare de 4 ani.
Potrivit art.1411din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Astfel, chiar dacă infracțiunea a rămas în fază de tentativă, pedeapsa prevăzută de lege este cea prevăzută pentru infracțiunea consumată de viol, prev. de art. 197 alin. l și 3 din Codul penal, și anume închisoarea de la 10 la 25 de ani.
Totodată, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă din gravitatea concretă a faptei comise și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Astfel, tentativa de viol asupra unei minore de 7 ani, constituie o faptă deosebit de gravă și impune luarea unor măsuri ferme din partea autorităților judiciare, de izolare a inculpatului care ar putea continua activitatea infracțională.
Atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaștere a comiterii faptei, prin raportare la gravitatea infracțiunii comise dar și la împrejurarea că acesta a fost surprins în flagrant, este insuficientă pentru a convinge instanța că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, Curtea constată că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale.
Astfel, din cazierul judiciar al acestuia reiese că anterior, în minorat, a fost condamnat la două pedepse de câte un an și șase luni închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și i s-au aplicat trei sancțiuni cu caracter administrativ pentru comiterea unor fapte de lovire, furt calificat precum și a unei fapte prev. de art.11din Legea nr.61/1991, privind încălcarea normelor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
În consecință, apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute în art.148 lit.f Cod procedură penală, temei reținut de tribunal pentru arestarea preventivă inculpatului.
În ceea ce privește cea de a treia condiție Curtea apreciază că arestarea preventivă a inculpatului se impune pentru o bună desfășurare a procesului penal, având în vedere că inculpatul este o persoană fără adăpost.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra arestării preventive a inculpatului.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul acestuia.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerul Justiției și Libertăților
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC - 07.09.2009/Dact.EA-07.09.2009/2ex/ - Jud.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Iulia Ciolcă
