Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 290/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2128/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.290/
Ședința publică de la 08 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 03 septembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, este necunoscut cu antecedente penale, avea loc de muncă și consideră că lăsarea sa în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Apreciază că fapta a fost comisă ca urmare unui complex de întâmplări nefericite, inculpatul fiind cel care a fost, primul, agresat de victimă, această împrejurarea ducând la producerea evenimentului.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.148 lit.f p Cod Penal, se mențin în raport de natura infracțiunii de omor pentru care inculpatul este cercetat, precum și față de urmările produse.
Arată că în raport de stadiul în care se află urmărirea penală și pentru o bună desfășurarea a procesului penal, apreciază nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele petrecute, își menține declarațiile date și solicită fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 03.09.2009 Tribunalul Călărași - Secția Penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 09.09.2009 până la 08.10.2009.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a apreciat că temeiurile arestării inițiale a inculpatului se mențin și, în raport cu gravitatea faptei - omor calificat - și modalitatea în care a fost săvârșită lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Încheierea susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat inculpatul că a recunoscut și regretat comiterea faptei, că este necunoscut cu antecedente penale și consideră că lăsarea sa în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpatul recurent dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de 155 din Codul d e procedură penală, iar prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia pentru buna desfășurare a urmăririi penale, urmând a fi efectuate alte acte de cercetare.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzut de art. 174 alin.1 cod penal, constând în aceea că la data de 11.06.2009, aflându-se în locuința sa din municipiul Oltenița, i-a aplicat numitului, concubinul fiicei sale, multiple lovituri cu un cuțit, producându-i leziuni ce i-au cauzat decesul.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143. pr. pen și este incident cazul prevăzut de art. 148 lit.f pr. pen. În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/U/12.06.2009, măsura preventivă fiind prelungită succesiv cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În raport cu materialul probator administrat în cauză, inclusiv după luarea măsurii arestării preventive, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art.143 pr. pen. și în prezent existând probe și indicii temeinice - în accepțiunea art.68/1 pr. pen. - care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta penală pentru care este cercetat.
Sub acest aspect, declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat se coroborează cu constatările cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu concluziile medico-legale provizorii precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Totodată, se constată că și la acest moment procesual sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit.f pr. pen. întrucât infracțiunea care face obiectul urmăririi penale desfășurate împotriva inculpatului este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de până la 20 de ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere, ca și prima instanță, natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, împrejurările și modalitatea în care se presupune că a acționat, acesta neezitând să aplice multiple lovituri victimei cu un corp tăietor-înțepător, provocându-i multiple traumatisme ce au determinat rezultatul letal, aspecte ce pun în evidență potențialul violent al inculpatului și lipsa respectului față de valorile sociale apărate de lege.
Fapte de natura celei de care este acuzat inculpatul - îndreptate împotriva vieții, integrității corporale și sănătății persoanei - presupun o rezonanță socială negativă, o stare de indignare, de dezaprobare publică iar judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Circumstanțele personale favorabile invocate de către inculpat - lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, faptul că avea un loc de muncă - nu pot fi evaluate, sub aspectul măsurilor preventive, decât în contextul gravității concrete a faptei și a scopului urmărit prin luarea unei astfel de măsuri, după cum prevăd disp. art. 136 alin.8 pr. pen. Or, în speță, fapta inculpatului prezintă, în concret, o gravitate sporită și așa cum s-a arătat mai sus, are puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice, reclamând o reacție fermă din partea organelor judiciare.
În mod corect a constatat prima instanță că prelungirea măsurii arestării preventive se impune și pentru finalizarea urmăririi penale, urmând a fi întocmit raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, așa cum se menționează în referatul procurorului.
Cum temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea inculpatului de a se dispune înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea este nefondată, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 139 alin.1 pr. pen.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciind că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex/5.10.2009
09 Octombrie 2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
